Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 570/R/2009
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 22 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003; trafic de migranți, prev.și ped.de art.71 alin.1 din OUG 105/2001 cu aplic.art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. Contra și, din cadrul Baroului M respectiv Baroul Bihor, cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, referitor la temeiurile arestării, arată că s-a reținut art.148 lit.a și f pr.pen. lit.d a acestui articol trebuind înlăturat deoarece nu există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată. Referitor la 148 lit.a pr.pen. arată că acesta nu mai subzistă, inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage, el s-a predat de bună voie autorităților. Nu poate fi reținut acest temei întrucât nu sunt argumente care să justifice temerea că inculpatul s-ar sustrage cercetărilor. Dacă acest temei a subzistat în prima etapă, încet încet își diminuează forța, trebuind luat în considerare și atitudinea inculpatului după sustragere de la urmărire penală. În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. solicită a fi analizat prin prisma circumstanțelor personale și reale, inculpatul este singurul arestat în acest dosar. Solicită a se avea în vedere că nu inculpatul a avut cea mai mare contribuție, contribuția lui a fost una minoră, el făcea doar transporturi pe teritoriul României dintr-un punct în altul. Consideră că în cauză s-a aplicat un tratament nejustificat și diferențiat față de inculpații cercetați în acest dosar. Inculpatului nu i-a fost luată poziția procesuală cu privire la fapte, nu se știe dacă recunoaște sau nu faptele. Se pune întrebarea în cve fel este lezat statul român prin infracțiunea comisă? În nici o țară din, traficul de migranți nu se consideră infracțiune. Referitor la rezonanța socială a faptelor, consideră că din decembrie 2008 și până în octombrie 2009 fost mult diminuată, s-a atenuat. Față de ceilalți inculpați din dosar s-a disjuns cauza, beneficiind de disp.art.18 însă inculpatul nu mai poate beneficia de disp.acestui articol deoarece trebuie reținut în faza de urmărire penală. Consideră că la acest moment sunt întrunite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului, av.Contra, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă. Primul scop al art.136 pr.pen. respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, nu mai poate fi afectat prin punerea inculpatului în libertate întrucât instanța a fost sesizată deja cu rechizitoriu. C de-al doilea scop, acela de a împiedica sustragerea de la urmărire penală, nu se poate reține menținând măsura arestării. Inculpatul, ulterior luării măsurii arestării a conștientizat și s-a pus la dispoziția organelor de cercetare penală. Apreciază că art.148 lit.a pr.pen. nu poate fi reținut în cauză. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. nu există date certe pe care le cere acest text de lege, rezonanța socială a faptelor s-a atenuat. Pentru doi dintre inculpații din dosar, respectiv și, măsura arestării preventive a fost revocată și s-a dispus înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că trebuie aplicat același tratament și aceeași unitate de măsură pentru toți inculpații din dosar. Solicită a se avea în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpatului. Face trimitere și la aspectele din rechizitoriu, acesta pornind cu o chestiune de impact; se vorbește despre o rețea dar nu s-a stabilit circuitul întreg al acestei rețele. Capul acestei rețele este în libertate, contribuția esențială având-o inculpatul iar inculpatul pe care-l reprezintă a avut o contribuție minoră și redusă în gradul infracțional, în prezent este singurul arestat în cauză, ceilalți inculpați fiind liberi.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală și temeinică încheierea pronunțată de instanța de fond întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. Din probele administrate în cauză rezultă că acesta a încercat să se sutragă cercetărilor iar din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul a mai comis infracțiuni intenționate. Condițiile art.143 pr.pen. sunt îndeplinite în caauză, rezultând indicii de săvârșire a infracțiunilor reținute. În speță, sunt incidente și disp.art.148 lit.a,d,f pr.pen. existând indicii că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani și prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor comise. care s-au făcut la ceilalți inculpați din dosar sunt irelevante. Solicită respingerea recursului apreciind nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorii săi și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea din 22 septembrie 2009 în temeiul art.3002.pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla ), măsură pe care a menținut- pentru următoarele 60 de zile.
A respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut în fapt următoarele:
La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2009, în temeiul art.3002raportat la art.160 pr.pen. instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
La același termen de judecată, inculpatul a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpat subzistă și în prezent.
Prin rechizitoriul nr.32D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în Ocna, județul M, domiciliat în S M,-, jud. M) pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, alături de inculpații, și -.
Prin încheierea penală nr.737 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.36/U din 15 decembrie 2008.
În considerentele încheierii s-a reținut că din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul împreună cu alți inculpați, a participat la constituirea, la începutul anului 2008, unui grup infracțional organizat în vederea racolării, îndrumării și călăuzirii mai multor persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.
În concret, în seara de 26/27 noiembrie 2008, inculpatul împreună cu alți inculpați au organizat sub coordonarea inculpatului trecerea frauduloasă a frontierei dintre Ucraina și România a unui număr de 20 migranți de origine indo-pakistaneză. Inculpatul împreună cu ceilalți a fost depistat pe raza localității, în timp ce transportau, cu autoturismele personale un număr de 20 cetățeni de origine pakistaneză.
Prin încheierea penală din 14 mai 2009 s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr.36/U din 15 decembrie 2008 al Tribunalului Maramureș emis în baza încheierii penale nr.737 din 15.12.2008 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Astfel, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit. a, d și f pr.pen. respectiv există date că inculpatul intenționează să se sustragă de la judecată și este acuzat de săvârșirea unei noi infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere că inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, iar împrejurările în care se susține că și-a desfășurat activitatea, respectiv în cadrul unui grup organizat, cu stabilirea unui plan comun de acțiune și cu atribuții clar determinate, circumstanțiază atât gradul de pericol social al acestor fapte cât și perseverența infracțională a inculpatului, aspecte de natură să genereze un puternic sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva infracțiunilor de acest tip.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală pe o perioadă de mai multe luni, ceea ce justifică presupunerea că, lăsat în libertate, acesta ar putea să se sustragă în continuare de la chemarea în fața organelor judiciare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art.136 pr.pen. în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art.160 pr.pen.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, instanța a respins-o ca nefondată, apreciind în raport de dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen. că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpatul.
În ședința publică din data de 29 septembrie 2009 inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Referitor la temeiurile arestării, arată că greșit s-a reținut art.148 lit.d pr.pen. deoarece nu există indicii că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată. Art.148 lit.a pr.pen. nu mai subzistă, inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage, el s-a predat de bună voie autorităților. Temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. trebuie analizat prin prisma circumstanțelor personale și reale, inculpatul este singurul arestat în acest dosar. Inculpatul nu a avut cea mai mare contribuție, el făcea doar transporturi pe teritoriul României dintr-un punct în altul. Consideră că în cauză s-a aplicat un tratament nejustificat și diferențiat față de inculpații cercetați în acest dosar. Inculpatului nu i-a fost luată poziția procesuală cu privire la fapte, nu se știe dacă recunoaște sau nu faptele. În nici o țară din Europa, traficul de migranți nu se consideră infracțiune. Referitor la rezonanța socială a faptelor, consideră că din decembrie 2008 și până în octombrie 2009 fost mult diminuată, s-a atenuat. Apreciază că trebuie aplicat același tratament și aceeași unitate de măsură pentru toți inculpații din dosar.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevedrilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent este trimis înjudecată prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Cluj pentru comiterea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și trafic de migranți prev. de art.71 alin.1 din nr.OUG105/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat, din care mai fac parte inculpații, și numiții, racolând personal majoritatea membrilor grupului, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de migranți, iar în perioada iunie 2008-noiembrie 2008 ar fi organizat și coordonat activitatea membrilor grupului, trecând ilegal peste frontiera dintre Ucraina și România circa 300 de migranți.
Măsura arestării inculpatului recurent a fost luată în lipsă prin încheierea penală nr.737 din 15.12.2008 a Tribunalului Maramureș, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de 14 mai 2009.
Temeiurile arestării avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive au fost cele prev.de art.148 lit.a și f pr.pen. - f 75 dosar - al Tribunalului Maramureș, mandat de arestare - reținându-se că existau probe și indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina lui și că din datele de la dosar a rezultat că acesta se sustrage de la urmărirea penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din însuși pericolul social al faptelor de care era acuzat și din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. S-a mai arătat că faptele pentru care era cercetat inculpatul sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Prin încheierea din 10.06.2009 a Tribunalului Maramureșs -a menținut starea de arest a inculpatului, fiind reținută incidența acelorași temeiuri prev.de art.148 lit.a și f pr.pen.
La data de 6.08.2009 Tribunalul Maramureș, verificând din nou temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive reține că "sunt în continuare incidente prevederile art.148 lit.a, d și f pr.pen."
Aceeași mențiune s-a făcut și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măurii arestului preventiv din data de 22.09.2009.
Având în vedere că instanța reține incidența "în continuare", fără precizarea existenței unui nou temei al arestării, și anume cel de la art.148 lit.d pr.pen. curtea constată că acest temei este reținut din eroare, nefiind incident la data luării măsurii și nici constatat valabil, argumentat ca fiind intervenit ulterior.
Inexistența temeiului prev.de art.148 lit.d pr.pen. nu afectează legalitatea ori temeinicia hotărârii pronunțate, câtă vreme se constată că în mod corect s-a reținut faptul că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.a și f pr.pen.
În privința acestora din urmă curtea reține că este neîndoielnic faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, mandatul de arestare emis în lipsa inculpatului la data de 15.12.2008 fiind pus în executare abia la data de 14 mai 2009, inculpatul neoferind nicio explicație convingătoare referitoare la neprezentarea sa în fața organelor judicire, în ciuda citațiilor și a mandatelor de aducere emise pe numele său și la adresa la care locuia.
O astfel de conduită nu este de natură a oferi vreo garanție că lăsat în libertate nu va îngreuna ancheta penală prin neprezentare, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost încă audiat de instanța de fond.
Referitor la temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. curtea reține că fapta de trafic de migranți prev.de art.71 alin.1 din OUG 105/2001 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, în timp ce pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Într-o decizie de speță dată în dosar nr- ÎCCJ a stabilit că individualizarea pedepsei pentru fapta de la art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 se face în limitele de la 5 la 20 de ani, fără se depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai care intra în scopul grupului infracțional organizat, astfel cum prevede art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003.
De asemenea, prin Decizia nr.XXVIII/2006 dată în recurs în interesul legii s-a stabilit, n aplicarea prevederilor art.160halin.1 din Codul d e procedură penală,că în cazul învinuiților sau inculpaților minori între 14 și 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în accepțiunea reglementării din articolul menționat se înțelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârșită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art.109 din Codul penal.
Reiese așadar că în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv urmează a se lua în considerare pedeapsa prevăzută în textul de incriminare pentru fapta consumată, pedeapsă care pentru fapta prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Gravitatea faptelor inculpatului recurent este dată așadar de presupusa sa participare la constituirea, asocierea, sprijinirea unui grup infracțional organizat, pentru care pedeapsa minimă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare.
În mod corect a reținut instanța de fond că și temeiul prev. de art.148 lit.f pr.pen. continuă să subziste, lăsarea în libertate a inculpatului recurent continuând să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din însuși pericolul social al faptelor de care este acuzat și din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, care sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Inculpatul recurent nu este supus unui tratament discriminatoriu în raport cu ceilalți inculpați cercetați în această cauză, câtă vreme situația lui este diferită de a celorlalți inculpați, care nu posedă antecedente penale și nu s-au sustras de la ancheta penală. Pentru inculpatul există de asemenea emis mandat de arestare în lipsă, ce nu a fost pus încă în executare, inculpatul nefiind depistat.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
3 ex. - 14.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
