Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.722/
Ședința publică din 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că, raportat la probatoriul administrat în cauză, s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atâta vreme cât două din persoanele audiate în cauză au arătat o cu totul altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu. Astfel, apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, fie prin revocarea stării de arest, fie prin înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. De asemenea, dacă se apreciază că se impune menținerea stării de arest, solicită ca inculpatul să poată beneficia de prevederile art. 1602Cpp - liberare provizorie sub control judiciar.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea tribunalului este legală și temeinică, temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 1608aalin.6 a C.P.P. respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză de inculpații, și, ca neîntemeiate.
În baza art. 3002.C.P.P. rap.la art. 160 menține C.P.P. starea de arest a inculpaților, și, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 20.08.2009.
În baza 3002.C.P.P. raportat la art.160 și C.P.P. cu aplicarea art.139 alin.1 și 35.C.P.P. și art.1451a C.P.P. fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatei, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.11C.P.P. a fost obligată inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele îndatoriri:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată:
- să se prezinte la postul de poliție de pe raza comunei, careia i se încredințează supravegherea, ori de câte ori este chemată;
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.12lit.c a C.P.P. fost obligată inculpata ca, pe durata obligării de a nu părăsi țara, să nu se apropie martori sau de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
În baza art.1451alin.2 raportat C.P.P. la art.145 alin.3 s C.P.P.-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării îndatoririlor impuse pe durata obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.81/28.09.2008 al Tribunalului Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.
Având a se pronunța asupra cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații, și, tribunalul a constat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute delege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată aceștia, raportate la prevederile art. 1602Cpp, inculpații pot beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, s-a observat că inculpatul a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, infracțiuni sancționate de lege cu o pedeapsă sub limita de 18 ani închisoare.
Însă, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt situate sub plafonul maxim de 18 ani, nu este de natură a determina admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 1602aliniat 1 Cpp dispune că într-o atare situație inculpațiipotfi liberați provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 Cpp, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpaților poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
Ori, instanța a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpații sunt în continuare cercetați, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestora în libertatea provizorie sub control judiciar. B desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 Cpp), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpaților în libertate și aceasta datorită modului de executare a întregii activități infracționale, poziției procesuale a inculpaților, precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpaților, și nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, instanța a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză ca neîntemeiate.
Verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.
Această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei, care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci și în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.
Aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.
În prezenta cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.
Până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care să justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.
Având în vedere că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, și instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest a inculpaților, și.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatei, instanța a reținut că față de infracțiunile de care aceasta este acuzată, dar, mai ales, față de faptele concrete pentru care acesta este acuzată, având în vedere și timpul trecut din momentul în care a ceasta a fost arestată și, nu fără importanță, din momentul în care se presupune că ceasta ar fi comis fapta, la ora actuală nu se mai poate concluziona că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune lăsarea în libertate a inculpatei, subordonată unor garanții, care să asigure desfășurarea în condiții normale a procesului.
Împotriva încheierii de ședință din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și, în rejudecare, să se revoce măsura arestării preventive și să se aplice măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a mai solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile prev. de art. 3859al.3 Cpp, se constată că instanța, în baza art. 1608aalin.6 Cpp a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul recurent precum și de către ceilalți coinculpați. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că, deși sunt îndeplinite condițiile legale formale, în prezent scopul măsurii arestării preventive nu poate fi atins prin punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar.
B desfășurare a procesului penal, având în vedere natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este cercetat împreună cu alți coinculpați, justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
În cauză nu au intervenit elemente noi care să determine revocarea măsurii arestării preventive, elementele avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistând în continuare.
Inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați, prezintă în continuare un pericol pentru ordinea publică prin atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în valabilitatea monedei naționale a populației.
Punerea în libertate a inculpatului, în acest moment, având în vedere infracțiunea săvârșită, numărul mare al inculpaților și modalitatea de acțiune, ar putea crea în cadrul societății, o reacție de neîncredere în capacitatea statului de a reacționa în situația săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect instanța a considerat că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cpp, inculpatul recurent v fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /14.07.09.
Tehnored. /21.07.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Ion Dincă, Victor Ionescu
