Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 720/
Ședința publică din 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de petentul G împotriva deciziei penale nr. 195 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc petentul recurent și intimații, și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, cauza fiind soluționată definitiv de Tribunalul Arad.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 543 din 11 martie 2009, Judecătoria Arad, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cpp, a respins plângerea petentului G formulată împotriva rezoluției din 18.12.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosar nr. 3935/P/2007, respectiv împotriva ordonanței din 15.01.2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 1899/II/2/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații:, și
În baza art. 192 Cod procedură penală, a obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad la data de 22.05.2006 sub nr. 2164/P/2006, petenții și G, prin apărătorul ales din Baroul Timiș, au solicitat tragerea la răspundere penală a numiților și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precum și a numitului G pentru infracțiunilor de violare de domiciliu, amenințare și instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 17.03.2004 a încheiat cu intimatul un contract de împrumut a sumei de 32.000 euro, petentul G împreună cu soția sa garantând restituirea sumei împrumutate cu apartamentul proprietatea lor, situat în A,-,. 2, jud. A, care a fost ipotecat în favoarea lui. Totodată, petentul Gaa rătat că deși în cuprinsul contractului de împrumut s-a stipulat că a primit suma de 32.000 euro, în fapt a încasat de la făptuitor dosar suma de 20.000 USD.
Petentul Gaa firmat că, deși petenții a restituit o mare parte din suma împrumutată, intimatul s-a adresat în cursul lunii mai 2005 Biroului Executorului judecătoresc, cu o cerere de executare silită înregistrată în dosar nr. 267/2005, solicitând executarea silită a contractului de împrumut încheiat cu intimatul, astfel că în urma scoaterii imobilului la licitație publică, acesta a fost cumpărat de către intimata, cunoștință a intimatului.
Petentul a solicitat astfel tragerea intimatului la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții întrucât, cu ocazia executării contractului de împrumut, a solicitat executorului întocmirea formalităților de executare silită pentru întreaga suma împrumutată, deși petenții restituiseră o parte a împrumutului, cum de altfel intimatul a și recunoscut, pe parcursul executării silite aceștia solicitând reducerea debitului de la suma de 32.000 de euro la 21.000 euro.
De asemenea, petentul Gas olicitat tragerea la răspundere penală a intimatului G întrucât acesta, în cursul lunii martie 2006, în lipsa petenților de la domiciliu, a pătruns în locuința acestora unde a adresat amenințări fiului lor minor.
Prin aceeași cerere, petenții au mai solicitat tragerea la răspundere penală a acelorași intimați și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în determinarea cu intenție a notarului public în fața căruia s-a încheiat contractul de împrumut și a executorului judecătoresc, în fața căruia s-a demarat procedura executării silite, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu. Față de notarul public și față de executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-au pronunțat soluții de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara -dosar 224/2007, soluții ce au fost menținute și de către instanțele de judecată.
Prin rezoluția din 18.12.2008 s-a dispus în dosarul nr. 3935/P/2007 neînceperea urmăririi penale față de intimații, și
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul
Soluția a fost menținută și prin ordonanța din 15.01.2009 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 1899/II/2/2008.
Analizând starea de fapt reținută anterior prin prisma lucrărilor de urmărire penală, a motivării rezoluției și ordonanței emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, precum și a înscrisurilor depuse, prima instanță a apreciat că soluția adoptată de organele de urmărire penală este legală și temeinică.
Astfel, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar ca făptuitorii să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare cu prilejul încheierii contractului, astfel că prin manevre dolosive să fi determinat cealaltă parte să încheie convenția, cerința legii nefiind îndeplinită dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manevre dolosive cu prilejul încheierii acesteia, orice neînțelegeri privind obligațiilor contractuale intervenite pe parcursul derulării contractului fiind de natură civilă, derivate din raporturile contractuale ce au luat naștere între părți.
Ca atare, prima instanță a apreciat că în mod corect procurorul a reținut că în sarcina intimaților și nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune câtă vreme, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că la încheierea contractului de împrumut s-au folosit manevre dolosive de inducere în eroare, contractul fiind încheiat în formă autentică în fața notarului, astfel că nu se poate susține că acesta nu reflectă voința părților.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimați, prima instanță a avut în vedere că față de notarul public și față de executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-au pronunțat soluții de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 224/2007, menținute de către instanțele de judecată, stabilindu-se astfel că aceștia și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și că fapta nu există, constatând că în sarcina intimaților nu poate subzista infracțiunea de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Cu privire la cercetările efectuate sub aspectul săvârșirii de către intimatul Gai nfracțiunii de violare de domiciliu, prima instanță a apreciat că din actele și lucrările dosarului de cercetară penală, nu rezultă că acesta a intrat fără acordul petenților în locuința acestora și că ar fi amenințat pe fiul petenților -. De asemenea, s-a reținut că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că G ar fi procedat la instigarea vreunei persoane cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Din ansamblul probator analizat, s-a reținut că Gaf ost la locuința petenților, că a vorbit cu fiul acestora, însă nu a intenționat nici să pătrundă fără drept în locuință, nici să-l amenințe pe fiul acestora.
Tot cu privire la G, prima instanță a reținut că acesta l-a îndrumat pe să procedeze la executarea silită a contractului, însă acest aspect nu poate fi reținut ca o instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul G și a cerut să fie casată sentința în sensul trimiterii în judecată a făptuitorilor fără a motiva în scris cererea de recurs.
Prin decizia penală nr. 195 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- G împotriva sentinței penale nr. 543 din 11 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
a fost respins recursul Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat și din oficiu în baza art. 3856alin. 3 Cpp, tribunalul a constat că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, în speță nefiind îndeplinite condițiile pentru a se începe urmărirea penală față de făptuitorii și pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 Cp și art. 25 Cp raportat la art. 246 Cp, respectiv față de făptuitorul G pentru infracțiunile prevăzute de art. 191 alin. 1 Cp, art. 193 Cp și art. 25 Cp raportat la art. 246 Cp, întrucât, în privința tuturor infracțiunilor lipsește latura subiectivă, respectiv vinovăția.
Astfel, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, imputată făptuitorilor și, din probe nu a rezultat efectuarea de către aceștia a vreunor manopere dolosive de inducere în eroare a petentului, contractul de împrumut fiind încheiat în formă autentică în fața notarului, astfel că nu se poate reține că acest contract nu reflectă voința părților.
Totodată, în ceea ce privește instigarea la infracțiunea de abuz în serviciu imputată celor trei făptuitori, nu s-a putut reține vreo activitate de determinare a notarului pentru încheierea contractului de împrumut; de altfel, față de acesta Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu și amenințare imputată făptuitorilor G, constând în aceea că în cursul lunii martie 2006 făptuitorul, profitând de lipsa persoanelor vătămate de la domiciliu, ar fi intrat în locuința acestora unde a adresat amenințări fiului minor, din actele premergătoare efectuate nu s-a putut dovedi activitatea incriminată.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs petentul G care nu a fost motivat în scris.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510,al.21cpp, se constată că recursul petentului este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosar se reține că petentul G s-a adresat Judecătoriei Arad cu o plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată a intimaților G,.
Prin Sentința penală nr.543/2009, Judecătoria Arada dispus respingerea plângerii petentului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs care a fost soluționat prin Decizia penală nr.195/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în sensul respingerii acestuia.
Potrivit prev. art.278 al.10 Cpp împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru acest gen de cauze, se poate declara doar o singură cale de atac acea a recursului în termen de 10 zile.
Instanța competentă să soluționeze recursul, în dosarul de față, este Tribunalul Arad iar hotărârea pronunțată în soluționarea acestuia este definitivă, potrivit prevederilor mai sus menționate, astfel că declararea unui nou recurs la altă instanță nu este admisibil.
Prin urmare, recursul petentului va fi respins în baza art. 38515pct.1 lit.a cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515pct.1 lit.a teza a II-a Cpp respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G împotriva deciziei penale nr. 195/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp obligă petentul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /09.07.09.
Tehnored. /26.07.09
PI. - - Jud. A
-;; - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Ion Dincă, Victor Ionescu
