Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU INORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.949
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06 octombrie 1985) în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului,
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată Tribunalul Dâmbovița, apreciind că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Consideră inculpatul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar întrucât a recunoscut săvârșirea și modalitatea comiterii infracțiunii, cunoscând obligațiile ce i-ar reveni în situația în care s-ar admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și regretă fapta.
În plus, precizează că inculpatul este la prima infracțiunea iar stareaa sănătății tatălui acestuia nu este bună, putând să se agraveze.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/2 pr.penală.
În susținerea acestor concluzii, s-a raportat la starea de fapt, la modalitatea în care a fost comisă infracțiunea și la rezonanța socială a infracțiunii, aspecte pe care instanța de fond le-a avut în vedere la motivarea hotărârii.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul declară că a recunoscut și regretat infracțiunile de trafic și consum de droguri, deși la momentul când i s-a reținut traficul de droguri era arestat.
Susține că tatăl său are probleme cardiace și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 23 decembrie 2009 s- respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpatul -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, în prezent deținut în Arestul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul - este cercetat alături de - și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003 și art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, fapte pentru care există indicii temeinice că ar fi fost comise de inculpat și că acesta a recunoscut că în trecut a comis și fapta de trafic de droguri, nerecunoscând însă constituirea într-un grup infracțional având ca scop traficul ilicit de droguri de mare risc.
S-a constatat că deși cererea de liberare provizorie sub control judiciar, este admisibilă sub aspectul condițiilor de formă, aceasta nu poate fi primită sub aspectul motivelor invocate de inculpat și a probelor deja administrate până această fază procesuală.
S-a reținut că, într-adevăr, inculpatul a fost arestat preventiv (măsură prelungită de 2 ori consecutiv de către instanță) pentru comiterea unor fapte de o gravitate deosebită, apreciindu-se că lăsarea sa în liberate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, date fiind împrejurările comiterii faptelor și perseverența infracțională de care a dat dovadă de mai mulți ani încoace.
Deși inculpatul nu a recunoscut implicarea celorlalți inculpați în comiterea faptelor reținute în sarcina sa, probele administrate, în special înregistrările audio și perchezițiile domiciliare, reliefează pe deplin pericolul pe care l-ar reprezenta în continuare cercetarea în stare de liberate a acestui inculpat.
S-a mai reținut că în ceea ce-l privește pe acest inculpat, cererea sa de liberare provizorie nu poate fi admisă, având în vedere riscul crescut pe care îl reprezintă lăsarea sa în libertate în comiterea altor infracțiuni de același gen, iar susținerile inculpatului, în sensul că regretă faptele comise și dorința sa de a se îndrepta dacă va fi lăsat în libertate, nu reprezintă motive suficiente și serioase care să justifice liberarea provizorie, chiar și sub control judiciar, a acestui inculpat.
Mai mult decât atât, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol de a se crea disfuncții în menținerea ordinii publice de către organele abilitate, determinat fie de reacțiile societății civile față de stări de lucruri negative, încurajându-se alte persoane să încalce legea penală, dar și prin temerea colectivă că împotriva unor inculpați care au comis infracțiuni deosebit de grave, cu este traficul și consumul ilicit de droguri de mare risc, acestea nu acționează eficient, putând fi făcute aprecieri defavorabile de către opinia publică.
Potrivit practicii constante a CEDO, orice restricții de drepturi trebuie să fie justificate și să se bazeze pe considerente de securitate, în special prevenirea crimei organizate și apărarea ordinii, aceste restricții decurgând inevitabil din circumstanțele detenției.
Față de toate aceste considerente și constatând că liberarea provizorie sub control judiciar nu se impune în această fază procesuală față de inculpatul -, tribunalul în baza disp. art. 1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat încheierea primei instanțe ca nelegală și netemeinică apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar întrucât a recunoscut săvârșirea și modalitatea comiterii infracțiunii, cunoaște obligațiile ce i-ar reveni în situația în care s-ar admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și regretă fapta. Precizează inculpatul că este la prima infracțiunea iar starea sănătății tatălui său nu este bună, putând să se agraveze.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile recurentului-inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie art.1602și următoarele pr.pen. ca și de cele art.3856alineat ultim pr.pen. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea a unui grup infracțional organizat, având ca scop traficul de droguri, prev. de art.7 alin.1 din legea 39/2003 și trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Ca situație de fapt, parchetul susține că inculpații, și alții achiziționau droguri de la diferite persoane și le vindeau apoi, cu adaos, de regulă tinerilor elevi de liceu din Târgoviște, M și.
Inculpatul a fost arestat preventiv, alături de un alt inculpat în cauză, prin încheierea nr.34/28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, reținându-se ca temei al măsurii preventive dispozițiile art.148 lit. f pr.penală.
Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dar a negat constituirea în grup infracțional. În cauză există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul-recurent, în asociere cu alte persoane, se ocupa de astfel de activitate, de comercializare de droguri de risc. Acestea constau în declarațiile unor martori din cauză și conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între persoanele ce făceau parte din grupul infracțional.
În prezenta cauză, în mod corect a reținut prima instanță că cererea formulată de către recurent îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 1602pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt pedepsite cu pedeapsa mai mare de 18 ani.
De asemenea, insă, prima instanța a apreciat în mod corect faptul nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru considerente care vizează oportunitatea luării acestei măsuri.
Și în opinia Curții, persoana inculpatului nu prezintă garanția că odată lăsat în libertate acesta nu va proceda la comiterea de noi infracțiuni de natura acelora pentru care este cercetat, în condițiile în care activitatea sa de trafic de droguri, așa cum recunoaște în declarația dată în fața primei instanțe, este mai veche. De asemenea, persoanele față de care se pretinde că ar fi fost realizat traficul de droguri de mare risc, respectiv elevii unor licee de pe raza județului D, sunt elemente care relevă pericolul social concret al inculpatului recurent și tot atâtea argumente pentru a se considera că nu se impune admiterea cererii pe care acesta a formulat-
În concluzie, Curtea consideră că este corectă soluția adoptată de prima instanță, care a constatat că potrivit art.1608aalineat 6 pr.penală, inculpatului nu-i poate fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar.
Pe cale de consecință, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.10.1985, în prezent aflat în Arestul J D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 decembrie 2009
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
4 ex./28.12.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de daate cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
