Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 954/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.954
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
- -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01 august 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 21 decembrie pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 1112,-, prin care, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23/U/26.09.2008, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.i Cod penal, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, depune la dosar un memoriu din partea acestuia și având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică încheierea de ședință din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că în mod greșit a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere că acesta susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, arată că punerea sa în stare de libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și că nu sunt indicii sau probe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o altă măsură nu așa excesivă, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi ara sau localitatea fără încuviințarea instanțe potrivit art. 145 Cod procedură penală.
Ministerul Public având cuvântul, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, nu s-au schimbat, având în vedere gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și față de pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și că nu sunt probe împotriva sa.
De asemenea, susține că a fost nevoit să semneze trei înscrisuri, deși a încunoștințat procurorul că nu cunoaște carte și nu știe ce anume semnează.
Totodată învederează instanței că perioada de 1 an și 3 luni petrecută în arest preventiv, a constituit un avertisment sever pentru el.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr. 1112,-, în baza disp. art. 300/2 pr.penală, rap. la art. 160/b al.3 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, ns. la 1.08.1976, în com. R, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni și s-a menținut această măsură.
Prin aceeași încheiere s-a fixat un nou termen de judecată la data de 22.01.2010.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că pe rolul Tribunalului Dâmbovița se află în faza de cercetare judecătorească cauza penală privind pe inculpatul, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 548/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit.i, constând în aceea că, în noaptea de 20/21.09.2008 a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate G, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la deces.
La termenul din 21.12.2009, instanța de fond verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, a constatat potrivit art. 160/b alin.3 pr.penală, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a constatat că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune cu un grad de pericol extrem de ridicat, infracțiune contra vieții și care a avut ca urmare suprimarea vieții unei persoane.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, având în vedere valoarea socială supremă lezată prin acțiunea acestuia, iar o eventuală eliberare a inculpatului ar crea convingerea în rândul populației că justiția este prea blândă, nesancționând suficient săvârșirea unor fapte de o asemenea natură.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care prin apărător desemnat din oficiu a susținut că în mod greșit a fost menținută măsura arestării preventive în condițiile în care a declarat în mod constant că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și punerea sa în stare de libertate deoarece nu există temerea că va împiedica buna desfășurare a procesului penal, neexistând indicii sau probe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, deoarece în mod corect s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și ca atare se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece, între timp nu a intervenit alte motive care să ducă la concluzia că desfășurarea normală a procesului s-ar putea continua, prin revocarea sau înlocuirea stării de arest preventiv.
Prin menținerea arestării preventive a inculpatului nu se poate aprecia că s-ar încălca principiul prezumției de nevinovăție în conformitate cu disp. art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția
Pericolul social concret pe care-l prezintă inculpatul, în raport de fapta extrem de gravă care a săvârșit-o, nu a dispărut și nici nu s-a diminuat în timp, iar fapta respectivă pentru care există conform probelor administrate până în prezent presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit-o, prezintă ea însăși un grad ridicat de pericol social, neputându-se face o abstracție în aprecierea unui astfel de pericol de gravitatea faptei.
De aceea, având în vedere scopul procesului penal prevăzut de art. 1 din Codul d e procedură penală, respectiv apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acestora, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, precum și jurisprudența constantă a, care a statutat că atunci când natura și gravitatea infracțiunilor dar și circumstanțele personale ale inculpatului sunt de natură a contribui la tulburarea liniștii și ordinii publice, în mod corect a apreciat prima instanță că se impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
În consecință, recursul declarat de inculpatul, apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul G și, născut la data de 01 august 1976, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 21 decembrie 2009 în dosarul nr.1112,-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
- - - - - - -
Grefier
Red.VM
Tehnored.
4 ex./4.01.2010
dos.1112,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
