Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.955
Ședința publică din data de 25 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
- -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 21 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 3002rap.la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin aceeași încheiere s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, a susținut că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru următoarele considerente:
Actul de sesizare al instanței nu relevă vinovăția inculpatului, deși, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta, respectiv inculpatul, beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă.
Mai mult, inculpatul susține că este nevinovat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură nerestrictivă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f
C.P.P.Susține că pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea și împrejurările săvârșirii faptei, precum și din reacția negativă a opiniei publice în situația în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea din data de 21.12.2009 a Tribunalului Dâmbovița în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța încheierea respectivă prima instanță a reținut următoarea situație:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște dat în dosarul nr. 380/P/2009 la data de 29.10.2009 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 Cod penal și art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal, art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în perioada octombrie 2007- septembrie 2009, prin constrângere a întreținut relații sexuale cu fiica sa - în vârstă de 13 ani.
Prin încheierea din data de 06.10.2009 de către Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr- a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 06.10.2009 și până la data de 03.11.2009, considerându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și că subzistă cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
S-a reținut că în cauză față de probatoriul administrat până la acel moment sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, chiar în condițiile nerecunoașterii faptei de către inculpat, fiind avute în vedere în acest sens declarațiile persoanei vătămate coroborate cu depozițiile martorilor -, - și --.
În privința temeiului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a motivat că pe de o parte pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.11.2009 la Camera de Consiliu, în conformitate cu prevederile art. 3001Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, constatându-se că subzistă în continuare temeiurile care au impus arestarea.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală " în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive", iar conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Tribunalul a apreciat că în cauză se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Astfel, cerința prevăzută de art. 143 Cod procedură penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile ce atestă participarea inculpatului la săvârșirea faptelor, este în continuare satisfăcută în raport de probele administrate în faza urmăririi penale din coroborarea cărora rezultă, cel puțin până la acest moment, indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Existând această bănuială verosimilă de participare a inculpatului la săvârșirea faptelor, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție ci o expresie a aplicării art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, potrivit căruia " privarea de libertate este admisibilă dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".
Pe de altă parte se menține și temeiul prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, pericol dat de împrejurările și modalitățile reținute în actul de sesizare a instanței ca fiind cele în care inculpatul, ar fi săvârșit faptele, de gravitatea faptelor de care este acuzat, obiectul juridic al acestor infracțiuni constituindu-l relațiile sociale privind desfășurarea vieții sexuale cu respectarea normelor de morală, apărarea fondului biologic al sferei umane, fiind demonstrat științific că relațiile sexuale între persoanele între care există legături de consangvinitate duc la degenerarea urmașilor, astfel de fapte trezind indignarea cetățenilor.
Față de aceste considerente, cererea de înlocuire a acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi localitatea nu poate fi primită, de la momentul luării măsurii privative de libertate neintervenind împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că este nevinovat, beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Astfel, se constată că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave săvârșite in concurs ideal și în formă continuată, prev. de art. 197 al.1,2 lit. al.3 Cod penal, și art. 203 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, constând în aceea de întreține prin constrângere cu fiica, în perioada octombrie 2007 - septembrie 2009, raporturi sexuale.
Inculpatul este arestat preventiv de aproximativ 2 luni, perioadă în care niciunul dintre temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive privative de libertate nu a încetat sau s-a schimbat.
Este evident pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul raportat la activitatea infracțională pentru care este cercetat mai ales în condițiile în care această persoană este cunoscută cu antecedente penale din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a mai fost condamnat la 5000 lei amendă penală pentru art. 35 și 36 din decretul 328/1966 prin sentința penală nr. 796/6.06.1991 de Judecătoria Târgoviște; a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru art. 181 Cod penal prin sentința penală nr. 2872/11.11.1993 a Judecătoriei Târgoviște fiind arestat la 8.12.1994 și liberat la 17.09.1995 cu un rest de 83 zile neexecutate; condamnat la 3 ani închisoare pentru 208 - 209 lit. a,g Cod penal prin sentința penală nr. 405/5.09.2001 a Judecătoriei Pucioasa, fiind arestat la 4.07.2001 și liberat la 11.07.2003 cu un rest de 541 zile neexecutate, fiindu-i aplicabile prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 38515al.2 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 21.12.2009 în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
- - - - - - -
Fiind în concediu fără plată
se semnează de președintele instanței
Grefier
Red./DC
4 ex./ 30.12.2009
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
