Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 525/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 525
Ședința publică din 20 august 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă -Serviciul Teritorial
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul cu privire la contestația împotriva măsurile asiguratorii, formulată de contestatorul, împotriva încheierii din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatele-părți civile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-contestator, arată că își menține recursul declarat.
Avocat ales, precizează că motivarea tribunalului cu privire la dosarele bancare, referitoare la funcționarii bancari, impune a se solicita de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, atașarea urmei dosarului față de persoanele trimise în judecată.
De asemenea, se impune atașarea documentelor bancare pentru stabilirea prejudiciului, întrucât nu a fost efectuată o expertiză bancară în acest sens, atașarea dosarului de creditare.
Procurorul, față de cererile formulate de contestator prin apărătorul ales, apreciază că nu au legătura cu obiectul recursului formulat împotriva încheierii, astfel că solicită respingerea acestora.
Instanța respinge cererile formulate de contestator prin apărător, în prezenta cauză fiind atașate toate actele necesare, există constituirea de părți civile și acuzarea cu privire la infracțiunile reținute.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru contestator, solicită admiterea recursului, având în vedere că nu s-a efectuat expertiză bancară în cauză pentru stabilirea prejudiciului, fiind multe părți civile-bănci și sucursale, mulți inculpați(funcționari bancari), în mod nejustificat au fost disjunse cauzele și nu s-a putut stabili prejudiciul. De asemenea, arată că nu sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de lege: să existe o pagubă, să existe prejudiciu, fapta să reprezinte infracțiune.
Precizează că nu au fost atașate dosarele de împrumut bancar, care să-l acuze pe inculpatul și nu au fost efectuate verificări încrucișate, ordine bancare în vederea stabilirii prejudiciului, cărei persoane i s-a adus o pagubă de către inculpat și suma pentru care s-a impus instituirea sechestrului asigurator.
Apreciază că măsura sechestrului asigurator s-a dispus nejustificat, întrucât nu există prejudiciu cert, lichid, nu s-a făcut distincție față de unitățile care au dat capital financiar. De asemenea, consideră că cererile formulate la instanța de fond au fost respinse nelegal, întrucât nu există prejudiciu cert și nu s-a stabilit o vinovăție, măsura sechestrului asigurator s-a dispus în mod abuziv, în timpul judecății, nu s-a făcut un partaj între cei doi soți sau o ieșire din indiviziune.
În consecință încheierea pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, nu s-a motivat în drept suficient, există suspiciuni dar nu dovezi clare și nu s-a stabilit o răspundere solidară între inculpați.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea spre rejudecare și pe fond a se constata că aspectele invocate sunt corecte, având în vedere că sumele cu care s-au constituit părțile civile au fost stabilite arbitrar de bănci cu penalități și dobânzi. De asemenea, solicită a se constata că nu există prejudiciu și nu se impune menținerea sechestrului asigurator, în cauză fiind 71 de inculpați, operează prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Procurorul, solicită în temeiul art.385/15 pct.1, lit.b pr.penală respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză măsura sechestrului asigurator și modul de aducere la îndeplinire s-a dispus în mod corect cu respectarea dispozițiilor legale.
Avocat în replică, arată că nu există evaluare a apartamentului pentru stabilirea sumei corecte, după care să se instituie sechestru asigurator, nefiind respectate condițiile legale.
Recurentul-contestator, în cuvântul său, arată că se raliază concluziilor puse de apărătorul ales.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul -, s- respins în temeiul art. 168 plângereaC.P.P. formulată de inculpatul, împotriva ordonanței de aplicare a sechestrului asigurator din 24.01.2007 B- Biroul Teritorial Bacău, asupra imobilului situat în B, Bd. -. 16 B,. 1.3.
Pentru hotărî astfel prima instanță reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J - - Biroul Teritorial Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani și apartenență la un grup infracțional, fapte prev.și ped.de art.23 lit.b din Lg.656/2002 și art.7 din Lg.39/2003 cu art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că în cursul anului 2007 primit și deținut bani rezultați din comiterea de infracțiuni de înșelăciune în formă calificată în cadrul unui grup infracțional organizat și condus de inculpatul, fratele său, care i-a transferat acestuia, în scopul ascunderii adevăratei lor proveniențe și disimulării lor.
La data de 24.01.2007, prin ordonanță s-a dispus de către organul de urmărire penală aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului aparținând inculpatului, situat în B, dul -.16B,.1,.3, judetul
Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin învinuitului sau inculpatului în vederea acoperirii despăgubirilor civile.
Pentru luarea măsurilor asiguratorii privind despăgubirile civile, legea prevede următoarele condiții:
- să existe o pagubă materială;
- paguba să fie produsă prin infracțiune;
- cu privire la infracțiune să existe un proces penal;
- să existe parte civilă.
Or, în speța de față există constituire de parte civilă, avându-se în vedere că părțile vătămate, respectiv R, SC. EUROPE BANK SA, BANK, BANK SA și BANK s-au constituit părți civile în cauză, estimându-se un prejudiciu în valoare de 219.537,72 EURO și respectiv 557.007,93 lei.
Mai mult s-a constatat că temeiul legal al aplicării măsurii asiguratorii prin ordonanță de către procuror este art.24/1 din Lg.656/2002 modificată, text de lege care prevede faptul că "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilorsau de finanțare a actelor de terorism,luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie."
Spre deosebire însă de dispozițiile art.163 alin.1 Cod procedură penală, care dau posibilitatea luării măsurilor asiguratorii atât în vederea confiscării speciale, cât și a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii, legea specială este mult mai parcimonioasă. Astfel, în alin.(6) al art.25 din Legea nr.656/2002, se precizează expres că luarea măsurii asiguratoriieste obligatorie doar pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, ceea ce îndreptățește concluzia că faptele cercetate nu trebuie să fie neapărat producătoare de pagube(infracțiuni de prejudiciu),ci doar să fie ilicite,iar prin ele să se obțină venituri sau beneficii materiale.
De asemenea nu a putut fi reținută nici apărarea inculpatului, în sensul că bunul imobil asupra căruia s-a instituit măsura asiguratorie este un bun comun, întrucât măsurile asiguratorii în vederea realizării executării silite,producând numai o indisponibilizare provizorie, nu sunt contrare dispozițiilor art.33 din Codul familiei, care interzic numai urmărirea - deci executarea propriu zisă a bunurilor comune ale soților,de către creditorii personali ai unuia dintre ei.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art.168 Cod procedură penală s-a respins plângerea împotriva Ordonanței privind aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în B, dul -.16B/1/3.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
S-a dispus conform art.192 alin.2 Cod pr.penală obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând încheierea pentru următoarele motive:
- la urmărirea penală nu s- efectuat vreo expertiză de evaluare a prejudiciului;
- nu este stabilit cui este imputabilă paguba, căruia dintre cei 72 de inculpați;
- prejudiciul nu este cert;
- apartamentul în cauză este bun comun al inculpatului și al soției;
- inculpatul nu a fost prezent la întocmirea procesului verbal, fiind arestat;
Examinând recursul de față atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, în temeiul art. 385/6 alin. 3 Curtea C.P.P. constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Sub un prim motiv de recurs, cel legat de caracterul cert al prejudiciului, susținerile inculpatului cum că acesta nu este stabilit, nefiind efectuată vreo expertiză contabilă pe de o parte, iar pe de altă că nu se poate preciza căruia dintre inculpați i se poate imputa, este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 10/D/P/2007 din 08.07.2008 al B, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit.b din Legea 656/2002 și inițiere sau constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.
Infracțiunea de spălare de bani nu este o infracțiune de prejudiciu ci una de pericol prin intermediul căreia bunurile (în mod generic) provenite din săvârșirea de infracțiuni sunt supuse unor operațiuni speculative ( schimbare, transfer, ascundere) așa încât acestea să dobândească aparență de proveniență licită.
Nu numai că în cazul acestei infracțiuni luarea măsurii asiguratorii este obligatorie, dar, din economia art. 25 din Legea 656/2002, rezultă că astfel de măsuri asiguratorii pot fi puse și asupra bunurilor altor persoane terțe față de care nu s-a început urmărirea penală ori față de bunuri care au proveniență legală.
Împrejurarea că apartamentul în cauză este bun comun nu este motiv de admitere a plângerii așa cum corect observa prima instanță întrucât nu este cazul unei urmăriri propriu zise. Pe de altă parte, în cazul în care bunul ar fi supus eventual ulterior unei măsuri (confiscare, obligare la despăgubiri) soția inculpatului are posibilitatea de a formula o contestație la executare potrivit legii civile, solicitând partajul.
Aspectele referitoare la faptul că societățile bancare au fost îndestulate de societatea de asigurări și faptul că pentru funcționarii bancari s-a dispus disjungerea cauzei în faza de urmărire penală nu are relevanță în cadrul recursului de față, constituind aspecte de fond ce pot fi lămurite de prima instanță.
Împrejurarea invocată de recurent că la data instituirii sechestrului asigurator s-ar fi aflat arestat și că nu ar fi fost prezent la încheierea procesului verbal de sechestru, nu are relevanță întrucât în privința bunurilor imobile, actul procedural de aducere la îndeplinire ordonanței procurorului de luarea măsurii sechestrului se constituie printr- cerere, potrivit art. 166 alin. 3 către organul competent (oficiul de cadastru și publicitate imobiliară), de luare a inscripției ipotecare asupra bunului procesual. Or, legea nu prevede prezența inculpatului arestat în momentul în care organul judiciar întocmește o astfel de cerere.
Din aceste considerente, Curtea, nefiind motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din 19.06.2009 a Tribunalului Bacău.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. înch.
Red.
Tehnored. /21.08.2009/ 2 ex
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Monica Vadana, Gabriel Crîșmaru
