Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 167/R/2008
Ședința publică din 27martie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier: ia
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, cu domiciliul procesual în O,-, jud. B, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 221 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 275A din 3 octombrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 172 din 31 ianuarie 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului recurent av. și au lipsit inculpatul recurent și partea vătămată intimată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și, în principal, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar casarea hotărârilor pronunțate în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii reținută în sarcina sa. Printr-o altă cerere subsidiară a solicitat casarea hotărârilor recurate în sensul de a se constata că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare a fost executată în perioadele 12.03.1996-1.04.1996, 25.02.1999-5.03.1999, 18.05.2002-15.04.2003 și 18.05.2004-27.02.2007, dată la care inculpatul a fost liberat condiționat și să se înlăture dispoziția instanței de fond privind emiterea unui nou mandat de executare. Cu privire la cererea principală a solicitat să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză, respectiv instanța nu a examinat declarațiile martorilor și pe cea a părții vătămate, neobservând că, din dosarul de urmărire penală lipsesc declarațiile martorilor G, - și declarația părții vătămate. Cu privire la prima cerere subsidiară s-a arătat că probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției inculpatului, singurele probe care îl privesc fiind declarația părții vătămate și declarațiile martorilor G și -. Cu privire la cea de-a doua cerere subsidiară, s-a arătat că, pedepsele rezultante, aplicate prin sentința penală nr. 172/2007 și nr. 1084/2003, sunt în același cuantum, respectiv 5 ani închisoare și cum inculpatul a executat această pedeapsă, nu se mai justifică emiterea unui nou mandat de executare.
Procurorul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, arătând, cu privire la cererea principală că situații de genul celei din prezenta cauză s-au mai întâlnit în practică și că fluctuațiile dintre declarațiile martorilor nu duc, de plano, la înlăturarea vinovăției inculpatului. A apreciat că nici sub aspectul cererilor subsidiare recursul nu este fondat și a solicitat respingerea lui ca atare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 172/2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a - c Cod penal.
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1084/13 iunie 2003 Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 727/R/2 decembrie 2004 Curții de APEL ORADEA, în pedepsele componente, respectiv: o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 35 alin. 2, din 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, săvârșite în data de 6 septembrie 2001 și s-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1084/203 a Judecătoriei Oradea și s-a aplicat acestuia, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a - c Cod penal.
Pentru a stabili primul termen al recidivei, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, reținută în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 1084/2003 a Judecătoriei Oradea:
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 3360/20 noiembrie 1998 Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal, săvârșită în data de 3 februarie 1997, pedeapsa fiind grațiată integral prin Legea nr. 137/1997.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 1532/11 septembrie 2000 Judecătoriei Oradea, modificată prin decizia penală nr. 663/A/8 noiembrie 2000 Tribunalului Bihor și definitivă prin decizia penală nr. 124/R/6 martie 2001 Curții de APEL ORADEA, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, două pedepse de câte 6 luni închisoare, o pedeapsă de 4 luni închisoare și două pedepse de câte un an închisoare, pentru infracțiuni săvârșite în perioada 1995 - 1996, pedepsele fiind grațiate integral, prin Legea nr. 137/1997.
S-a menținut dispoziția din sentinței penale nr. 1084/2003 a Judecătoriei Oradea, prin care, în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii, pentru pedepsele aplicate inculpatului prin cele două hotărâri judecătorești arătate, iar apoi, în baza art. 36 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a contopit aceste pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care o va executa prin privare de libertate, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a - c Cod penal, alături de pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, din prezenta cauză.
S-a constatat că, inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin nr. 1084/2003 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv, din 12 martie 1996 la 1 aprilie 1996, din 25 februarie 1999 la 5 martie 1999, din 18 mai 2002, la 15 aprilie 2003, durata reținerii, de 24 ore, din 17 mai 2004, arestul preventiv, precum și perioada executată, din 18 mai 2004 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei, emis în baza sentinței penale nr. 1084/2003 a Judecătoriei Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.
S-a constatat că, partea vătămată, nu are pretenții civile în cauză și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, după ce, în noaptea de 12/13 iunie 2003, părții vătămate i-a fost sustras autoturismul marca VW. Passat Combi - cu motor Diesel 1,9, înmatriculat provizoriu în Germania, în valoare de 13.000 Euro, aceasta a încercat să-și recupereze autoturismul, prin răscumpărare, apelând la ajutorul numiților, zis "" și -, zis "".
Ca urmare, numitul a luat legătura telefonic cu inculpatul, zis "", chiar în prezența părții vătămate, ocazie cu care inculpatul i-a transmis părții vătămate că are informații în legătură cu furtul autoturismului, dar, pentru răscumpărarea acestuia i-a solicitat părții vătămate suma de 3.500 Euro.
Partea vătămată a refuzat, întrucât nu dispunea de această sumă de bani.
Ulterior, partea vătămată a luat legătura și cu numitul -, cerându-i acestuia să îl ajute, pentru a-și recupera autoturismul furat.
După câteva zile, numitul - i-a comunicat părții vătămate că, autoturismul poate fi recuperat, pentru aceeași sumă, de 3.500 Euro.
Întrucât partea vătămată nu dispunea decât de 1.000 Euro, numitul - s-a oferit să-i împrumute diferența până la 3.500 Euro, pentru a-l ajuta în răscumpărarea mașinii sustrase, lucru cu care partea vătămată a fost de acord.
Potrivit înțelegerii, partea vătămată și numitul -, s-au întâlnit cu inculpatul, la Stația de carburanți, de pe Calea Clujului din mun.
De aici, inculpatul și numitul -, s-au deplasat în mun. C N, de unde, - i-a comunicat telefonic părții vătămate că i-a găsit autoturismul și i-a cerut să se deplaseze până în mun. C N, în cel mai scurt timp.
Astfel, partea vătămată și-a recuperat autoturismul, iar peste câteva zile, i-a restituit numitului - suma împrumutată, pentru răscumpărarea autoturismului.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși a avansat suma de 3.500 Euro, pentru recuperarea autoturismului.
Având în vedere declarațiile contradictorii din această cauză, și în rechizitoriu s-a reținut că nu s-a putut stabili la cine a ajuns suma de bani, dată de partea vătămată, numitului -, pentru răscumpărarea autoturismului.
Prin decizia penală nr. 275/A din 3 octombrie 2007, Tribunalul Bihora admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale mai sus arătate, pe care a desființat-o în sensul că a limitat pedepsele accesorii la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale și a scăzut din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și perioada executată de la 18 mai 2004 la 27 februarie 2007, când a fost liberat condiționat, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză, în principal în sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, iar în subsidiar în sensul achitării inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Printr-o altă cerere subsidiară s-a solicitat să se constate că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare a fost executată, deoarece pedepsele rezultante aplicate prin sentința penală nr. 172/2007 și nr. 1084/2003 ale Judecătoriei Oradea sunt în același cuantum, respectiv 5 ani închisoare, iar această pedeapsă a fost executată.
Cu privire la cererea principală, s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză, respectiv nu a analizat declarațiile martorilor G, - și declarația părții vătămate și că se impunea o examinare riguroasă a acestor declarații deoarece, în cursul judecății martorul G și partea vătămată au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză, contrar susținerilor inculpatului recurent, instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Declarațiile la care face referire inculpatul recurent în motivele de recurs, aflate în dosarul disjuns, înregistrat sub numărul 10695/2005, nu fac decât să confirme vinovăția inculpatului recurent, atât martorii - -, cât și partea vătămată indicându-l în mod expres pe inculpatul recurent, zis "" ca fiind cel care a susținut că poate dat informații despre autoturismul sustras, în schimbul unei sume de bani.
Împrejurarea că partea vătămată și unul dintre martori și-au schimbat, pe parcursul procesului, poziția, neincriminându-l pe inculpatul recurent în declarațiile date în fața primei instanțe nu este de natură a duce la concluzia că acesta este nevinovat, celelalte probe făcând, cu prisosință, dovada vinovăției inculpatului.
Astfel fiind, sub aspectul cererii principale și a primei cereri subsidiare, recursul inculpatului apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Sub aspectul celei de-a doua cereri subsidiare curtea reține că în moc corect instanțele au efectuat operațiunile de contopire și deducere a pedepselor aplicate inculpatului prin hotărârile de condamnare anterioare, astfel că nici această cerere nu este întemeiată, nefiind îndreptățită nici cererea de a nu se mai emite un nou mandat de executare, în baza hotărârii date în prezenta cauză, câtă vreme, prin hotărârile recurate s-a dispus contopirea pedepsei din prezenta cauză cu pedepsele anterior aplicate și câtă vreme inculpatul recurent se afla în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1084/2003 a Judecătoriei Oradea.
Se mai impune precizarea că inculpatul recurent poate formula o contestație la executare în cazul în care se vor ivi nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare.
Față de cele preced, cum nici din oficiu nu se constată existența vreunui motiv de casare susceptibil a fi luat în discuție din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 275/A din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - ia
red. decizie -
jud.apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 4.04.2008, pc
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
