Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 32/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în sat., nr. 1, județul B, împotriva deciziei penale nr. 237/A din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte, sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor plătite prin stopaj la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 63 alin. 3, teza a II-a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul părții civile intimate Ministerul Finanțelor Publice, DGFP B consilier juridic lipsă fiind inculpatul recurent lipsă, și apărătorului ales al acestuia, avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței, faptul că la dosarul cauzei s-a prin serviciul registratură la data de 29.01.2009 o cerere de amânare din partea avocatului ales al inculpatului avocat, după care:
Reprezentantul parchetului arată că asistența juridică pentru prezenta cauză nu este obligatorie dar nu se opune a fi susținută cauză de apărătorul ales al inculpatului recurent.
În cauză, în reprezentarea inculpatului recurent, se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 29.01.2009, în substituirea apărătorului ales al acestuia, .
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor Tribunalului Bihor și a Judecătoriei Beiuș, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Reprezentantul părții civile intimate Ministerul Finanțelor Publice, DGFP B consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei Beiuș care a admis plata sumei și a majorărilor de întârziere.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului, pe cale de consecință menținerea deciziei Tribunalului Bihor și a sentinței Judecătoriei Beiuș, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, apreciind neîntemeiat recursul. Arată că probele conduc la reținerea vinovăției inculpatului, iar latura obiectivă a infracțiunii nu a fost contestată. S-a invocat necunoașterea legii și lipsa vinovăției. Actele efectuate în cauză conduc la vinovăția inculpatului. Față de vinovăția acestuia pedeapsa aplicată este legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 8 din 18 ianuarie 2008, în baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicare art.41 alin.2 penal, cu aplicare art.63 alin.3 Teza a -II- a penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de: 4500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor plătite prin stopaj la sursă în formă continuată.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile DGFP B suma de 66871 lei reprezentând impozite sau contribuții cu regim de reținere la sursă, la care se adaugă majorările de întârziere calculate până la data efectivă a debitului.
A obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale sume de 40 lei pentru interpreta.
A obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale sume de 160 lei pentru martora.
A obligat inculpatul să plătească statului 400 lei, cheltuieli judiciare
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 3 iulie 2006 Administrația Finanțelor Publice B din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș în legătură cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, apreciind că acesta în calitate de administrator a lui SC SRL nu a vărsat în termen de 30 zile de la data încasării și reținerii la sursă a unei sume totale de 66.871 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii-4.454 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați-30.416 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați-4.439 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate-27.562 lei.
Această sesizare a avut la bază o notă de constatare din 30 iunie 2006, întocmită de organele financiare care au efectuat un act de control la SC SRL cu sediul în B-/A și al cărei administrator este inculpatul.
În cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că avea cunoștință despre faptul că SC SRL Baa cumulat datorii ca impozite și contribuții plătite prin stopaj la sursă în valoare de 66.871 lei la această societate, dar întrucât s-a preocupat de bunul mers al societății și datorită cheltuielilor cu aprovizionarea, întreținere, salarii nu a mai dispus și de sumele necesare impozitelor și taxelor reținute de la salariați.
Tot în cursul urmăririi penale în declarația din 29 iunie 2007 inculpatul a arătat că va achita suma datorată la finanțe eșalonat până la achitarea integrală a sumei și în funcție de posibilități.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță, iar la termenul din 04 septembrie 2007 apărătorul inculpatului a comunicat instanței că nu este în măsură de a efectua deplasarea pentru acest termen însoțit de un traducător autorizat, solicitând instanței ca pentru termenul viitor să-i fie asigurat inculpatului un interpret întrucât acesta nu cunoaște limba română.
În ședința publică din 30.11.2007 i-a fost asigurat inculpatului, de către instanță, un traducător autorizat de limba italiană, în persoana doamnei, însă atât inculpatul cât și apărătorul său nu s-au prezentat în instanță la acest termen de judecată.
Pentru dovedirea stării de fapt, în cauză a fost audiată martora.
Această martoră a arătat că a condus evidența contabilă-finaciară la SC SRL B de la înființare și până în luna octombrie 2006, iar administrator al acestei firme era inculpatul.
De asemenea martora arată că dacă inculpatul ar fi plătit acele debite la finanțele publice ea ar fi primit în contabilitate un exemplar din ordinele de plată vizate de bancă sau trezorerie.
Martora a arătat că inculpatul a primit în mai multe rânduri somații de la Administrația Finanțelor Publice să plătească acele debite, iar în cazul în care nu ar fi fost de acord cu ele ar fi avut posibilitatea să le conteste.
Fapta inculpatului de a reține și a nu vărsa cu intenție într-un termen mai mare de 30 de zile de la scadență sumele de bani, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă într-un cuantum total de 66.871 lei pentru perioada martie 2004- iunie 2006, constituie conținutul infracțiunii de evaziune fiscală în formă calificată prev. de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicare art.41 alin. 2.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de acesta constând în prejudiciul cauzat, împrejurarea că nu are antecedente penale astfel a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amendă penală este suficientă pentru sancționarea acestuia.
În baza textului de lege mai sus arătat făcând și aplicarea dispoziției art.63 alin.3 Teza a-II-a Cod Penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4500 lei amendă penală pentru infracțiunea săvârșită.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.631
Cod PenalPartea civilă DGFP B prin adresa din 30.08.2007 a comunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 66871 lei, la care se vor adăuga majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
În baza art.326 alin.1 și art.14 pr. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru statul român suma de 66.871 lei la care se vor adăuga majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
Interpreta s-a prezentat în instanță la termenul din 30.11.2007, motiv pentru care a solicitat achitarea sumei de 30 lei reprezentând contravaloarea transportului de la O la
Instanța în baza art.190 proc.pen. a obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale sume de 40 lei pentru interpreta, reprezentând contravaloarea transportului la instanță și retribuția pentru îndeplinirea însărcinării date de către instanță.
Martora a solicitat instanței să-i fie achitată suma de 500 lei reprezentând contravaloarea transportului de la O la B pentru două termene de judecată și beneficiul nerealizat ca urmare a prezenței sale la instanță pentru două termene de judecată.
Instanța a considerat că suma de 160 lei este îndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor prilejuite de chemarea martorei la instanță, având în vedere că această martoră nu a făcut dovada veniturilor obținute de aceasta.
În baza art.190 proc.pen. a obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale sume de 160 lei pentru martora, din care 60 lei reprezintă contravaloarea transportului la instanță la cele două termene de judecată și suma de 100 lei reprezentând beneficiul nerealizat de aceasta, ca urmare a prezenței sale la cele două termene de judecată.
În baza art.191 alin.1 pr. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală numărul 237 din 3 octombrie 2008 s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
În baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecatoria Beiuș împotriva sentinței penale nr. 8 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o în sensul că în baza art. 7 din Lg. 26/1990 a dispus comunicare la Oficiul Registrului Comerțului a dispozitivului hotărârii atacate, respectiv sentința penală nr. 8/2008 a Judecătoriei Beiuș, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, rezultând fără dubii că acesta, in calitate de administrator a lui SC SRL, în perioada martie 2004- iunie 2006 reținut de la salariați și nu a vărsat la bugetul corespunzător, în termenul prevăzut de lege, sumele reprezentând impozite sau contribuții în regim de reținere la sursă, respectiv impozitul pe venituri din salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuția la fondul asigurărilor sociale pentru șomaj și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, în sumă totală de 66.871 lei.
De menționat că aspectele relatate anterior au fost confirmate chiar și prin declarațiile inculpatului date in cursul urmării penale, unde a arătat in mod expres că avea cunoștință de faptul că firma sa, respectiv SC SRL Baa cumulat datorii ca impozite și contribuții plătite prin stopaj la sursă, în valoarea de 66.871 lei la această societate, dar deoarece a încercat să asigure bunul mers al societății, nu a mai avut posibilitatea de a achita și aceste debite. De menționat că in cursul urmării penale inculpatul s-a angajat că va achita aceste debite eșalonat, în funcție de posibilități, dar nici până azi nu și-a respectat angajamentul.
Mai mult, o dată fiind in fața primei instanțe martora, contabila SC SRL a arătat că inculpatul a primit in mai multe rânduri somații de la Administrația Finanțelor publice să plătească acele debite, iar in cazul in care nu ar fi fost de acord cu ele, ar fi avut posibilitatea să le conteste.
În consecință, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, neimpunându-se achitarea acestuia.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod Penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod Penal(prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod Penal).
Pe de altă parte, însă, instanța a considerat ca fiind întemeiat apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș în ceea ce privește obligația instanței de judecată de a dispune comunicarea hotărârii de condamnare a inculpatului la Oficiul Registrului Comerțului, cu consecința înregistrării mențiunilor respective în Registrul Comerțului.
Astfel, potrivit art. 7 al.1 din Lg. 26/1990 republicată privind Registrul Comerțului, instanțele judecătorești sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerțului, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, copii legalizate după dispozitivul acestor hotărâri ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare este cerută de lege, iar in raport cu aceste dispoziții legale, prima instanță condamnând pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, avea obligația să dispună in cuprinsul dispozitivului hotărârii de condamnare și efectuarea înregistrării acesteia în Registrul Comerțului.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș împotriva sentinței penale nr. 8 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a desființat-o în sensul că în baza art. 7 din Lg. 26/1990 a dispus comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului a dispozitivului hotărârii atacate, respectiv sentința penală nr. 8/2008 a Judecătoriei Beiuș și în baza art.379 pct.1 lit.b C.P.P. a respins ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ambelor hotărâri și a dispune achitarea lui în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În motivarea recursului, inculpatul, arată că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute se art. 72 cod penal.
Astfel inculpatul era la data săvârșirii faptei încadrat în muncă cu trecut nepedepsit iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de evaziune fiscală, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, care în conținutul ei un grad de pericol social ridicat, impozitele și contribuțiile neplătite pot crea grave dezechilibre economico financiare societății.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat.
Reținând în sarcina inculpatului culpa sa procesuală în promovarea prezentului recurs, instanța în baza art. 192 Cod procedură penală, va obliga pe acesta la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de, împotriva deciziei penale nr. 237/A din, 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept la 06.02.2009
Red. dec. B
Red. sent-. Fond I.
Tehnored. Gref. M/
09.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Munteanu Traian, Rus Claudia
