Furtul (art.208 cod penal). Decizia 428/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 428/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 19 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosar, partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, arătând că expertiza medico-legală efectuată în cauză are o serie de carențe, de natură a crea un dubiu asupra stării psihice a inculpatului, care ar fi trebuit înlăturat de instanța de apel prin efectuarea unei noi expertize.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2046 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 208 al.1, 209 alin. 1 lit. e,g,i Cp, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cp, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cp, cu excepția dreptului de a alege.
S-a constatat reparat parțial pentru suma de 100 lei prejudiciul cauzat părții vătămate.
În baza art. 14,346 Cpp, art. 998 cod civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 2000 lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 29/30.04.2007, inculpatul a pătruns prin efracție, spărgând geamul portierei stânga față cu o piatră, în autoturismul marca Renault Laguna cu număr de înmatriculare - aparținând părții, ce se afla parcat pe strada - din municipiul A, iar din interior a sustras un CD-rom marca Sonny și șapte casete audio. Inculpatul a fost prins în autoturism de către partea vătămată, care a auzit zgomot, alertând organele de poliție.
Prin declarația de inculpat dată în fața organelor de urmărire penală, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor; deși legal citat de către instanța de judecată, inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanța a aplicat- inculpatului pentru infracțiunea săvârșită a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele legale ale pedepselor, gradul de pericol social concret al faptei, precum și persoana inculpatului.
Din fișa de cazier a inculpatului, s-a reținut că acesta se află în situația recidivei mari postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b Cp, față de pedeapsa rezultantă de 4 ani și închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 4363/2001 a Judecătoriei Târgu Jiu - pedeapsă executată.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță, l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 2000 lei daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, arătând prin motivele de apel că, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât, deși este o persoană fără discernământ, având certificat de încadrare în grad de handicap, a fost condamnat la o pedeapsă de trei ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 19 din 23.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de inculpatul, a desființat hotărârea atacată în parte, în latură penală, iar în rejudecarea cauzei, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.e Cpp, combinat cu art. 48 Cp, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g,i Cp, cu aplicarea art. 37 lit.b Cp, în dauna patrimoniului părții vătămate.
În baza art. 113 Cp, a aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
Au fost menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cpp, tribunalul a constatat că apelul promovat în cauză este fondat, pentru următoarele motive:
Astfel, având în vedere solicitarea inculpatului și înscrisurile medicale depuse de acesta la dosar, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă acesta avea sau nu discernământ la momentul săvârșirii faptei.
Drept urmare, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2114/20.12.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală G, s-a stabilit că inculpatul suferă de schizofrenie paranoidă intelect liminar, tulburări ale proceselor mnezice și atenționale. Inculpatul a fost internat la serviciul de psihiatrie imediat după comiterea faptei, fiind dus de organele de poliție din A, iar în concluzie, comisia medicală a apreciat că la data comiterii faptei, inculpatul nu a avut discernământ, propunându-se aplicarea art. 113 Cod penal.
Potrivit art. 48 Cp, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Așadar, instanța de apel a constatat că la momentul săvârșirii faptei, inculpatul se afla în stare de iresponsabilitate, aceasta fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei comise, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cpp.
Instanța de apel nu a împărtășit opinia parchetului, în sensul că, absența discernământului a fost determinată chiar de inculpat, care nu și-a luat medicația prescrisă și a consumat alcool, motiv pentru care se apreciază de către parchet că, nu s-ar impune achitarea sa. În realitate, tribunalul a apreciat că un asemenea raționament nu poate conduce în nici un caz la condamnarea inculpatului, întrucât, se poate presupune în mod obiectiv că neluarea medicație și consumul de alcool sunt consecința (iar nu cauza) afecțiunilor psihice pe care acesta le avea încă din anul 1995; de altfel, în raportul medical se menționează că inculpatul a avut multiple internări la serviciul de psihiatrie în 1995, 2001, 2004 și 2007.
Așadar, afecțiunile psihiatrice ale inculpatului au debutat cu mult timp înainte de comiterea prezentei fapte, iar asupra existenței discernământului au avut dubii și organele de poliție din A, care, imediat după comiterea faptei l-au dus pe inculpat spre fi internat la serviciul de psihiatrie; cu toate acestea, în faza de urmărire penală, în mod inexplicabil, nu s-a dispus efectuarea unei expertize privitor la responsabilitatea inculpatului.
Față de cele expuse anterior, Tribunalul Arada desființat hotărârea atacată în parte, în latura penală, iar în rejudecarea cauzei, l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicând inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct.8 Cpp, arătând că expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de Serviciul de Medicină Legală G, are o serie de carențe, deoarece a constatat că lipsa discernământului inculpatului intervine în perioadele de decompensare, cauzate de anumiți factori cum ar fi consumul de alcool sau absența medicației, aceste motive fiind imputabile tocmai acestuia, în acest fel existând o îndoială asupra stării psihice a inculpatului, care trebuia înlăturată prin efectuarea unei noi expertize, care să răspundă la întrebarea dacă se poate aprecia că inculpatul a avut discernământ la data comiterii faptei, excluzând împrejurarea consumului de alcool sau neluării medicației prescrise.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, se constată că instanța de fond și apel au conturat în mod corect starea de fapt dedusă judecății, iar Tribunalul Arad, în mod justificat a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 48 Cp, privind iresponsabilitatea, text de lege care prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzute de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu-și putea da seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuată în cauză de către Serviciul de Medicină Legală G, s-a stabilit că inculpatul, în perioada săvârșirii faptei, nu a avut discernământ, deoarece a fost în perioada de decompensare, când nu își lua medicația prescrisă și consuma alcool, astfel că dispozițiile instanței de apel d e achitare a inculpatului în baza art. 10 lit.e Cpp este pe deplin temeinică și legală.
Prin aceeași expertiză arătată mai sus, comisia de specialitate a opinat pentru aplicarea disp. 113 Cp, instanța de apel luând această măsură de siguranță a obligării la tratament medical, pe baza acestei probe, în care specialiștii în domeniul medical și-au expus părerea.
Instanța apreciază că efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice nu este necesară, deoarece prin această expertiză s-a răspuns la obiectivul la stabilit, respectiv dacă inculpatul la data comiterii faptei a avut sau nu discernământ, arătându-se și cauzele lipsei de discernământ, făcându-se și recomandarea necesară în speța de față, aspectele principale fiind lămurite.
invocat de către parchet în motivele de recurs, în opinia instanței nu subzistă, astfel că, instanța va înlătura criticile aduse hotărârii instanței de apel, iar în consecință, va respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, neexistând în speța de față nici o cauză de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Văzând și disp. art. 192 al.3 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 19/23.01.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /30.04.08
Tehnored. 2 ex./30.04.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
