Furtul (art.208 cod penal). Decizia 622/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--21.05.2008

DECIZIA PENALĂ NR.622/

Ședința publică din data de 12.06. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.134 din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind partea civilă intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și regretă comiterea ei.

Procurorul pune concluzii de admiterea recursului numai sub aspectul omisiunii de a deduce din durata pedepsei perioada reținerii din 12.09.2005 și 13.09.2005, în rest soluțiile fiind temeinice.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, de declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr. 771 din 24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr-, în baza art. 208 alin. 4 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) și i) Cod penal, condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 26.07.1989 în municipiul A, cetățean român, studii 11 clase, elev la Liceul Forestier A, necăsătorit, domiciliat în municipiul A,-/A, jud. A, posesor al CI seria - nr. -, CNP: 1.89.07.26.-, cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat.

În baza art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 a condamnat același inculpat la:

-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 89 alin. 1 OUG 195/2002 a condamnat același inculpat la:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului;

În baza art. 33 lit. a) Cod penal raportat la art. 34 Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 86 ind. 4 Cod penal raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 2566/05.12.2005 a Judecătoriei Arad, și a dispus executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, în total inculpatul având spre executare pedeapsa de:4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 350 Cod procedura penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal s- deduce durata reținerii și a arestării preventive din data de 10.01.2008 la zi.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A cu sediul în A,--12, jud. A și în consecință a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4500 lei RON cu titlu de despăgubiri materiale. Respinge restul pretențiilor civile.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul, în cursul zilei de 25 decembrie 2007 decis să sustragă autoturismul marca cu număr de înmatriculare - aparținând părții civile Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A cu intenția de a se plimba.

În jurul orei 18.30, inculpatul, cu ajutorul numitului Conți care a împins autoturismul, reușit să-l pornească cu ajutorul unei chei de dulap, după cum rezultă din declarațiile inculpatului și a numitului Conți (filele 45, 56-60, 64-66, 70-76 dosar urmărire penală).

În cursul aceleiași zile inculpatul a condus autoturismul sustras până în cartierul, de unde i-a luat pe martorii și. Inculpatul s-a urcat din nou la volanul autoturismului, plecând să alimenteze, iar la întoarcere, pe Calea, vis-a-vis de fostul, datorită lipsei de experiență și a vitezei excesive a pierdut controlul volanului, a derapat și a intrat cu autoturismul într-un copac de unde a fost proiectat în zid. Această stare de fapt este confirmată de declarațiile martorilor și (fila 25 dosar urmărire penală și respectiv fila 38 dosar). Toți ocupanții autoturismului: inculpatul și martorii și, au părăsit locul producerii accidentului, deplasându-se la locuința numitului Conți.

Din declarația martorei de la fila 38 dosar, rezultă că ulterior producerii accidentului, inculpatul le-a declarat celor prezenți la locuința sus-menționată că nu posedă permis de conducere și autoturismul a fost sustras.

Din verificările efectuate rezultă inculpatul nu posedă permis de conducere, după cum rezultă din procesul-verbal de la fila 48 dosar urmărire penală.

Declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și în fața instanței se coroborează cu această stare de fapt, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptei.

Instanța a reținut de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 63 dosar urmărire penală. În fapt inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 2566/05.12.2005 a Judecătoriei Arad, executarea acesteia fiind suspendată sub supraveghere. Instanța a constatat că această condamnarea fiind comisă în timpul minorității nu atrage starea de recidivă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul.

Motivele de apel au fost susținute oral de apărătorul din oficiu și au vizat cuantumul pedepselor aplicate cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, solicitându-se reducerea acestora, respectiv suspendarea condiționată a executării.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 134 din 23 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 771 din 24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr-.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata acesteia de la 10.01.2008 la zi.

Pentru decide astfel, tribunalul a constatat următoarele: în ce privește starea de fapt reținută în hotărârea apelată, instanța de apel a considerat că este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. Încadrarea juridică fată faptelor reținute în sarcina inculpatului este de asemenea corectă.

Inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăție, în forma intenției directe, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, și părăsirea locului accidentului.

În ce privește pedepsele ce au fost aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 52, 72 Cod penal, cât și art. 86⁴alin. 1 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, precum și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru o faptă comisă când era minor, prezentele fapte fiind săvârșite în cursul termenului de încercare fixat potrivit art. 86¹Cod penal, prin sentința penală nr. 2566/05.12.2005 a Judecătoriei Arad. A considerat că pedepsele au fost bine dozate și individualizate atât în privința cuantumului pedepselor individuale cât și a celei rezultante, cea din urmă corect aplicată în condițiile de incidență a dispozițiilor art. 33 lit.b și 34 lit.b Cod penal, cât și în privința modalității de executare, în regim de detenție, fiind evident că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 134/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia concluziilor orale când s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și regretă comiterea ei.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale numai sub aspectul omisiunii de a deduce din durata pedepsei perioada reținerii din 12.09.2005 și 13.09.2005, în rest acestea fiind temeinice pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, recunoașterea inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor,.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i pen. ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă, că nu are antecedente penale, instanța de reține că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate aceste aspecte au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa rezultantă fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, fără aplicarea vreunui spor. Astfel, în mod corect prima instanță, și mai apoi instanța de apel, au reținut conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșire faptei atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, cât și lipsa antecedentelor penale; însă la stabilirea cuantumului pedepsei s-au avut în vedere și urmările faptei; împrejurarea că în timpul minorității inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune de aceeași natură ceea ce denotă perseverența infracțională, iar faptele deduse judecății au fost săvârșite în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2566/05.12.2005 pronunțată de Judecătoria Arad. Prin urmare, în ciuda avertismentelor anterioare și a beneficierii de clemența organelor judiciare prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i și alin. 2.C.P.P. raportat la art. 99.Cod Penal și 41 alin. 2.Cod Penal, inculpatul nu a înțeles să-și regleze conduita la exigențele normelor penale, dimpotrivă a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de aceeași natură. În speță, nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal; aceste circumstanțe fiind judiciare, ceea ce înseamnă că nu operează automat, ci sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Calificarea atitudinii inculpatului nu poate omite faptul că acesta a mai suferit o condamnare pentru același gen de infracțiune, care chiar dacă nu atrage starea de recidivă, contribuie la caracterizarea persoanei inculpatului, și nici chiar beneficierea de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu a contribuit la reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale denotă un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. În acest context, instanța de recurs apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ceea ce privește modul de aplicare a dispozițiilor art. 88.Cod Penal, instanța de recurs constată că în hotărârile primelor două instanțe s-a omis deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a reținerii din data de 12.09.2005 și 13.09.2005. Astfel, din cuprinsul dosarului de urmărire penală nr. 3272/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad rezultă că inculpatul a fost reținut în datele de 12.09.2005 (fila 78 dosar UP) și 13.09.2005 (fila 166 dosar UP), perioadă ce trebuia dedusă din pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpat în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării conform art. 86⁴.Cod Penal raportat la art. 83 și 84.

Cod Penal

Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 134/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-; va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 771/24.03.2008 a Judecătoria Arad, pentru ca în rejudecare să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 12.09.2005 și 13.09.2005. va menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate, ca legale și temeinice.

În temeiul art. 385¹⁷alin. 4.p Cod Penal și 88.Cod Penal va deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data pronunțării deciziei recurate, respectiv 23.04.2008, la zi.

Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat s-au definitivat prin decizia de condamnare, în temeiul art. 350.C.P.P. va menține măsura arestării preventive a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.134/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.771/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Arad și rejudecând:

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și durata reținerii din data de 12.09.2005 și din 13.09.2005.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.

În.art.385¹⁷alin.4 Cod procedură penală și 88 Cod penal deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din data de 23.04.2008 la zi.

În temeiul art.350 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 12.06. 2008.

PREȘEDINTE, ptr. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

În concediu de odihnă

Semnează

PREȘEDINTE SECȚIE,

- -

GREFIER,

- -

Red. 26.06.2008

Tehnored.

2ex/26.06.2008

Prima inst.

Inst. apel.,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--21.05.2008

MINUTA DECIZIEI PENALE NR.622/