Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 210/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 210
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica Niculina Anti
-
- -A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.401/A din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat asistat de avocat ales lipsind celelalte părți. S-a prezentat și avocat G - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat Gad epus la dosar copia certificată a încheierii din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- cu care face dovada că la termenul anterior, văzând că la dosar există cerere de amânare a cauzei din partea apărătorului ales, s-a prezentat în cauza ce o avea pe rol la tribunal. Apreciază că amenda aplicată nu este legală și solicită admiterea cererii și scutirea de la plata amenzii aplicată prin încheierea din 19.02.2009.
Procurorul și apărătorul ales al intimatului inculpat au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul a criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul încadrării juridice a faptelor și pedeapsa aplicată. Inculpatul a comis trei fapte. Prezența acestuia într-un loc public unde a lovit cu cuțitul două persoane, întrunește elementele constitutive și ale infracțiunii de port armă fără drept. Sub aspectul laturii materiale infracțiunea de lovire și cea de vătămare nu prevăd săvârșirea infracțiunii și cu un cuțit ( în literatură nu se precizează exact un obiect anume). Susținerea că fapta s-a absorbit în infracțiunea de vătămare și de lovire este greșită. A solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse în limitele legii.
Avocat ales având cuvântul pentru intimatul inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat sub toate aspectele. Instanța de apel a reținut în mod corect că acesta trebuie să răspundă pentru două fapte, a treia fiind absorbită în mod de celelalte două infracțiuni. Schimbarea încadrării juridice este corectă. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, s-au avut în vedere probele administrate, vârsta acestuia și este regretabil că nu a putut dovedi provocarea. A recunoscut fapta și a explicat de ce s-a ajuns la folosirea cuțitului.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a susținut că ambele părți vătămate au sărit pe el pentru a-l lovi, cuțitul a fost la una dintre părțile vătămate și se consideră nevinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62/4.02.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar penal nr. 2214/2007 s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 180 alin 2 pen, art 181 alin 1 pen, art 11din Legea 61/1991 republicată în infracțiunile prevăzute de art 180 alin 2 pen, art 181 alin 1 pen, art 11pct 1 din Legea 61/1991 republicată.
În baza art. 180 alin 2 pen cu aplicarea art 74 lit a și 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1948 în com, jud.B, CNP - la 2 luni închisoare.
În baza art. 181 alin 1 Cod pen. cu aplicarea art 74 lit a și 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1948 în com., jud.B, CNP - la 5 luni închisoare.
În baza art 11pct 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplicarea art 74 lit a și 76 lit e Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.07.1948 în com, jud.B, CNP - la 2 luni închisoare.
În baza art 33 lit a Cp en, rap la art. 34 lit. b pen. instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare,
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art 64 alin. 1 lit a teza a II-a, lit.b C pen, în condițiile prevăzute de art 71al 2 pen.
În baza art.81 C pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni reprezentând termen de încercare conform art. 82.pen.
Conform art. 359 proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C pen.
În baza art 71 alin 5 pen s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art 118 lit f Cp en, s-a confiscat de la inculpat un cuțit proprietatea inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998. civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță B și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 104,58 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998. civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal M și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2009,46 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art 193 alin 1 proc pen, a fost obligat inculpatul să plătească părților vătămate suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art.191 proc. pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În ziua de 15.10 2006, inculpatul a avut o discuție contradictorie cu, tatăl părților vătămate și partea vătămată, pe fondul unor acuzații pe care inculpatul le-a adus martorului din lucrări, în barul din sat.
În după amiaza aceleiași zile, la același bar din sat, inculpatul s-a întâlnit cu părțile vătămate și. Părțile au discutat în contradictoriu iar inculpatul i-a invitat pe cei doi afară pentru a discuta. Ajunși afară, inculpatul a scos un cuțit și a lovit cu acesta părțile vătămate și, cauzându-le acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30, respectiv 14-15 zile de îngrijiri medicale, fiind transportat cu ambulanța la Spitalul M pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Martorul declară că în ziua respectivă a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și el împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului. La cea de-a doua parte a conflictului martorul arată că nu se afla în bar și în consecință nu a văzut nimic din cea de-a doua parte a conflictului.
Martorul declară că a fost de față și a văzut personal cum s-au petrecut faptele. El declară că a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și el împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului. Același martor arată că, mai târziu, inculpatul s-a întors la bar, că inculpatul și părțile vătămate s-au întâlnit, au discutat în contradictoriu, apoi cei trei au ieșit afară. Acolo martorul a văzut cum inculpatul a scos de la brâu un cuțit și i-a rănit pe rând pe fiecare dintre cele două părți vătămate. De asemenea declară că se afla la o distanță foarte mică de părțile vătămate și inculpat iar inculptul era poziționat cu fața către el.
Martorul declară că între tatăl părților vătămate, partea vătămată și inculpat a avut loc o discuție în contradictoriu deoarece inculpatul l-a acuzat pe el că i-a furat un telefon mobil iar tatăl părților vătămate și partea vătămată au intervenit în favoarea lui.
Martora declară că era de față când părțile vătămate au fost lovite de inculpat cu cuțitul și avăzut personal cum inculpatul i-a invitat pe cei doi afară,cum a ridicat mâna și l-a lovit pe soțul ei în zona pieptului și pe cumnatul ei în zona spatelui. Nu poate însă preciza dacă inculpatul a avut în mână un cuțit sau nu.
Martorul, propus de inculpat, relatează de asemenea despre o discuție în contradictoriu care a avut loc în ziua respectivă între inculpat și împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului.
Această situație de fapt se probează declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și martorul precum și certificatele medico legale prezentate de cele două părți vătămate.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin 2 pen, art 181 alin 1 pen și art 11pct 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplicarea art 33 lit a Cp en.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cp, reținând urmatoarele:
- inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a considerat drept circumstanțe atenuante conduita bună a infractorului inainte de săvârșirea infracțiunii. In consecinta pedeapsa aplicata a fost coborata sub minimul special prev de lege, in cond. art. 74 lit a, cp și art. 76 lit e cp
Față de cele reținute, în baza art. 180 alin 2 pen cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni inchisoare.
In baza art. 181 alin 1 pen cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 luni inchisoare.
În baza art 11pct 1 din Legea 61/1991 republicata cu aplicarea art 74 lit a si 76 lit e Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 luni inchisoare.
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de aceeași persoană și mai înainte de fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, instanta a constatat indeplinirea conditiilor prev. de art.33 lit. a Cp referitoare la concursul de infractiuni, iar in conf. cu art.34 al.1 lit. bac ontopit cele doua pedepse, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
Considerand ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta a dispussuspendarea conditionataa executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 5 luni - reprezentand termen de incercare determinat in conditiile art. 82 Cp. Pentru aplicarea acestei masuri instanta a tinut seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care a considerat că săvârșirea infracțiunii are caracter accidental, asfel incat indreptarea inculpatului, in sensul conformarii dispozitiilor legii penale, se poate realiza si fara privare de libertate.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art 64 alin lit a teza a II- a,lit.b C pen, in conditiile prevazute de art 71al 2 pen.
În baza art 71 alin 5 pen a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art 118 lit f Cp en, a fost confiscat de la inculpat un cutit proprietatea inculpatului.
Conform art.359 Cpp, instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendarii conditionate si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie in cazul savarsirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de incercare.
Sub aspectul laturii civile, instanta a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 euro reprezentând daune materiale, însă nu a propus și nu s-au administrat probe pentru dovedirea pretențiilor sale. În această situație, instanța respins ca nefondate pretențiile civile ale părții civile.
Părțile vătămate Spitalul Municipal M și Serviciul de ambulanță B s-au constituit parte civilă cu suma de 2009,46 lei, respectiv 104,5 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea serviciilor prestate. Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 998 - 999. civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită - infracțiunea săvârșită de inculpat, vinovăția, constatată prin prezenta sentință precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, existând o legătură directă între micșorarea patrimoniului părții civile și fapta inculpatului. Astfel, în baza art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 998 - 999. civil, instanța a admis acțiunile civile și a obligat inculpatul la plata către părțile civile Spitalul Municipal M și Serviciul de ambulanță Bas umei de 2009,46 lei, respectiv 104,5 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 al 1 cpp, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, inculpatul și părțile civile și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineștia criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate și reindividualizării cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea faptei.
Apelantul inculpat a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,c cod penal care se impuneau a fi aplicate în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Prin decizia penală nr.401 din 9.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală;
S-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 62/04.02.2008 a Judecătoriei Moinești pronunțată în dosar nr- cu privire la latura penală a cauzei.
S-a desființat sentința apelată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art. 334 cod pr. penală schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 180 al. 2 cod penal, 181 al. 1 cod penal și art. 1/1 din Legea 61/1991 cu art. 33 cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 180 al. 2 cod penal și art. 181 al. 1 cod penal cu art. 33 cod penal.
A fost condamnat inculpatul cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- art. 180 al. 2 cod penal cu art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. e cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- art. 181 al. 1 cod penal cu art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. e cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. a cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat: 5 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
În baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a fixat termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
Atrage atenția asupra prevederilor art. 83 cod penal.
În baza art. 71 al. 5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 118 lit. f cod penal s-a dispus confiscarea unui cuțit cu lama de 25 cm de la inculpat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
S-au respins ca nefondate apelurile formulate de părțile civile și împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală a fost obligat fiecare apelant la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Astfel, instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare, s-a statuat în mod corect implicarea infracțională a inculpatului în conflictul care a avut loc în data de 15.10.2006, conflict care a generat și antrenat răspunderea penală.
Instanța de fond însă, deși a stabilit o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică justă faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată; din întreaga economie a actelor și lucrărilor dosarului rezultă neechivoc faptul că infracțiunea prevăzută de art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată este absorbită în mod de infracțiunile de lovire reținute în sarcina inculpatului și nu ca infracțiuni distincte de port ilegal de cuțit.
Reiese în mod indubitabil faptul că infracțiunile de lovire sau alte violențe precum și cea de vătămare corporală gravă au fost săvârșite prin folosirea cuțitului de către inculpat, existând practic o legătură de cauzalitate care se circumscrie în conținutul laturii obiective a celor două infracțiuni contra integrității corporale, așa încât nu poate fi admisă ipoteza existenței unei infracțiuni distincte de port ilegal de cuțit, aspect care rezultă de altfel și din modul în care a fost întocmit rechizitoriul.
Apelul parchetului a fost fondat și sub aspectul reindividualizării, cuțitului de care acesta s-a folosit la comiterea faptei, însă pedeapsa aplicată inculpatului se circumscrie scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 cod penal.
Cât privește apelul inculpatului, tribunalul a precizat că în raport de întreaga situație de fapt reținută în sarcina acestuia, și ținând seama de circumstanțele reale și personale, de natura ce caracterizează fapta și pe făptuitor, în cauză se impune și reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c cod penal.
Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că apelurile parchetului și inculpatului sunt fondate, sens în care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod penal a admis cele două apeluri, a desființat sentința apelată sub aspectul laturii penale a cauzei, a desființat sentința apelată sub acest aspect, a reținut cauza spre rejudecare și în fond față de motivele arătate în temeiul art. 334 cod pr. penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, art. 181 al. 1 Cod penal și art. 1/1 din Legea 61/1991 cu art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 180 al. 2 Cod penal și art. 181 al. 1 Cod penal cu art. 33 lit. a Cod penal.
În raport de noua încadrare juridică și având în vedere pericolul concret al faptei, împrejurările comiterii, urmările produse precum și conduita inculpatului și, de asemenea având în vedere circumstanțele reale și personale, de natura ce caracterizează fapta și pe făptuitor, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare infracțiune săvârșită în raport de noua încadrare juridică și a aplicat acestuia câte o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a,c cod penal.
A făcut aplicarea în cauză a regulilor ce reglementează concursul de infracțiuni, în temeiul art. 71 al. 2 cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și b cod penal.
În temeiul art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile și pe durata prevăzută de art. 82 cod penal și a atras atenția inculpatului sub aspectul nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 cod penal.
În temeiul art. 71 al. 5 cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 118 lit. f a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lama de 20 cm.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, invocând nelegalitatea deciziei pronunțate cu privire la:
- greșita schimbare a încadrării juridice;
- cuantumul pedepselor aplicate, nejustificându-se aplicarea dispozițiilor art.74 penal.
Analizând decizia penală recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu în temeiul art.385/6 al.2 Cod pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, din care rezultă că:
În ziua de 15.10 2006, inculpatul a avut o discuție contradictorie cu, tatăl părților vătămate și partea vătămată, pe fondul unor acuzații pe care inculpatul le-a adus martorului din lucrări, în barul din sat.
În după amiaza aceleiași zile, la același bar din sat, inculpatul s-a întâlnit cu părțile vătămate și. Părțile au discutat în contradictoriu iar inculpatul i-a invitat pe cei doi afară pentru a discuta. Ajunși afară, inculpatul a scos un cuțit și a lovit cu acesta părțile vătămate și, cauzându-le acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30, respectiv 14-15 zile de îngrijiri medicale, fiind transportat cu ambulanța la Spitalul M pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Martorul declară că în ziua respectivă a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și el împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului. La cea de-a doua parte a conflictului martorul arată că nu se afla în bar și în consecință nu a văzut nimic din cea de-a doua parte a conflictului.
Martorul declară că a fost de față și a văzut personal cum s-au petrecut faptele. El declară că a avut loc o discuție în contradictoriu între inculpat și el împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului. Același martor arată că, mai târziu, inculpatul s-a întors la bar, că inculpatul și părțile vătămate s-au întâlnit, au discutat în contradictoriu, apoi cei trei au ieșit afară. Acolo martorul a văzut cum inculpatul a scos de la brâu un cuțit și i-a rănit pe rând pe fiecare dintre cele două părți vătămate. De asemenea declară că se afla la o distanță foarte mică de părțile vătămate și inculpat iar inculptul era poziționat cu fața către el.
Martorul declară că între tatăl părților vătămate, partea vătămată și inculpat a avut loc o discuție în contradictoriu deoarece inculpatul l-a acuzat pe el că i-a furat un telefon mobil iar tatăl părților vătămate și partea vătămată au intervenit în favoarea lui.
Martora declară că era de față când părțile vătămate au fost lovite de inculpat cu cuțitul și avăzut personal cum inculpatul i-a invitat pe cei doi afară,cum a ridicat mâna și l-a lovit pe soțul ei în zona pieptului și pe cumnatul ei în zona spatelui. Nu poate însă preciza dacă inculpatul a avut în mână un cuțit sau nu.
Martorul, propus de inculpat, relatează de asemenea despre o discuție în contradictoriu care a avut loc în ziua respectivă între inculpat și împreună cu fiul său, pe fondul unor acuzații de furt pe care inculpatul le aducea martorului.
Această situație de fapt se probează declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și martorul precum și certificatele medico legale prezentate de cele două părți vătămate.
Astfel, în drept, fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni, cum a reținut corect instanța de fond la încadrarea juridică, respectiv infracțiunea de lovire și alte violențe, prev.de art.180 al.2 Cod penal, vătămare corporală prev.de art. 181 al.1 Cod penal și portul fără drept a cuțitului, prev.de art.1/1 al.1 din Legea 61/1991.
Instanța de apel a reținut greșit că infracțiunea prev.de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 este absorbită în mod în infracțiunile de lovire și vătămare corporală, care au fost săvârșite prin folosirea cuțitului, așa încât ar exista o legătură de cauzalitate care se circumscrie în conținutul laturii obiective a celor două infracțiuni.
Legiuitorul nu a prevăzut în conținutul constitutiv al infracțiunilor de lovire și vătămare corporală ca și condiție distinctă ca acestea să fie comise prin folosirea unui cuțit, astfel că nu se poate interpreta că infracțiunea de port fără drept a cuțitului incriminată și sancționată în Legea 61/1991 este absorbită de primele infracțiuni.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunile prev.de art.180 și 181 Cod penal, se pot realiza printr-o lovire sau prin orice acte de violență producătoare de suferințe fizice.
Lovirea sau actul de violență se poate datora energiei făptuitorului aplică victimei o lovitură cu un obiect) sau unei alte forțe pe care acesta o pune în acțiune, poate fi urmarea directă a activității făptuitorului au urmarea indirectă a activității acestuia.
Întrucât în latura obiectivă a acestor infracțiuni nu este prevăzută nici o condiție privitor la instrumentul folosit la producerea leziunilor, iar în speță, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, după ce a avut un conflict cu o persoană în magazinul, a revenit în acest loc public cu un cuțit asupra sa, cu o lamă de circa 20 cm. cu care a lovit părțile vătămate și, care interveniseră pentru aplanarea conflictului (fapte dovedite prin declarațiile martorilor, ), s-a realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, astfel încât prima instanță a reținut corect încadrarea juridică a faptelor.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă, având în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv: faptele comise, urmarea produsă, modalitatea de săvârșire, persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, gradul său de moralitate, șansa de reeducare pe care acesta o prezintă.
Așa fiind, în cauza de față nu se impune redozarea pedepsei, prima instanță corect a reținut circumstanțele ușurătoare prev.de art.74 lit.a Cod penal, în lipsa altor fapte, situații sau împrejurări care să le analizeze valoarea atenuantă, în temeiul cărora să se dispună aplicarea pedepselor sub minimul special.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond, motiv pentru care, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.199, art.189 și 192 al.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite recursul declarat de recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr.401/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală recurată, cu privire la latura penală a cauzei, pentru inculpatul și menține hotărârea primei instanțe, respectiv sentința penală nr.62/ 04.02.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr-.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Dispune plata sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, din fondurile
În temeiul art.199 Cod procedură penală dispune scutirea avocatului G de plata amenzii în sumă de 500 lei stabilită de instanță la termenul din 19.02.2009.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica Niculina Anti
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec. apel CM/.
Red.dec. recurs
Tehnored.
4 ex.
03.04.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica Niculina Anti
