Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 515/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.515/R/2008
Ședința publică din 09 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
JUDECĂTOR:- -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul revizuient,. în S M,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.101/A din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care menține în totalitate sentința penală nr.1858/P din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, având ca obiect cerere de revizuire, conform prevederilor art.394 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărător ales avocat pentru recurentul revizuient - lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr.10 din 15.09.2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților excepția tardivității recursului.
Apărătorul ales al revizuientului recurent avocat arată că recurentul nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii și consideră că recursul este declarat în termen.
Reprezentantul parchetului susține excepția invocată solicit admiterea acesteia arătând că potrivit art.385/3 Cod procedură penală termenul de declarare a recursului este de 10 zile, apreciind că recursul declarat de revizuient este tardiv, acesta fiind prezent cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1858/30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art.406 al.4 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul, cu datele personale din dispozitiv, a sentinței penale nr.1369/08.07.2005, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dos nr. 3076/2004 și în baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1369/08.07.2005 pronunțată în dosar nr. 3076/2004 de Judecătoria Satu Mare, solicitând ca după acvirarea dosarului nr.3076/2004 al Judecătoriei Satu Mare și administrarea probelor, să se dispună efectuarea actelor de cercetare, cu activarea dosarului Judecătoriei și ascultarea martorilor, după caz și alte probe.
Revizuientul a solicitat ca, după terminarea cercetărilor să fie înaintat întregul material împreună cu concluziile de admitere a cererii de revizuire la instanța competentă Judecătoria Satu Mare, unde cere admiterea în principiu și rejudecarea cauzei, în final achitarea sa, până la soluționarea cauzei să fie suspendată executarea hotărârii a cărei revizuire o solicită.
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că există, au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei - art.394 lit.a Cod procedură penală.
În continuare revizuientul a arătat că a lucrat în Portugalia mai mult de un an de zile și pentru a-și aduce lucrurile de acolo a mers cu autoturismul sau, împreună cu ( care urma să-l ajute la condus cu schimbul). La stația de la granița Unagaria-Austria a alimentat autoturismul, când au venit la el două femei care i-ai rugat să le ducă cu autoturismul în Italia, care era în drumul lor, spre Portugalia. La vama Austria - Italia au dat pașapoartele la control toți cei patru, pașapoartele au fost verificate și s-a aplicat ștampila de trecere în Italia. Ulterior, la o parcare a venit întâmplător în control de rutină, le-au cerut pașapoartele după care pe ei și, i-au dus la arest unde au stat o lună de zile, după care au fost eliberați în baza hotărârii judecătorești de achitare a lor.
Revizuientul a arătat că, cele două femei au fost lăsate de să plece, nu le cunoștea și nici nu le-a mai văzut. Martorul are cunoștință de toate aceste împrejurări, deoarece a fost prezent cu el în autoturism din România până în Italia, nu a fost ascultat la prima instanță, martor care poate confirma nevinovăția sa. În plus, revizuientul a mai arătat că a efectuat transporturi, ca taximetrist autorizat, pe ruta România-Ungaria -Germania, etc. împrejurări cunoscute de martorii R. Însă dacă este necesar poate indica și alți martori pentru a dovedi nevinovăția sa.
Revizuientul a arătat că, hotărârea de condamnare de la Judecătoria Satu Mare se bazează numai pe rechizitoriul cauzei, a copiat acest act în ceea ce îl privește, fără a exista în cauză probe concrete a vinovăției sale.
Acesta a arătat că există două hotărâri judecătorești definitive, aceea de condamnare a Judecătoriei Satu Mare și aceea de achitare a Tribunalului Trieste Italia, deci sunt incidente disp.art.394 lit.c Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.399 al. ultim. Cod penal, s-a înaintat la Judecătoria Satu Mare cererea de revizuire, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, reținându-se faptul că în cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, prin sentința penală nr.1369/08.07.2005 revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de racolarea, îndrumarea, călăuzirea mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, prev.și ped. de art.2 al.1 din OUG 112/2001, modificată prin Lg.252/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 22.11.2003, revizuientul fiind taximetrist, la solicitarea inculpatului G, capul unei rețele de traficanți de persoane, le-a transportat pe coinculpatele și din loc. până în Budapesta - Ungaria, după care, a luat două cetățene moldovene și fără a se putea stabilii exact din ce localitate din Ungaria, pe care le-a transportat până în Italia în data de 23.09.2003, fiind reținut de poliția italiană și arestat preventiv până în 21.10.2003, pus libertate conform Hotărârii Tribunalului din Trieste - Secția Penală.
Totodată s-a reținut că a racolat persoane care încredințau pașapoartele unor cetățeni moldoveni, fără a se putea stabilii cine sunt aceste persoane.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că cererea se întemeiază pe prevederile art. 394 alun.1 lit.a și e Cod procedură penală respectiv pe faptul că s-au descoperit fapte, împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei precum și pe faptul că există două hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Cu privire la primul motiv de revizuire petentul a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că ar fi recunoscut comiterea faptei respectiv că ar fi avut cunoștință despre faptul că, cetățenii moldoveni călătoresc cu pașapoartele altor persoane, respectiv cu pașapoartele inculpatelor și, în probațiune solicitând audierea unor martori și a inculpatei, despre care în mod greșit s-a susținut în sentință că ar recunoaște comiterea faptei, deși nu a fost audiată nici o dată.
Totodată a arătat că în apel și în recurs de asemenea în mod greșit s-a reținut că, cetățenii moldoveni s-ar fi prezentat la vama austriacă având pașapoartele falsificate prin înlocuirea pozelor, respectiv că le-ar fi luat din Budapesta deși le-au luat dintr-o parcare de lângă granița ungară-austriacă și nici o clipă nu au avut în mână pașapoartele inculpatelor și sau a cetățenelor moldovene.
În legătură cu toate aceste critici aduse hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză s-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, faptul că, în M parte sunt întemeiate existând neconcordanțe și erori evidente între cele reținute în actul de sesizare al instanței, sentința primei instanțe, deciziile date în apel și în recurs. Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata - a cărei audiere o solicită revizuientul, pe lângă apare cu trei nume diferite: în rechizitoriu, în sentința Judecătoriei și în decizia Curții de Apel Oradea - în sentința Judecătoriei apare motivarea că, recunoaște și regretă săvârșirea faptei, respectiv în decizia Tribunalului că vinovăția sa, în sensul că era transportator în cadrul rețelei se dovedește prin declarația inculpatei, în realitate aceasta nu a fost audiată nici o dată, nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată. De asemenea martorul R care s-ar fi aflat împreună cu revizuientul la un transport de persoane nu a fost audiat în cauză, deși se impunea acest lucru, deoarece persoana transportată - inculpata, a declarat că în cursul lunii august a călătorit cu revizuientul, în rechizitoriul s-a menționat că a făcut un singur drum în Ungaria în 22.09.2003.
Revizuientul a arătat că, în sentința Judecătoriei Satu Mares -a reținut că numitele și au trecut fraudulos frontiera ungaro-austriacă prin substituire de persoane, folosind pașapoartele inculpatelor și, iar în Decizia Tribunalului s-a reținut că au prezentat pașapoartele falsificate, pozele înlocuite, fără a se lămuri cine le-a dat pașapoartele.
Pentru lămurirea acestor aspecte se impunea, de asemenea, audierea cetățenelor moldovene, fapt ce nu s-a întâmplat deși autoritățile italiene au reținut că nu se pot folosi declarațiile acestora împotriva lui, respectiv împotriva martorului, punându-i în libertate pe aceștia.
Revizuientul a solicitat audierea tuturor persoanelor care nu au fost audiate în cursul judecării cauzei.
Revizuientul a invocat hotărârea pronunțată de instanța din Italia, prin care a fost achitat și pus în libertate pentru traficul de persoane din lipsa probelor concludente fiind totodată arestat din data de 22.09.2003 și până în 21.10.2003.
Potrivit art.118 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea juridică internațională în materie penală, recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine pe cale principală se face de către instanța de judecată sesizată de către condamnat sau de către procuror, competența aparținând judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află acesta.
Potrivit art.119 din același act normativ recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.
Revizuientul prin cererea sa a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii însă prin Legea nr.281/2003 art.400 Cod procedură penală, în cuprinsul căreia s-a reglementat posibilitatea suspendării executării hotărârii a cărei revizuire se cere, de către procurorul ierarhic superior în timpul efectuării cercetărilor, s-a abrogat suspendarea executării este posibilă doar după sesizarea instanței de judecată.
La instanța de fond cererea de revizuire s-a înregistrat sub dosar nr. de mai sus și în temeiul art.403 Cod procedură penală s-a admis cererea de revizuire în baza art. 304 lit. a Cod procedură penală și în baza art.404 al.1 Cod procedură penală s-a suspendat executarea sentinței penale nr.1369/2005.
Raportat la faptul că s-a admis cererea de revizuire în baza art.394 lit.a Cod procedură penală, urma ca revizuientul să indice numele și adresa martorilor pe care dorește să-i audieze instanța, pentru a dovedi împrejurările noi care nu au fost avute în vedere de către instanță la momentul condamnării.
Cu privire la dispozițiile art.394 lit.e Cod procedură penală, care spune că atunci când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot și se poate solicita revizuirea.
Instanța de fond a pus în vedere revizuientului să depună în copie autentificată hotărârea judecătorească italiană prin care, revizuientului a susținut că a fost achitat pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către instanțele din România. Atunci s-a făcut vorbire de către instanță despre necesitatea aplicării art.119 din Legea nr.302/2004, hotărârea de achitare pronunțată de către instanța din Italia urmând să fie supusă unui proces de recunoaștere prin intermediul Ministerului Justiției. Toate aceste aspecte s-au pus în discuție la primul termen de judecată, în data de 20.11.2006.
La filele 13-17, din dosarul instanței există ordonanța dată de Tribunalul Trieste din Italia, depusă în limba italiană și în traducere, traducere care are doar ultima pagină legalizată de către notarul public.
Prin această ordonanță nu s-a dispus achitarea revizuientului, din ordonanța respectivă a rezultat că s-a procedat la reexaminarea formulată împotriva ordonanței lui al Tribunalului din care a fost anulată și s-a dispus eliberarea revizuientului cu condiția să nu fie deținut în altă cauză.
Raportat la conținutul ordonanței instanța l-a întrebat pe revizuient dacă există și o hotărâre prin care a fost achitat, răspunsul a fost afirmativ, astfel că s-a fixat un nou termen de judecată pentru a se depune hotărârea judecătorească de achitare tradusă și autentificată.
În data de 26.01.2007 s-a depus aceiași ordonanță.
La termenul din data de 01.06.2007 s-a făcut din nou vorbire despre hotărârea de achitare a revizuientului și s-a solicitat termen pentru depunerea acelei hotărâri și în ședința din data de 22.06.2007 s-a depus o cerere de validare a arestului și de aplicare a măsurii coercitive și nicidecum a vreunei hotărâri, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra acestui motiv de revizuire.
Singura martoră ce a putut fi audiată de către instanță este, iar din declarația acesteia nu rezultă aspecte noi relevante.
Deși cererea de revizuire s-a înregistrat la instanță din 07.12.2006, după ce a văzut că martorii nu puteau fi audiați fiindcă adresele nu mai erau de actualitate revizuientul a invocat în ședința din data de 23.11.2007 că nu a avut timp să facă demersuri pentru aflarea adreselor și în ce le privește pe martorele din Republica
În ședința publică s-a solicitat un termen mai pentru aflarea adreselor martorelor și i s-a adus la cunoștință instanței că de fapt în afară de ordonanța depusă deja la dosar chiar de la primul termen de judecată nu există o altă hotărâre de achitare a revizuientului deși timp de un an și-a luat angajamentul că o va depune la dosar.
Raportat la toate aspectele reținute de instanța de fond anterior s-a respins cererea de revizuire, dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală negăsindu-și aplicarea deoarece din declarația martorei audiată nu au rezultat alte aspecte față de cele reținute anterior, iar în ce privește audierea celorlalți martori despre care s-a făcut vorbire de către revizuient deși s-au fixat mai multe termene acesta nu a indicat adresele lor pentru a fi citați, deși își luase acest angajament.
În ce privesc dispozițiile art.394 lit.e Cod procedură penală revizuientul, timp de un an, a vorbit despre o hotărâre judecătorească de achitare, hotărâre care nu există, așa cum a rezultat în cele din urmă. Acesta a depus la dosar ordonanța de punere în libertate, care privea faza de urmărire penală și nu cea de judecată. Deci nu se poate vorbi despre o hotărâre care să privească faza de judecată, ci doar despre o ordonanță prin care o instanță s-a pronunțat asupra măsurilor preventive luate față de revizuient și deci nu se poate face vorbire despre imposibilitatea concilierii hotărârilor judecătorești.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței și achitarea în baza art.345 alin.3 raportat la art.11 pct.2 lit.a si art.10 lit.a Cod procedură penală.
În motivare s-a arătat că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv ca nu a racolat și nu a îndrumat persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, în acest sens solicitând audierea de martori și cu privire la cel de-al doilea caz de revizuire, prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală a arătat că există două hotărâri penale ce nu se pot concilia și acest sens a depus la instanța de fond Decizia nr.437/2003 a Tribunalului Trieste.
Prin decizia penală nr. 101/A din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza dispozițiilor art.379 alin.1 pct.1 Cod de procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de către revizuientul apelant, fiul lui și, născut la 21.10.1969 în loc. Aurit, CNP -.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală a obligat pe revizuient la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins potrivit dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Referitor la primul caz de revizuire, prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, nici în fața instanței de fond și nici în apel, deși i s-au acordat mai multe termene, revizuientul nu a prezentat o hotărâre străină prin care susține că ar fi fost achitat pentru aceiași faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală a cărei revizuire o solicită în prezentul dosar, depunând la dosar doar o ordonanță.
În speță s-a apreciat că nu suntem nici în prezența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală respectiv că "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", în motivare invocând faptul că a fost condamnat deși anumiți martori nu au fost audiați dar acest aspect nu este o împrejurare, un fapt necunoscut instanței de judecată la soluționarea cauzei, ci este o prelungire a probatoriului administrat și nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei, de natură să justifice revizuirea potrivit cazului prevăzut în art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
de cele ce preced, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de către revizuientul apelant, împotriva sentinței penale nr.1858/2007 și obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs revizuientul solicitând admitea acestuia și modificarea în totalitate în sensul admiterii cererii sale de revizuire.
În motivarea recursului formulat revizuientul a arătat că instanțele au respins cererea sa de revizuire deși după efectuarea actelor de cercetare și procurorul a solicitat admiterea cererii sale pentru două motive: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pentru că există două hotărâri definitive ce nu se pot concilia.
Referitor la primul motiv invocat s-a arătat că instanța nu a audiat în mod nemijlocit martorii pe baza declarațiilor cărora a fost trimis în judecată, iar în motivare s-a reținut că cetățenele moldovence și nu au folosit pașapoarte românești, falsificate prin înlocuirea fotografiilor (așa cum s-a susținut în rechizitoriu și în hotărârea de condamnare) această împrejurare rezultă din două acte emise de autoritățile judiciare italiene și anume Ordonanța nr.03/- a Tribunalului din și Decizia nr.437/03 a Tribunalului din Trieste - Secția penală.
Cu privire la cele de-al doilea motiv de revizuire a arătat că la dosarul cauzei a depus hotărârea instanței din Trieste prin care s-a încetat procedura penală față de el pentru infracțiunea de favorizarea a intrării ilegale pe teritoriul Italiei a celor două cetățene moldovence solicitând recunoașterea ei pe cale incidentală, însă instanța a respins aceste cereri.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate dar în limitele permise de lege, Curtea va reține următoarele:
Din lecturarea deciziei penale nr.101/A/2008 a Tribunalului Satu Mare rezultă că aceasta a fost pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008, părțile nefiind prezente, însă la data de 08 mai 2008 când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei și s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii, revizuientul a răspuns prezent la apelul nominal făcut în cauză.
Potrivit art.385/3 alin.1 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Art.363 alin.3 din același cod prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Raportat la aceste dispoziții legale se constată că pentru revizuientul recurent prezent la dezbaterea apelului în data de 08 mai 2008, termenul de recurs a început să curgă de la data de 15 mai 2008, data pronunțării deciziei recurate.
Calculând, potrivit art.186 alin.2 Cod procedură penală cele 10 zile procedurale începând cu data mai sus arătată, rezultă că exercitarea căii de atac a fost făcută de revizuient după decăderea din acest drept, respectiv la 29.05.2008.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, întrucât recurentul a fost prezent la pronunțare și în consecință nu este tardiv, câtă vreme art.363 alin.3 Cod procedură penală stabilește cu exactitate data de la care curge acest termen pentru partea prezentă la dezbateri, și anume de la pronunțarea hotărârii.
Nu are relevanță nici împrejurarea că în cuprinsul hotărârii recurate s-a înscris că termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii și că această hotărâre i-a și fost comunicată revizuientului, textul legal fiind cele care stabilește imperativ data curgerii termenului, iar revizuientul recurent nu se poate prevala de necunoașterea dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât pe parcursul judecării apelului a fost asistat de același avocat care l-a asistat și în fața instanței de recurs.
Având în vedere motivele mai sus arătate, precum și dispozițiile art.185 Cod procedură penală potrivit cărora neexercitarea vreunui drept în termenul prevăzut de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, Curtea va respinge ca tardiv recursul penal formulat de revizuientul, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit.a Cod procedură penală
RESPINGE ca tardiv recursul penal declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr.101/A din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
red.dec. jud.- L/24.10.2008
jud. apel,
jud.fond
tehnored. dec. GM/2 ex./27.10.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Sotoc Daniela, Condrovici Adela
