Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 98/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 297 din data de 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea inculpatului, acesta identificându-se cu ca fiind posesor al CNP: -.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului și casarea deciziei nr. 297 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Suceava. În primul rând, trebuie observat că partea vătămată G se afla în centrul comunei și nu era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, așa cum a reținut instanța de apel. În a doilea rând, aceeași instanță a pronunțat o soluție de condamnare, reținând declarațiile martorilor și T G, în condițiile în care primul dintre aceștia este cumătrul părții vătămate și se află în relații de dușmănie cu inculpatul, iar cel de-al doilea este polițistul din comună și a fost agentul constatator de la fața locului. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție depus la dosarul cauzei, pentru aceeași faptă, inculpatul a fost amendat cu suma de 10 000 lei. De asemenea, la dosar nu s-au depus nici un fel de înregistrări făcute de către șeful de post, așa cum afirmă martorii audiați în cauză. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale, la momentul în care a avut loc acțiunea inculpatului împotriva primarului, acesta din urmă trebuia să aibă calitatea de funcționar public și să fi fost în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucru care nu s-a întâmplat, solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform art. 181Cod penal, întrucât nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia intre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei solicită instanței să țină cont de modul și de mijloacele de săvârșire ale faptei, de scopul urmărit și de împrejurările comiterii faptei, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar în subsidiar, redozarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul prin decizia tribunalului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, apreciază că hotărârile prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal, în condițiile art. 81 Cod penal sunt legale și temeinice. Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, la data de 26 mai 2008, pe fondul consumului de alcool și aflându-se în centrul comunei Capu, inculpatul s-a întâlnit cu primarul G și i-a adresat acestuia insulte și amenințări. În primul rând, insultele au fost adresate pentru faptul că inculpatul era nemulțumit de modul în care primarul a soluționat o cerere ce viza Legea 18/1991, în sensul că i-a acordat o suprafață de teren numitei, inculpatul arătându-se nemulțumit de această situație. Atâta vreme cât partea vătămată a fost insultată și amenințată pentru fapte îndeplinite în timpul exercitării atribuțiilor sale de primar, apreciază că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, în conținutul art. 239 Cod penal prevăzându-se că insulta sau amenințarea trebuie adresate fie unui funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fie pentru fapte îndeplinite în calitate de reprezentant al autorității, lucru care este dat în cauză. În ceea ce privește modul în care au fost administrate probele, apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Legea nu cere ca o condiție obligatorie existența unor filmări sau înregistrări, acestea neconstituind probe primordiale în dovedirea nevinovăției unei persoane cu privire la săvârșirea unei fapte de natură penală, atâta vreme cât din declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile părții civile, rezultă pe deplin săvârșirea faptei, neexistând nici un impediment pentru a se ține cont de aceste depoziții. În primul rând, legea penală nu interzice audierea în calitate de martori a rudelor sau a polițistului, iar declarația acestuia din urmă, consemnată la fila 56 dosar, nu depășește cadrul legal reglementat de art. 64 Cod procedură penală, în condițiile în care infracțiunea de ultraj este supusă urmăririi proprii, conform art. 209 alin. 3 Cod procedură penală. Astfel, urmărirea penală s-a realizat de către procuror și nu de către organul de poliție, prin urmare neexistând niciun impediment ca polițistul să fie audiat în cauză în calitate de martor.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, apreciază că pedeapsa minimă de 6 luni închisoare stabilită de către instanță corespunde cerințelor prev. de art. 72 Cod penal, în considerarea celor prev. de art. 52 Cod penal, atâta vreme cât inculpatul a mai fost sancționat administrativ cu amendă pentru alte două infracțiuni de ultraj, iar în cazierul acestuia fiind înregistrate două pedepse ale amenzii pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești pentru infracțiunea de lovire. Astfel, inculpatul a perseverat și persistă în activitatea sa infracțională. Inițial i-au fost acordate multe circumstanțe atenuante, în condițiile în care i s-au aplicat disp. art. 181Cod penal, pentru fapte de aceeași natură cu cea dedusă judecății. Prin urmare, față de aceste antecedente ale inculpatului, respectiv cele două amenzi menționate în cazierul de la fila 21 dosar, apreciază că pentru fapta din prezenta cauză nu s-ar justifica aplicarea disp. art.181Cod penal, articol care prevede anumite criterii pentru reținerea și aplicarea acestei sancțiuni administrative. În condițiile în care fapta și împrejurările comiterii acesteia sunt cele reținute, inculpatul fiind deosebit de agresiv față de primarul comunei, apreciază că pedeapsa minimă corespunde cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal. Față de aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat cu nimic și totul este o înscenare din partea primarului, a viceprimarului și a polițistului, care este soț cu secretara primarului Niciunul nu a fost la fața locului, nu a văzut nimic și nu au de unde să știe că la el era băut între orele 10-12. Totul s-a întâmplat pentru faptul că, după alegeri, nu a fost de acord cu alegerea lui G ca primar. Nu este adevărat că totul a pornit de la pământ, el a câștigat acea suprafață de teren pe care acum o are în proprietate.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din 17.04.2009 a Judecătoriei Gura Humorului, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 26.05.2008 în jurul orei 09,00 în timp ce se afla în centrul comunei Capu, în apropierea sediului primăriei, numitul G, ce îndeplinește funcția de primar al comunei sus-menționate, a fost acostat de către inculpatul, ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a început să-l înjure pe primar și să-i adreseze amenințări cu moartea, pe motiv că i-ar fi retrocedat numitei un teren conform unei hotărâri judecătorești, fapt cu care inculpatul nu a fost de acord. Conflictul a fost stins în urma intervenției organelor de poliție din cadrul Postului de Poliție Capu
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr. 297 din 07.12.2009 a Tribunalului Suceavaa fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte sentința apelată și în rejudecare:
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoarea la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție în cazul săvârșiri unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că inculpatului nu-i pot fi impuse ca interdicție decât exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, iar raportat la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, scopul prevenției penale de reeducare se poate realiza și fără executarea pedepsei, fiind îndeplinite în cauză condițiile cerute de art. 81 Cod penal.
Împotriva celor două hotărâri a formulat recurs inculpatul care, prin intermediul apărătorului, le-a criticat ca nelegale și netemeinice. S-a solicitat în primul rând achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală motivat de faptul că partea vătămată G se afla în centrul comunei și nu era în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Declarațiile martorilor și T G nu trebuiau reținute în condițiile în care primul dintre aceștia este cumătrul părții vătămate și se află în dușmănie cu inculpatul, iar al doilea este polițistul din comună, care a fost agentul constatator.
S-a mai solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală rap. la art. 181Cod penal deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Examinând recursul se constată că este întemeiat, dar numai sub aspectul greșitei individualizări, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că vinovăția inculpatului a fost dovedită, avându-se în vedere plângerea și declarația părții vătămate G, declarațiile martorilor și T G, proces-verbal din 16.06.1966, decizia civilă nr. 2199/2006 a Tribunalului Suceava, sentințele civile nr.1734/05.12.2005 și nr.400/02.05.2006 ale Judecătoriei Gura Humorului, ordinul nr. 230/04.08.2008 al Prefectului Județului S, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Potrivit acestora, la data de 26.05.2008, în jurul orei 9,00, în timp ce se afla în centrul comunei Capu, în apropierea sediului primăriei, numitul G, ce îndeplinește funcția de primar al comunei sus menționate, a fost acostat de către inculpatul, ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a început să-l înjure pe primar și să-i adreseze amenințări cu moartea, pe motiv că i-ar fi retrocedat numitei un teren conform unei hotărâri judecătorești, fapt cu care inculpatul nu a fost de acord.
Conform art. 239 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de ultraj constă în amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii oripentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
După cum se poate observa, infracțiunea de ultraj are două modalități de comitere, respectiv fie atunci când funcționarul public se află în exercițiul funcțiunii, fie pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
Ori în speță, după cum anterior s-a arătat, inculpatul a comis fapta reproșându-i părții vătămate că în mod greșit i-a retrocedat o suprafață de teren numitei, deci pentru fapte îndeplinite anterior în exercițiul funcțiunii, ceea ce face ca solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală să nu fie fondată.
Conform art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, urmările produse prin acesta precum și persoana inculpatului (care a mai fost anterior cercetat în dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului tot pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fiind sancționat cu amendă administrativă) nu se poate reține că faptei comise îi lipsește gradul de pericol social al unor infracțiuni, pentru ca dispozițiile prev. de art. 10 lit.1să devină aplicabile.
În ce privește critica în legătură cu declarațiile martorilor, T G, din moment ce nu s-a dovedit o stare de dușmănie, iar numitul T G în prezenta cauză a avut doar calitatea de martor, nu și de organ de constatare, ea de asemenea se dovedește a fi nefondată.
Recursul apare însă întemeiat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, respectiv în ce privește natura pedepsei aplicate.
Potrivit art. 72 Cod penal, la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, împrejurările comiterii faptei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, cât și de persoana făptuitorului.
În cauză, date fiind modul și mijloacele de comitere a faptei, împrejurările de săvârșire a acesteia - pe fondul unei stări de beție voluntară accidentală, persoana inculpatului (născut în 1953), apreciază Curtea că scopul pedepsei de prevenție generală și specială, de reeducare poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de inculpatul, vor fi casate în parte atât decizia cât și sentința, urmând ca în rejudecare inculpatul să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 1 500 lei amendă penală (în loc de 6 luni închisoare), a cărei executare în temeiul art. 81 Cod penal va fi suspendată condiționat pe termen de 1 an (în loc de 2 ani și 6 luni).
Se vor înlătura din decizie dispoziția de aplicare a prevederilor art. 71 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 08.04.1953 în Capu, județul S, cu același domiciliu, CNP:-, împotriva deciziei penale nr.297 din data de 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât mai sus-menționată cât și sentința penală nr.106 din data de 17.04.2009 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239alin.1 Cod penal la pedeapsa de 1500 lei amendă penală(în loc de 6 luni închisoare).
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre pe o durată de 1 an (în loc de 2 ani și 6 luni), termen de încercare calculat conform art.82 Cod penal.
Înlătură din dispoziția de aplicare a art.71 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/26.02.2010
Jud fond:
Jud apel:
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
