Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 125/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 125
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 319/A din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care: Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fondul cauzei, reducerea pedepsei aplicate.
În susținerea celor solicitate, precizează că, deși din situația de fapt reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ar trebui avut în vedere că la momentul săvârșirii faptei era într-o stare avansată de ebrietate, că avea discernământul diminuat, că ulterior a recunoscut și regretat și că nu prezintă pericol social concret. Față de aceste aspecte, solicită a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, reducerea pedepsei și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat având în vedere faptele săvârșite și antecedentele acestuia și că a fost individualizată corect pedeapsa aplicată.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.231 din 27.05.2009 pronunțată de Judecătoria Roman, în condițiile art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței faptelor comise de inculpatul -, în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni.
Pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa amenzii în cuantum de 600 RON, în condițiile art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal.
În condițiile art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt concurente sub forma concursului real de infracțiuni.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. d Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 ( un ) an închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2005 Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare.
S-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunile curente să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa cu privire la care s-a revocat măsura suspendării condiționate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
În condițiile art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Spre rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 05.12.2008 cauza penală privind pe inculpatul -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin rechizitoriul nr. 1794/P/2005 din 17 mai 2006, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 05.12.2008 (nr. vechi 2219/2006 și -), Parchetul de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. De asemenea, prin același rechizitoriu, în condițiile art. 285 Cod proc. penală, a fost înaintată instanței spre soluționare plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului de partea vătămată, domiciliat în sat, com., jud. N cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare că în noaptea de 18/19 iunie 2005, în jurul orei 0,00, inculpatul a intrat în barul aparținând, proprietatea părții vătămate. În bar se aflau partea vătămată, vânzătorul și câțiva consumatori La un moment dat inculpatul a intrat în conflict cu numitul, pe care l-a lovit, după care partea vătămată i-a cerut să iasă din bar, însă a refuzat, așa încât a fost nevoit să-l scoată cu forța. În tot acest timp inculpatul a înjurat-o pe partea vătămată și a amenințat-o cu acte de violență. În afara barului inculpatul a găsit un hârleț și un târnăcop, cu care a aruncat spre partea vătămată, ambele lovind-o pe aceasta. Inculpatul a intrat din nou în local, amenințând cu acte de violență și înjurând pe toată lumea din bar. S-a mai reținut că prin fapta sa inculpatul a provocat scandal, că toate persoanele aflate în bar au fost speriate și indignate și că părții vătămate i-au fost provocate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost interogat nemijlocit de instanță la termenul de judecată din 7 noiembrie 2006, precum și la rejudecare, în fond la data de 04.02.2009 când a recunoscut comiterea faptelor, dar a învederat că a fost provocat de numitul, care în zilele anterioare avusese un conflict cu fratele inculpatului, care este surdo-. Inculpatul susține că s-au lovit reciproc cu pumnii, după care partea vătămată i-a scos afară din local și i-a lovit pe amândoi. Când inculpatul a revenit în local a fost din nou lovit de partea vătămată și scos iarăși afară, împrejurare în care, recunoaște inculpatul, i-a adresat cuvinte obscene părții vătămate. Inculpatul, însă, că ar fi lovit-o în vreun fel pe partea vătămată.
În primul ciclu procesual inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere ( fila 26 ) și și-a însușit proba testimonială cu martorii din lucrări.În cel de-al doilea ciclu procesual, inculpatul a solicitat în dovedirea situației de fapt, audierea a doi martori, zis " " și, zis " ", fiind audiat martorul zis " "( fila 27).
Prima instanță a audiat-o nemijlocit, ca martor, pe partea vătămată ( fila 25 ), însă în dosarul nou de fond, deși legal citat nu s-a mai prezentat.
Prin sentința penală nr. 19 din 16 ianuarie 2007 Judecătoria Romana dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și a procedat la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2005 Judecătoriei Roman. Ca atare, s-a stabilit de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate.
Împotriva soluției a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoriei Roman, criticând sentința pentru faptul că a omis a se pronunța asupra infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu privire la care fusese legal învestită.
Prin decizia penală nr. 192/AP din 28 iunie 2007 Tribunalului Neamțs -a admis recursul pentru motivul invocat, s-a desființat în totalitate sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
La rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr-.
La rejudecare, cu ocazia audierii sale (fila 54), partea vătămată a învederat că își menține plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, dar că nu se constituie parte civilă în cauză.
Instanța de fond a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din lucrări G ( fila 53 ), - (fila 55) și - ( fila 56 ).
Deși legal citat, fiindu-i emis și mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței spre a fi audiat cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul și s-a constatat, prin decizia pen. 286/AP din 22.10.2008 că judecarea cauzei s-a făcut la instanța de fond în lipsa inculpatului, nelegal citat, sentința fiind desființată, iar cauza a fost trimisă din nou, spre rejudecare la Judecătoria Roman. La rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr-.
La rejudecare, în fond, s-a interogat inculpatul și s-au audiat nemijlocit martorii, propus de inculpat ( fila 27), ( fila 41), ( fila 42), G ( fila 43).
Examinând lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în noaptea de 18/19 iunie 2005, în jurul orei 0,00, partea vătămată, barmanul de serviciu, martorii din lucrări și alți consumatori se aflau în barul aparținând din com., societate administrată de partea vătămată. La un moment dat a intrat în local inculpatul, care se afla deja sub influența băuturilor alcoolice, și care a solicitat să fie servit cu băutură. Datorită faptului că anterior existaseră mai multe conflicte între inculpat și partea vătămată, barmanul de serviciu i-a solicitat să nu facă scandal. La un moment dat inculpatul l-a luat la bătaie pe martorul -, așa încât partea vătămată i-a solicitat să părăsească localul. Inculpatul a refuzat și a început să înjure și să amenințe cu acte de violență persoanele aflate în local, adresând cuvinte și expresii jignitoare. Partea vătămată a fost nevoită să-l scoată cu forța pe inculpat în afara localului, dar după circa 10 minute acesta a revenit cu fratele său și a proferat din nou amenințări la adresa celor prezenți. Inculpatul a luat din curtea barului un târnăcop pe care l-a aruncat în interior prin deschisă, intenționând să-l lovească pe -, dar a nimerit-o pe partea vătămată în zona abdomenului, după care, în aceeași modalitate, a aruncat cu un hârleț, care a lovit-o pe partea vătămată în piept. Părții vătămate i-au fost provocate leziuni în zona toracică, abdominală și a gâtului, ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 329 din 20 iunie 2006 eliberat de cabinetul de medicină legală R ( fila 8 dosar UP ).
Faptele deduse judecății au fost pe deplin dovedite de materialul probator administrat în cauză, acesta coroborându-se, de altfel, cu recunoașterile parțiale ale inculpatului. Fapta inculpatului de a profera injurii, amenințări cu acte de violență, cuvinte și expresii jignitoare față de persoanele aflate în incinta localului, provocând prin aceasta scandal public și aducând atingere ordinii publice și bunelor moravuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului de a provoca părții vătămate, prin lovire activă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2005 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2005 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal. În condițiile art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, în cursul căruia inculpatul a săvârșit infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți. Ca atare, instanța de fond a constatat că infracțiunile de față se află în stare de recidivă post-condamnatorie, potrivit art. 37 lit. a Cod penal, în raport cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat anterior. Regimul sancționator al formei de recidivă se va circumscrie, însă, dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Având în vedere că ambele fapte au fost săvârșite înainte de a interveni condamnarea pentru vreuna din acestea, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, referitoare la forma de pluralitate a concursului real de infracțiuni. Sub acest aspect, instanța a constatat că prin actul de sesizare s-a omis reținerea prevederilor referitoare la concursul de infracțiuni, așa încât s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 Cod proc. penală.
La stabilirea pedepselor și a cuantumului acestora instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal, dispozițiile art. 72 alin. 2 Cod penal, persoana inculpatului (care a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare), gradul relativ scăzut de pericol social al faptelor, modalitatea în care au fost comise faptele și urmările vătămătoare produse. În aceste condiții, instanța de fond a aplicat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri pedeapsa închisorii, iar pentru cea de lovire a stabilit pedeapsa amenzii, iar acestea au fost contopite potrivit art. 34 alin. 1 lit. d Cod penal.
Cum faptele curente au fost comise în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința de condamnare anterioară, instanța a făcut aplicarea art. 83 Cod penal și a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, urmând a se realiza cumulul aritmetic dintre pedeapsa rezultantă anterioară și cea rezultantă curentă.
Având în vedere starea de recidivă (care exclude orice modalități de individualizare execuțională neprivative de libertate) și aprecierea că scopul pedepsei, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, nu poate fi realizat decât prin privarea de libertatea inculpatului, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 357 alin. 3 Cod proc. penală.
În condițiile art. 346 Cod proc. penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar potrivit art. 349 Cod proc. penală inculpatul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Prin decizia penală nr. 319/A/12.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a reținut vinovăția inculpatului, pe baza probelor legal administrate și just apreciate.
Astfel, tribunalul a constatat că nu există nicio îndoială asupra faptului că în noaptea de 18 iunie 2005, partea vătămată, barmanul, martorii audiați în cauză precum și alți consumatori se aflau în barul aparținând din com., societate administrată de partea vătămată, moment în care a intrat în local inculpatul, care se afla deja sub influența băuturilor alcoolice și care a solicitat să fie servit cu băutură. Din cauza faptului că anterior au mai existat mai multe conflicte între inculpat și partea vătămată, barmanul de serviciu i-a solicitat inculpatului să nu facă scandal. La un moment dat inculpatul l-a agresat pe martorul -, așa încât partea vătămată i-a solicitat să părăsească localul însă acesta a refuzat și a început să înjure și să amenințe cu acte de violență persoanele aflate în local. Partea vătămată a fost nevoită să-l scoată cu forța pe inculpat în afara localului, dar după circa 10 minute acesta a revenit cu fratele său și a proferat din nou amenințări la adresa celor prezenți, a luat din curtea barului un târnăcop pe care l-a aruncat în interior prin deschisă, intenționând să-l lovească pe -, dar a nimerit-o pe partea vătămată în zona abdomenului, după care, în aceeași modalitate, a aruncat cu un hârleț, care a lovit-o pe partea vătămată în piept. Părții vătămate i-au fost provocate leziuni în zona toracică, abdominală și a gâtului, ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.
Raportat la cele expuse, vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 180 alin. 2 Cod penal a fost corect reținută de instanța de fond.
Pedepsele aplicate inculpatului și modalitatea de executare - în regim de detenție - au fost corect individualizate de instanța de fond, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal și art. 52 din același cod, față de pericolul social concret al faptelor, limitele de pedeapsă, cauza de agravare constând în săvârșirea infracțiunilor în concurs, persoana inculpatului care este în stare de recidivă postcondamnatorie fiind anterior condamnat pentru fapte ce constituie aceleași infracțiuni. S-a ajuns astfel la aplicarea unei pedepse de un an închisoare, la limita minima prevăzută de art. 321 alin 1 cod penal.
Nu s-a dovedit, în nici un fel, existența vreunei împrejurări care să justifice reducerea cuantumului pedepsei sub acest minim ci dimpotrivă, faptele s-au săvârșit în împrejurări care agravează răspunderea penală - stare de recidivă și concursul de infracțiuni.
În mod legal, instanța a dispus aplicarea disp. art 83 cod penal reținând că prin sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2005 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare la data de 14 februarie 2005 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și în condițiile art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, în cursul căruia inculpatul a săvârșit infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți.
Această împrejurare exclude posibilitatea aplicării disp. art. 81 cod penal, solicitată prin motivele de apel, cu privire la pedeapsa stabilită în prezenta cauză. Cerința textului, în sensul ca inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni, este imperativă. Mai mult decât atât, față de inculpat s-a constatat incidența disp. art. 83 cod penal ca urmare a condamnării anterioare.
În cauză, a formulat recurs în termen legal inculpatul. Acesta nu s-a prezenta la instanța de recurs și nici nu a putut fi identificat la adresele cunoscute sau la ultimul loc de muncă cu privire la care sunt date în dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu a cerut reținerea de circumstanțe atenuante întrucât a recunoscut și regretat faptele.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.38510, al.2 C.P.P. precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.3859, al.3 C.P.P. Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Rezultă din depozițiile martorilor (fl.27), (fl.41), și G (fl.42 și 43), coroborate cu declarațiile părții vătămate și concluziile certificatului medico - legal, că în data de 18.06.2005, inculpatul a provocat scandal în barul aparținând "" din comuna, jud.N, a tulburat ordinea și liniștea consumatorilor ce se aflau în acel bar.
În aceiași împrejurare a lovit partea vătămată, prin aruncare, cu un târnăcop și un hârleț, aflate la intrarea în bar, cauzându-i leziuni vindecabile în 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut în mod just de către prima instanță, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu pentru fapte de același gen.
Curtea reține că pedeapsa închisorii a fost stabilită de prima instanță la limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care inculpatul se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru o infracțiune de același fel.
Din datele dosarului nu rezultă alte împrejurări relevante care să poată fi calificate drept circumstanțe atenuante, inculpatul nerecunoscând faptele comise decât într-o mică măsură.
Verificând din oficiu actele dosarului, instanța de recurs constată că acesta a executat din pedeapsă în perioada 03.04.2008 - 28.05.2008, urmare a emiterii în mod eronat a formelor de executare anulate ulterior.
În consecință din pedeapsa rezultantă aplicată se impunea deducerea perioadei deja executate în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, constatându-se întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.3859,pct.171Cod procedură penală, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpat numai cu privire la acest aspect.
În baza art.357, alin.2, lit.f Cod procedură penală, va deduce perioada executată din pedeapsa aplicată.
Văzând și dispozițiile art.189, 192, alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.2, lit.d pr.pen. admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.319/A/l2.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Casează decizia penală recurată în totalitate și sentința penală nr.231/27.05.2009 a Judecătoriei Roman în parte, numai în ceea ce privește omisiunea deducerii perioadei executate din pedeapsa aplicată.
Reține cauza spre rejudecare cu privire la acest aspect.
În baza art.357, alin.2, lit.f pr.pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 03.04.2008 la 28.05.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
În baza art.189 pr.pen. dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu, precum și celui de la instanța de apel.
În baza art. 192, alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
09.03.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
