Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 127

Ședința publică din data de 18 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță

JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru

- -

GREFIER:

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 152/A din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 11 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.832 din data de 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și art.76 alin.1 lit. d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, a fost condamnat inculpatul,la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.14 Cod procedură penală și art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru minora.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul să plătească minorei suma de 135 lei lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 05.03.2006 și până la majoratul acesteia - 16.11.2010.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, ca nefondate.

S-a luat act că plata despăgubirilor civile de către inculpat către partea civilă și partea civilă minoră este asigurată de asigurătorul asigurare Reasigurare - Sucursala P

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.338 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 05.03.2006, în jurul orei 21,30, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare - pe, în interiorul orașului, județul N pe direcția de deplasare P N - B, iar în zona spitalului din localitate a observat pe acostament un număr de patru persoane care se deplasau pe sa de mers, ocupând-o în întregime.

Inculpatul a semnalizat intenția de depășire a grupului și a început executarea manevrei intrând pe contrasens, dar, în momentul în care se afla la o distanță de 1-2 m de grup, din cadrul acestuia s-a desprins victima care a fost surprins și accidentat de autoturismul condus de inculpat, cu partea frontală, fiind basculat pe, lovind parbrizul cu capul în parte superioară, după care a fost proiectat pe cupolă și răsturnat pe carosabil în spatele autoturismului.

Victima a suferit în urma impactului traumatisme multiple care au condus la decesul său instantaneu, stabilindu-se la necropsie că avea în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr .

Inculpatul, care nu consumase anterior băuturi alcoolice, deși a frânat în momentul efectuării depășirii și a mărit amplitudinea manevrei de ocolire nu a putu evita acroșarea victimei.

Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la momentul producerii accidentului era de 81 km/h, iar accidentul putea fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/h în condițiile în care limita legală pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul era de 50 km/ De asemenea accidentul putea fi evitat dacă victima s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversarea părți carosabile.

Situația de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexă, declarațiile părții vătămate; certificatul medico-legal nr. 633/19.06.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală N; declarațiile martorilor:, G, și, buletin analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză tehnică nr.848/P/2006/15.06.2006, raportul de expertiză criminalistică nr.192/29.09.2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, raportul de expertiză criminalistică nr.154/25.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B și declarațiile inculpatului, administrate in cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului; martorilor, G, și, administrate în fața instanței de judecată.

Instanța de fond a înlăturat din probatoriu în parte declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din faza de judecată în măsura în care nu se coroborează cu situația de fapt reținută mai sus ca nefiind concludente deoarece toate celelalte probe administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu comiterea faptei în forma reținută mai sus datorită nerespectării de către acesta a limitei de viteză și datorită faptului că victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura.

Instanța de fond a mai reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

Astfel, s-a dovedit că, din culpă fără prevedere, inculpatul a accidentat și ucis pe numitul, datorită nerespectării regulilor privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse în partea generală a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate de art.178 alin.2 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise circumstanțiat de comiterea acesteia și datorită conduitei culpabile a victimei, persoana inculpatului, care are vârsta de 30 ani, nu are antecedente penale, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, studii 12 clase, este șofer și a îndeplinit stagiul militar, precum și incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, respectiv circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, care au fost reținute în favoarea inculpatului având în vedere atitudinea sa înainte dar și după producerea accidentului când s-a manifestat în mod corespunzător recunoscând și regretând fapta petrecută și neincidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere că victima a avut o culpă majoritară în producerea accidentului în sensul că a traversat strada printr-un loc nepermis fără a se asigura și avea o îmbibație alcoolică de 3,7 o/oo.

A solicitat achitarea sa în baza art.10 lit. d Cod procedură penală sau în subsidiar, în baza art.18/1 Cod penal.

Prin decizia penală nr.152/AP din data de 30.04.2009, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și culpa comună a acestuia, precum și a victimei în producerea accidentului de circulație.

Toate probele administrate în cauză au confirmat faptul că, la data de 05.03.2006, în timp ce inculpatul conducea autoturismul proprietatea sa, a executat manevra de depășire a unui grup de persoane intrând pe contrasens și în acest context a accidentat-o pe victima. Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul producerii accidentului era de 81 km/h, în condițiile în care limita legală pe acel sector de drum era de 50 km/ Accidentul ar fi putut fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/ De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că accidentul de circulație s-a produs întrucât, inculpatul nu a respectat limita de viteză legală permisă pe acel sector de drum, iar victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura și având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr.o/oo, stabilită cu prilejul efectuării necropsiei.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dar și conduita culpabilă a victimei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul sancționator.

Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului nici în baza art.18/1 Cod penal, întrucât fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social.

De asemenea, culpa victimei a fost avută în vedere și la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.

În motivarea recursului, inculpatul arată că soluția de condamnare pronunțată de instanțele anterioare este greșită, în considerarea împrejurării că victimei îi revine culpa exclusivă sau cel puțin majoritară la producerea accidentului rutier.

În consecință, inculpatul a solicitat Curții pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, sau art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, raportat la art.18/1 Cod penal, în situația în care se va reține și culpa inculpatului.

Prin decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, n baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la latura civilă a cauzei.

A fost casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr.832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare - Sucursala P N, să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare - Sucursala P N, să plătească minorei suma de 68 lei lunar lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 5.03.2006 și până la majoratul acesteia, 16.11.2010.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă.

Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:

Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de față, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, care a fost menținută corect de instanța de prim control judiciar.

Coroborând concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cursul procesului penal, se poate stabili neîndoielnic că și inculpatului îi revine o culpă pentru producerea accidentului care a determinat decesul victimei, ca urmare nerespectării limitei maxime de viteză pe sectorul de drum unde s-a consumat fapta.

În dezacord cu opinia inculpatului, Curtea, constată că există o legătură de cauzalitate directă dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului și impactul cu victima.

Din probe rezultă că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 62 km/h, iar acesta în momentul impactului, rula cu o viteză semnificativ mai M (81 km/h) pe un tronson de drum unde viteza maximă legală era de 50 km/

În atare situație, în acord cu opinia instanțelor anterioare, producerea accidentului rutier s-a datorat atât conduitei imprudente a victimei care s-a desprins fără să se asigure din grupul de persoane ce era depășit de autoturismul condus de inculpat, cât și conduitei inculpatului care a nesocotit dispozițiile legale referitoare la viteza maximă admisă în interiorul localităților, fapta săvârșită constituind infracțiunea prev. de art. 178 al.2 Cp.

Hotărârile atacate comportă critici în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.

Asiguratorul de parte civilă este chemat în procesul penal, potrivit dispoz. L 136/1995, sa suporte în baza contractului de asigurare obligatorie (RCA) încheiat între acesta și asigurat, să raspundă pentru prejudiciile cauzate terților de către conducătorul autovehiculului asigurat, în situația în care se va dovedi culpa celui din urma.

Rațiunea legiuitorului care a impus obligativitatea încheierii asigurării obligatorii de către deținătorii de autovehicule, este aceea de se preveni posibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident care a cauzat prejudicii terților.

Prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 (modificat prin OUG nr.61/2005) statuează că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, în mod greșit instanța de fond a procedat la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă.

De asemenea incorect s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare către minora .

Având in vedere ca în cauza a participat în calitate de asigurator de răspundere civilă Asigurare Reasigurare SA, P N, instanța de fond, în baza raporturilor contractuale dintre asigurator si proprietarul autovehiculului implicat în accident, trebuia sa dispună doar obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor ce reprezintă prejudiciul produs părții civile prin fapta inculpatului.

Hotărârile instanțelor sunt deficitare și în cea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune morale și a prestației periodice lunare acordate minorei.

Având în vedere că atât inculpatul, cât și victima sunt răspunzători în mod egal la producerea accidentării mortale a acesteia din urmă, instanța de fond în mod injust a acordat părții civile despăgubiri cu titlu de daune morale la cuantumul solicitat de aceasta. Pentru același raționament, Curtea constată că și cuantumul prestației periodice lunare acordate minorei este excesiv.

În consecință, constatând că prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului se încadrează în limitele pentru care răspunde asiguratorul de răspundere civilă, Curtea a dispus obligarea acestuia la plata către partea civilă de despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, precum și o prestație periodică lunară în favoarea minorei, toate proporționale cu procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.

Prin cererea înregistrată sub nr-, din data de 17.08.2009, asiguratorul Vienna Insurance - Sucursala P N, a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul-asigurator a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, pentru următoarele motive:

Decizia este nelegală și netemeinică motivat de faptul că la judecarea recursului nu a fost citată legal, ntrucât toate citațiile au fost trimise la o altă adresă decât cea unde își are înscris sediul social și unde își desfășoară activitatea de o perioadă îndelungată de ani.

La fila 12 din dosarul nr- - recursul judecat la Curtea de APEL BACĂU, secția penală, cauze minori si familie, a fost citată la o adresă din PNs tr. -, - 29,. 42, județul N, procedura de citare fiind considerată a fi făcută prin afișarea citațiilor la această adresă.

Se menționează faptul că, despre dosarul nr- și, implicit, obligarea la plata despăgubirilor civile a aflat la data de 31.07.2009, respectiv data la care partea civilă s-a prezentat la sediul societății și a depus cererea de despăgubire, înregistrată sub nr. 2921/31.07.2009, la care a anexat copii după sentința penala nr. 832/13.11.2008, pronunțata de către Judecătoria Piatra Neamț, decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penala și decizia penala nr. 418/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, secția penala, cauze minori și familie.

Întrucât INSURANCE, Sucursala P N, își desfășoară activitatea, în mod neîntrerupt de foarte mulți ani la adresa din P N, cel M nr. 16, - 2, jud. N (sediul social conform certificat de înregistrare la. de pe lângă Tribunalul Neamț, etc.), se consideră că, prin neîndeplinirea în mod legal a procedurii de citare cu societatea conform prevederilor Codului d e procedură penală, a fost în imposibilitate de a-și putea exercita dreptul la apărare în calitatea sa de asigurător de răspundere civilă.

În dovedirea contestației în anulare s-au anexat, în copii certificate, astfel: certificatul constatator din 22.12.2005 emis de către de pe lângă Tribunalul Neamț, certificatul constatator din 01.03.2007 emis de către de pe lângă Tribunalul Neamț, certificatul de înregistrare eliberat la data de 04.04.2008 de către de pe lângă Tribunalul Neamț, informare de pe site-ul Ministerului Finanțelor, cererea de despăgubire nr.2921/31.07.2009, sentința penală nr. 832/13.11.2008, decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 și decizia penală nr. 418/11.06.2009.

Referitor la introducerea în termen a contestației în anulare, în concluziile puse s-au arătat următoarele:

Potrivit art.388 alin.1 Cod procedură penală, contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 alin.1 lit.a poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile,conform prevederilor art. 446 Cod procedură penală.

În ce privește legea civilă, prin art.371/11 Cod procedură civilă se stabilește că: "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel."

De asemenea, potrivit art.387 alin.1 Cod procedură civilă: " în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație."Astfel că, momentul începerii executării îl reprezintă data comunicării somației către debitor.

În fine, executarea silită nu poate fi efectuată decât prin intermediul unui executor judecătoresc, față de prevederile art.373 Cod procedură civilă: "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea."

În speță, partea civilă nu s-a adresat unui executor judecătoresc, ci a ales să formuleze personal cerere de despăgubire către asigurator la data de 31.07.2009, cerere prin care solicită plata debitului pe cale amiabilă.(fila 8).

Astfel că, cererea formulată de partea civilă la data de 31.07.2009 nu poate fi interpretată în nici un caz ca fiind o somație în accepțiunea prevăzută de legea civilă.

În drept, contestatoarea și- întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.386 alin.1 lit.a și următoarele Cod procedură penală.

În concluzie, contestatoarea solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivul invocat, desființarea deciziei penale nr. 418/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, secția penală, cauze minori și familie în dosarul nr- și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului întemeiat de societatea noastră pe prevederile art. 385 indice 9 pct. 21 Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr.742 din data de 03.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr-, în temeiul art.391 și art.392 Cod procedură penală, admite în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatoarea Vienna Insurance - Sucursala P N, împotriva deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.

A fost desființată decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.832 din data de 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009 și a deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.

a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă 200 lei, avocat.

S-a constatat că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de recurs.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.386 Cod procedură penală,"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1."

a examinat mai întâi, în conformitate cu dispozițiile art.391 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, respectiv, introducerea contestației în anulare în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și dacă în sprijinul contestației au fost depuse ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În ceea ce privește introducerea în termen a contestației în anulare, potrivit art.388 Cod procedură penală, "Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere."

Deciziile susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare, fiind definitive, pentru a nu împiedica punerea lor imediată în executare, legea a prevăzut termene de exercitare relativ scurte, termene care se diferențiază după cazul de contestație în anulare invocat și de titularul său.

Astfel, pentru cazurile prevăzute în art.386 alin.1 lit.a, b, c și e Cod procedură penală, dacă titularul este o persoană împotriva căreia se face executarea, termenul de exercitare a contestației în anulare este de10 zileși acest termencurge, potrivit textului mai sus enunțat,de la începerea executării.

Desigur că nimic nu împiedică titularul să formuleze contestația în anulare chiar înainte de începerea executării.

Această dispoziție se explică prin caracterul ei de atenționare a acestor persoane că a rămas definitivă hotărârea prin care au condamnați sau au fost obligați la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Așa cum rezultă din dispozițiile art.388 Cod procedură penală, termenul pentru formularea contestației în nu curge de la data la care s-au întocmit actele de executare, pentru că atunci textul ar fi folosit sintagma"de la punerea în executare",cide la data la care a început efectiv executarea.

Pentru contestatoare, persoană împotriva căreia se face executarea pentru recuperarea de partea civilă a despăgubirilor civile la care a fost obligarea de Curtea de APEL BACĂU, prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, potrivit textului de mai sus, termenul de introducere a contestației în anulare este de 10 zilede la începerea executării.

Potrivit art.446 Cod procedură penală:"Dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile."

Executarea silită ca ultima fază a procesului civil este reglementată de dispozițiile art.371/1 și următoarele Cod procedură civilă.

În cauză, creditoarea nu s-a adresat executorului judecătoresc cu cererea de executare silită pentru recuperarea sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile prin decizia pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, astfel că, pentru aspectele mai sus arătate, nu se poate susține că titlul executoriu a fost pus în executare, cu atât mai puțin, nu se poate susține că a început executarea, așa cum cere în mod expres art.388 Cod procedură penală.

Depunerea de creditoare a cererii la contestatorul-asigurator pentru plata despăgubirilor civile acordate de Curtea de APEL BACĂU, nu echivalează nici nu declanșarea executării și cu atât mai puțin cu"începerea executării".

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art.371/1 alin.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie, dar acest lucru nu înseamnă că executarea silită a început, așa cum cere în mod expres art.388 Cod procedură penală.

Executarea ar fost considerată ca începută, în cazul aducerii la îndeplinire a titlului executoriu de debitor de bună voie, doar în momentul în care acesta ar fi făcut, în baza titlului executor, o plată către creditoare.

Ori, în cauză contestatorul-asigurator nu a făcut o asemenea plată.

Dimpotrivă, în momentul în care a luat cunoștință de decizia Curții de APEL BACĂU, înainte de începerea executării, a formulat prezenta contestație în anulare, astfel că aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege.

Contestatoarea a invocat ca temei în drept al contestației în anulare dispozițiile art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr- al Curții de APEL BACĂU, instanța constată că asiguratorul, prin reprezentat legal, nu a fost prezent la judecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.

Pentru termenul de judecată din data de 11.06.2009, când s-a judecat recursul declarat de inculpat, asiguratorul a fost citat la următoarea adresă: municipiul P N, strada - - 29,.42, județul N-fl.12.

Din examinarea dovezii de citare rezultă că aceasta s-a făcut de prin afișare pe ușa principală a "locuinței" destinatarului.

Așa cum rezultă din certificatele constatatoare din datele de: 22.12.2005, 01.03.2007 și 04.04.2008, emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț -fl.4-6, și informarea de pe site-ul Ministerului Finanțelor-fl.7 din prezentul dosar, asiguratorul de răspundere civilă își avea sediul, încă din data de 22.12.2005, în municipiul P N, cel M nr.16 M 2, județul N, iar nu municipiul P N, strada - - 29,.42, județul N, unde a fost citat de instanța de recurs.

Agentul procedural trebuia, în conformitate cu prevederile art.180 Cod procedură penală, să constate că persoana citată și-a schimbat adresa și să se informează pentru aflarea noii adrese, menționând în procesul-verbal datele obținute.

Recurentul-inculpat, deși legal citat la rejudecarea recursului formulat nu s-a mai prezentat în fața instanței de recurs.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul desemnat din oficiu, au fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru motivele reținute în încheierea de amânare a pronunțării, astfel că nu vor mai fi relutate, urmând a fi doar analizate de

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sub asepctul laturii penale a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat a corectă încadrare juridică și dat dovadă de foarte multă înțelegere prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 Cod penal, prin aplicarea, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, a unei pedepse principale de doar 3 (trei) luni închisoare și prin dispunerea suspendării condiționate a executării acestei pedepse.

Din probele administrate, repectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexă, declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 633/19.06.2007, emis de Serviciul de Medicină Legală N, buletinul analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză tehnică nr.848/P/2006/15.06.2006, raportul de expertiză criminalistică nr.192/29.09.2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, raportul de expertiză criminalistică nr.154/25.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, declarațiile martorilor:, G, și, G, și, coroborate cu declarațiile inculpatului, ezultă că vinovat de producerea accidentului de circulație în care și-a pierdut viața victima este și inculaptul, astfel că nu se poate dispune achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, așa cum a solicitat inculpatul cu ocazia soluționării recursului anterior.

Curtea constată că există o legătură de cauzalitate directă dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului și impactul cu victima.

Producerea accidentului rutier s-a datorat atât conduitei imprudente a victimei, care s-a desprins fără să se asigure din grupul de persoane care era depășit de autoturismul condus de inculpat, cât și conduitei inculpatului, care a nesocotit dispozițiile legale referitoare la viteza maximă admisă în interiorul localităților, fapta săvârșită constituind infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de foarte multă înțelegere, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal, prin aplicarea, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, a unei pedepse principale de doar 3 (trei) luni închisoare și prin dispunerea suspendării condiționate a executării acestei pedepse.

În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, prin fapta sa chiar comisă din culpă, pierzându-și viața un om, care a lăsate fără spijin soția și pe fiica sa minoră, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și de aspectele mai sus arătate referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, de altfel, acesta mult apropiat de minimul general prevăzut de art.53 pct.1 lit.b Cod penal.

Desigur că, având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel au fost apelate, respectiv recurate doar de inculpat, față de dispozițiile art.385/8 Cod procedură penală, nu se poate majora cunatumul pedepsei pricipale aplicate inculpatului, deoarece s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac și s-ar nesocoti principiulnon reformatio in pejus.

În soluționarea recursului anterior, inculpatul a solicitat, în situația în care se va reține și culpa sa în producerea accidentului de circulație, să se dispune achitarea, în temeiul art.11 pct.1 lit.b Cod proceddură penală, cu art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, raportat la art.18/1 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal:"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".

Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:

prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;

valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;

Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

Nu se poate afirma că valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret, este lipsit în mod vădit de importanță.

Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină seama cumulativ și de următoarele:

modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;

scopul urmărit;

împrejurările în care fapta a fost comisă;

urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce;

persoana și conduita inculpatului.

Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă.

Prin infracțiunea dedusă judecății, așa cum se motiva mai sus, prin fapta inculpatului și-a pierdut viața un om, împrejurări în care a lăsat fără spijin pe soția victimei și pe fiica acestuia, minoră,

Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.

Aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este greșită sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

Victima avea în întreținere la data săvârșirii infracțiunii de inculpat pe fiica sa, născută la data de 16.11.1992.

În conformitate cu dispozițiile art.17 alin.2 Cod procedură penală, acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu când cel vătămat este o persoană fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

De altfel, soția victimei -, în calitate de reprezentat legal al minorei s-a constituit parte civilă, solicitând și aceasta obligarea la plata unei prestații periodice în cuantum de 500 lei în favoarea fiicei sale minore.

Minora era la data soluționării cauzei de instanța de fond elevă la Colegiul Tehnic "G " P N, așa cum rezultă și din adresa nr.4140 din data de 12w.11.2008-fl.127 dosar fond.

De asemenea, soția victimei s-a constituit parte civilă și cu plata sumei de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare și cu suma de 30.000 lei, cu titlul de daune morale - fl.26 dosar instanța de fond.

Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, iar în cauza noastră a asiguratorului de răspundere civilă, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite,cumulativ,anumitecondiții,și anume:

a)infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b)între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c)prejudiciultrebuie să fie cert;

d)prejudiciul să nu fi fost reparat;

e)în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.

Așa cum este cunoscut, în dreptul românesc, unul dintre principiile fundamentale este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei(restitutio in integrum).

Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite(damnum emergens ),cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă(lucrum cessans).

În cauza dedusă judecății nu se poate pune în discuție decât pierderea efectiv suferită(damnum emergens).

Temeiul în drept al acțiunii civile, sunt, desigur, dispozițiilor art.14 din Codul d e procedură penală, cu referire la art.999 Cod civil.

Pentru stabilirea corectă a cuantumului sumei cuvenită minorei cu titlul de prestație periodică lunară, instanța de fond avea obligația să administreze probe din care să rezulte veniturile pe care le realiza victima în ultimele șase luni anterior accidentului de circulație în care și-a pierdut viața, atât din venituri salariale, cât și, eventual, alte venituri cu caracter permanent.

Apoi, se impunea a se stabili dacă în urma decesului victimei minora a beneficiat de pensie de urmaș, impunându-se a se depune la dosar, în caz afirmativ, decizia prin care s-a stabilit pensia de urmaș.

Ori, instanța de fond nu s-a preocupat de acest aspect.

Este adevărat că prima instanță, la data de 16.10.2008-fl.113-114 repus cauza pe rol pentru a solicita relații cu privire la veniturile salariale realizate de victimă, dar în loc să solicite relații de la."M " P N, societate la care era încadrată în muncă victima, așa cum rezultă din copia contractului de muncă nr.344/2006 și celelalte înscrisuri aflate la fl.128-133 dosar instanța de fond, a solicitat relații de la Spitalul orășenesc -fl.115, unitate la care victima era badyguard și a obținut relații de la Grup P N, societate care, cu adresa nr.2889 din data de 22.10.2008-fl.125 a comunicat că victima nu a fost salariatul său.

În aceste condiții, deși prima instanță nu avea veniturile realizate de victimă a pășit la soluționarea pe fond a cauzei și a motivat că a avut în vedere la stabilirea cuantumului prestației periodice în favoarea minorei venitul minim pe economie.

Numai după stabilirea veniturilor realizate de victimă anterior accidentului în care și-a pierdut viața, veniturile cu care contribuia la întreținerea minorei, cuantumul pensiei de urmaș stabilit în favoarea minorei, se putea determina cuantumul prestației periodice lunare la care era îndreptățită minora.

Apoi, așa cum rezultă din motivarea instanței de fond, la determinarea cuantumului prestației periodice lunare în favoarea minorei s-au avut în vedere dispozițiile Codului familiei.

Ori, în cauză nu erau incidente dispozițiile art.86 și art.94 Cod familie, deoarece, așa cum se arăta mai sus temeiul în drept al soluționării laturii civile erau dispozițiile art.999 Cod civil, respectiv răspunderea civilă delictuală, iar nu cele ale Codului familiei.

În ceea ce privește citarea în cauză a asiguratorului de răspundere civilă, Curtea constată că asiguratorul a fost citat la următoarea adresă: municipiul P N, strada - - 29,.42, județul

Din examinarea dovezii de citare rezultă că aceasta s-a făcut de prin afișare pe ușa principală a "locuinței" destinatarului.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul probele în ceea ce privește latura civilă a cauzei trebuie administrate în contradictoriu și cu asiguratorul de răspundere civilă, care trebuie citat cu respectarea dispozițiilor procedurale, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată decizia penală recurată, mai puțin dispozițiile referitoare la prelungirea dreptului de circulație, va fi desființată în parte și sentința penală nr.832 din data de 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, județul N, în dosarul nr-, numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile a cauzei aceleași instanțe - Judecătoria Piatra Neamț, județul

În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu la instanța de recurs.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată, mai puțin dispozițiile referitoare la prelungirea dreptului de circulație și desființează în parte și sentința penală nr.832 din data de 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, județul N, în dosarul nr-, numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și a obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și trimite cauza spre rejudecarea laturii civile a cauzei aceleași instanțe - Judecătoria Piatra Neamț, județul

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei, avocat.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru

GREFIER,

Red. -

Red. - -

Red.

- 4 ex.

23.02.2010

Președinte:Carmen Căliman
Judecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Bacau