Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.79/2009
Ședința publică de la 5 FEBRUARIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Anti Silviu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*******
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.334/AP din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință recurentului-inculpat prevederile art.70 al.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentului-inculpat înțelege să dea declarație în fața instanței de apel. S-a procedat la identificarea și audierea acestuia, declarație ce a fost consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare, întrucât nu au fost administrate probe din care să rezulte vinovăția acestuia - martorul nu a fost audiat deși se afla în mașină la data comiterii faptei, iar inculpatul nu s-a prezentat la instanța de fond deoarece era plecat în străinătate.
De reținut este faptul că, inculpatul nu a circulat pe drumurile publice, fiind surprins circulând pe prundul ozanei.
În subsidiar, solicită a se aplica prev.art.181deoarece fapta nu prezintă caracterul unei fapte penale și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea solicită obligarea la plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că apărarea nu este susținută cu probe, recurentul inculpat a mai fost condamnat pentru astfel de fapte, are antecedente penale, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor susținute de avocat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 200/05.06.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu -N, s-a dispus condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere corespunzător, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 74-76 și art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/03.03.2005, pronunțată de Judecătoria Târgu -N, privind restul neexecutat de 357 zile închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit dispozițiilor art. 191 Cod penal a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că la data de 11.12.2007, în jurul orei 23 organele de poliție aflate în serviciul de patrulare pe raza orașului Tg. N au oprit pe str. - în orașul Tg. N autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare NT - 04 - condus de inculpatul.
auto i s-au cerut actele pentru control constatându-se că acesta nu deține permis de conducere.
Conform adresei nr. 40272/2008 a N, a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere auto.
Situația de fapt astfel reținută a rezultat din procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 11.12.2007, adresa nr. 40272/2008 a și declarațiile martorului coroborate cu declarația inculpatului care în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal raportat l art. 80 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
La termenul de judecată din data de 24.04.2008 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 în art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Instanța, a avut în vedere cazierul inculpatului, din care a rezultat că acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, în baza art. 334 Cod pr. penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, în art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei de recunoaștere și regret, s-a reținut în favoarea sa, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, acesta săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 61 al. 1 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 537 zile de închisoare rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/3.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, care, prin motivele invocate în cerere și susținute oral de către apărătorul ales, a solicitat desființarea hotărârii de condamnare, întrucât fapta nu constituie infracțiune, deoarece locul în care inculpatul a condus autovehiculul nu este un drum public.
Apelul declarat în cauză nu este întemeiat.
Tribunalul, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 378 și ale art. 371 Cod procedură penală, precum și prin prisma motivelor de apel invocate, constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
În baza probatoriului administrat la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de constatare încheiat la data de 11.12.2007, adresa nr. 30143/2008 a Serviciului Poliției Rutiere N, din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere, declarațiile martorilor, coroborate și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, date în cursul urmăririi penale (filele 15, 16 dosar ), instanța de fond, în mod corect a reținut o încadrare juridică corespunzătoare a faptei comise, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG195/2002.
Constatând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, stabilită sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 Cod penal, pedeapsa aplicată respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel încât, nu se impune redozarea acesteia. Motivele de apel susținute, în apărarea inculpatului, în sensul că acesta nu ar fi condus autovehiculul pe un drum public, sunt lipsite de temei legal, întrucât din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii (fila 6 dosar ), rezultă că acesta a oprit de către organele de poliție, în timp ce conducea autovehiculul pe-, Târgu-N, care constituie drum public, în sensul prevederilor Regulamentului de aplicare a OUG195/2002.
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond, că reeducarea inculpatului se poate realiza în sensul prevederilor art. 52 Cod penal, numai prin aplicarea pedepsei închisorii executată în regim de detenție, întrucât acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal (fila 14 ds. ), iar pentru restul neexecutat de 357 zile închisoare, rămas din pedeapsa de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 152/03.03.2005, s-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 61 Cod penal, prin menținerea beneficiului liberării condiționate.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 334/AP din 20.11.2008 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus în temeiul art. 379 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 200/5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu N.
S-a menținut ca legală și temeinică hotărârea atacată.
S-a constatat că inculpatul apelant a avut apărător ales.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul.
Recurentul-inculpat, a reiterat criticile arătate în fața instanței de apel arătând că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din OUG 295/2002, întrucât a condus autoturismul pe un drum ce nu făcea parte din categoria drumurilor publice.
În raport de aceste critici, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și achitarea acestuia în temeiul art.10 lit.d Cpp.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În baza unui probatoriu amplu administrat, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și a individualizat juridic corect pedeapsa aplicată în cauză.
În mod corect instanțele anterioare nu au primit susținerile inculpatului care invocă nevinovăția cu privire la infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Probele în acuzare administrate în cursul procesului penal, răstoarnă pe deplin prezumția de nevinovăție ce operează în beneficiul acestuia.
În mod just instanțele de fond și apel au înlăturat apărările inculpatului, potrivit cărora locul în care inculpatul a condus autovehiculul nu făcea parte din categoria drumurilor publice.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de probele directe în acuzare administrate în cursul procesului penal, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, întocmit de organul de poliție și declarația martorului dată în cursul urmăririi penale, probe care relevă împrejurarea că acesta în ziua de 11.12.2007 a condus un autoturism pe str.- din orașul Tg.N, loc ce face pare din categoria drumurilor publice.
Instanța de recurs nu poate primi nici apărarea subsidiară a inculpatului, potrivit căreia fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Este de reținut că art.181alin. 2 Cp enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere constituie o împrejurare generatoare de o puternică stare de pericol pentru toți participanții la trafic, o asemenea faptă neputând a fi considerată lipsită de importanță, prezentând cu certitudine gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Va constata că recurentul inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.334/AP din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.189 Cod pr.penală, dispune plata din fondurile a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2009, cu opinia separată a domnului judecător care este pentru admiterea recursului, casarea hotărârii în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Târgu N.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
- - GREFIER,
- -
red.
red./
dact. - ex.2
13.02.2009
OPINIE SEPARATĂ
În cauză se impunea admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în cauză fiind incident motivul de casare prev.de art.3859al.1 pct.21 Cod pr.penală.
Potrivit art.3859al.1 pct.21 Cod pr.penală există caz de casare atunci "când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința despre această imposibilitate".
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pentru termenul din data de 5.06.2008 când cauza a fost judecată în fond de Judecătoria Tg.N, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpatul (lipsește de la dosar dovada de realizare a procedurii).
Mai mult, deși se cunoștea că inculpatul este plecat din țară ( a se vedea filele 17,18, dosar urm.penală) inculpatul nu a fost citat și prin afișare la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, potrivit art.177 al.4 Cod pr.penală.
Aceeași deficiență s-a produs și la instanța de Apel care a judecat cauza la termenul din 20.XI.2008.
Cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanță se impune verificarea apărării pe care inculpatul și-a făcut-o încă de la primele declarații date la organul de poliție, când a susținut că nu a circulat pe drumul public, deplasarea făcând-o pe, care este un islaz, nefiind drum public.
Nu s-au făcut verificări nici de către primele instanțe, dacă locul în care a fost oprit autoturismul condus de inculpat constituie sau nu "drum public", sens în care trebuiau solicitate relații de la organele locale ale administrației de stat.
Față de cele arătate mai sus, apreciez că inculpatul nu s-a bucurat de dreptul la un proces echitabil prin faptul că nu și-a putut face toate apărările prin neparticiparea sa directă la proces întrucât nu a fost legal citat, încălcându-se astfel prevederile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
JUDECĂTOR,
- -
red.pȘt.
tehnored.
17.02.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ștefan Nimineț, Anti Silviu
