Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 100
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată () G împotriva deciziei penale nr.269 din data de 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea vătămată () G și inculpatul, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depusă o cerere de acordare onorariu parțial conform Protocolului încheiat între și
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lui.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Partea vătămată () G solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de furt, prev. de art.208 Cod penal în infracțiunea de tâlhărie și constituire grup infracțional organizat, precizând că grupul infracțional a fost alcătuit din inculpat și fratele acestuia. De asemenea, solicită condamnarea inculpatului, având în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Avocat, pentru inculpatul, solicită respingerea, ca nefondată, a cererii de schimbare a încadrării juridice. Cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea deciziei atacate și implicit soluția instanței de fond ca temeinice și legale. Apreciază că din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat cu certitudine că inculpatul a comis fapta nu în scopul de a-și însuși fierăstrăul mecanic, că imediat după săvârșirea faptei acesta a fost predat organelor de poliție. Inițial lucrătorul aflat la Postul de Poliție Broșteni a refuzat să primească acest ferăstrău, care ulterior a fost predat pe bază de proces-verbal existent la fila 38 dosar De asemenea au fost audiați toți martorii oculari de la fața locului prezenți la incident, respectiv, -, C și, aceștia relatând faptul că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, s-a prezentat pe teren doar pentru a-i ajuta să constate că partea vătămată tăia arbori nemarcați, aspect care l-a nemulțumit pe acesta. Arată că a mai depus la dosar o serie de cereri prin care s-a adresat organelor silvice și Comisiei Broșteni pentru a i se aproba în mod legal să cumpere o parte din materialul lemnos tăiat de partea vătămată. Mai arată că fierăstrăul mecanic există în custodia poliției chiar imediat după săvârșirea faptei, iar faptul că partea vătămată refuză să-l ridice nu este culpa inculpatului, motiv pentru care apreciază că instanțele de fond și apel, în mod legal, au respins pretențiile inculpatului sub aspectul laturii civile. Apreciază că recursul declarat în cauză de către partea vătămată este nelegal și netemeinic, motiv pentru care solicită respingerea lui ca nefondat, cu obligarea părții vătămate la cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul declarat în cauză de către partea vătămată este vădit nefondat. În fapt s-a reținut că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune de furt în formă simplă în sensul că la data de 03.08.2008, mergând cu persoane din cadrul Ocolului Silvic Crucea pe teren pentru a stopa tăierile ilegale de arbori, a surprins-o pe partea vătămată în timp ce tăia un cu fierăstrăul mecanic și a intervenit luându-i fierăstrăul din mână. Această situație a generat plângeri penale din partea părții vătămate pentru infracțiuni de tâlhărie, de furt, iar în urma cercetărilor efectuate a fost trimis în judecată inculpatul pentru furt în sensul că i-a luat acel ferăstrău în scopul însușirii pe nedrept. Instanța de fond i-a aplicat sancțiunea administrativă prevăzută de art.181Cod penal, iar instanța de apel a respins ca nefondat apelul părții vătămate care ulterior a declarat recurs. Față de situația de fapt reținută, consideră că sancțiunea administrativă este deja prea aspră și nu se încadrează elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, dar, atâta vreme cât există recursul părții vătămate, precizează că nu poate pune concluzii în favoarea inculpatului. Apreciază că din punctul său de vedere în cauză nu erau date sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
În ceea ce privește solicitarea părții vătămate de a se reține în sarcina inculpatului o infracțiune și mai gravă, de tâlhărie, consideră că aceasta nu poate fi luată în considerare de către instanță atâta vreme cât inculpatul a acționat în binele comunității, pentru a determina partea vătămată să nu mai taie arbori fără drept. Prin urmare, consideră că toate susținerile părții vătămate precum și solicitarea acestuia de a se reține că a fost vorba despre un grup infracțional organizat, ceea ce ar atrage competența -ului, nu pot fi luate în considerare, neavând nicio susținere legală. Apreciază că este doar dorința părții vătămate de a se răzbuna pe inculpat pentru intervenția sa promptă. Atâta vreme cât inculpatul, de bună credință, a dus ulterior acel ferăstrău mecanic la organele de poliție, iar partea vătămată refuză să-l ridice, este răspunderea și riscul său, fiind de rea credință.
Pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei de furt întrucât el nu i-a furat fierăstrăul părții vătămate, ci doar l-a împiedicat pe acesta să taie arbori nemarcați, fiind însoțit și de reprezentanți din partea primăriei și ocolului silvic.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.99 din data de 03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art.181Cod penal a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal.
În baza art.181alin. 3 cu referire la art. 91 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de mustrare cu avertisment.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 și 999 cod civil s-a respins cererea părții civile (fost ) G, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. d cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul nemulțumit că nu i se aprobă cumpărarea unei cantități de lemn pentru foc de la Ocolul Silvic Crucea, din pădurea proprietatea Primăriei orașului Broșteni, cât și de faptul că a constatat mai multe furturi de arbori din această pădure, a adresat un memoriu conducerii Ocolului Silvic solicitând să se efectueze o cercetare locală.
La data de 3.03.2008 s-a deplasat, în pădurea comunală, la punctul " ", o comisie formată din tehnicianul Silvic C -, pădurarul -, reprezentantul primăriei, cărora li s-au alăturat și inculpatul împreună cu martorii, toți locuitori ai satului Holda, oraș Broșteni, județul
În momentul în care s-a ajuns în pădure, inculpatul împreună cu martorii și au auzit un motor de ferăstrău mecanic, drept pentru care au alegat în pădure, realizând că cineva taie un.
Când s-au apropiat de locul unde avea loc tăierea l-au văzut pe partea vătămată () G, tăind un copac. Acesta observându-i a fugit de la locul faptei, spre căruța pe care o avea staționată lângă drum, în afara pădurii. Cei trei l-au urmărit, iar în momentul când au ajuns la căruță partea vătămată a pornit drujba și a amenințat pe urmăritori să-l lase în.
Văzând că se apropie și cei din comisia de cercetare amintită mai sus, partea vătămată a lăsat jos fierăstrăul și a fugit. Inculpatul a ridicat obiectul în cauză și față de toți a afirmat că-l duce la poliție pentru a se dovedi că partea vătămată a comis o infracțiune și că a avut dreptate când a sesizat comisia de furturile de material lemnos din pădurea comunală.
Comisia l-a amendat, nu pe partea vătămată ci pe tatăl acestuia, cu motivația că lemnele găsite tăiate în pădure le tăiase acesta cu o zi înainte, că acestea erau nemarcate. Nu l-au amendat pe partea vătămată, deoarece s-a considerat că acesta a venit doar să transporte lemnul deja tăiat.
Inculpatul a mers la poliție, unde i s-a refuzat primirea fierăstrăului mecanic, recomandându-i-se să vină când va fi agentul care răspunde de pădurea respectivă.
Inculpatul a mers la locul de muncă unde a lăsat drujba pentru a nu exista suspiciunea însușirii acesteia, iar ulterior fiind conducător auto a plecat într-o cursă începând cu data de 5.03.2008 până la data de 11.03.2008 fapt confirmat de copia Ordinului de serviciu eliberat de SC""SRL unde acesta are locul de muncă - fila 53 dosar.
Față de cele reținute prima instanță a constatat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol foarte redus, dat fiind faptul că acesta, cu toate că și-a însușit fără drept fierăstrăul mecanic, nu a urmărit niciodată să-și mărească patrimoniul în detrimentul părții vătămate, ci doar a încercat să constate comiterea unei infracțiuni și să contribuie efectiv la sancționarea părții vătămate.
Ținând cont, că activitatea desfășurată de inculpat nu a fost legală, chiar dacă intenția sa, așa cum s-a menționat mai sus, nu a fost de a sustrage bunul în cauză, prima instanță a constatat existența unei fapte penale, dar de un pericol social redus, lipsit de importanță, care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal l-a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin.1 Cod penal.
Totodată, în baza art. 181alin. 3 cu referire la art. 91 lit. b Cod penal a aplicat în sarcina inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de mustrare cu avertisment, ținând cont că acesta nu a mai fost condamnat, a fost sincer, este încadrat în muncă, are și provine dintr-o familie organizată.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 și 999 Cod civil a respins acțiunea părții civile (fost ) G, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și partea vătămată () G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor declarate Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și partea civilă G au arătat în esență că în mod greșit a apreciat prima instanță că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a respins acțiunea civilă ca nefondată.
Prin decizia penală nr. 269 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod corect a reținut prima instanță că acțiunile inculpatului se circumscriu atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că în ceea ce privește infracțiunea de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului este incidentă cauza de împiedicare a acțiunii penale, prev. de art. 10 lit.1Cod de procedură penală "fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".
Astfel, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (pe fondul indignării de moment a inculpatului față de faptul că deși lui nu i s-a aprobat tăierea legală de arbori din pădure l-a surprins în flagrant pe partea vătămată când tăia ilegal arbori), valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat (de altfel, inculpatul a depus la poliție fierăstrăul mecanic sustras, pentru a fi restituit părții vătămate), precum și persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o bună conduită pe parcursul procesului penal) tribunalul a apreciat că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare este minimă și că fapta prin conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță (prin urmare criticile celor doi apelanți cu privire la acest aspect nu au fost reținute, fiind nefondate).
Tribunalul, având în vedere fapta săvârșită, a constatat că prima instanță a făcut și o judicioasă individualizarea a sancțiunii administrative aplicate inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul, contrar celor susținute de către cei doi apelanți, a apreciat că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile
Astfel, în condițiile în care inculpatul la data de 19.05.2008 a depus la sediul Poliție orașului Broșteni fierăstrăul mecanic sustras, pentru a fi restituit părții civile (a se vedea în acest sens fila 38 ds. fond), acesta din urmă refuzând să îl ridice, nu se poate susține că în persoana inculpatului intimat ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil (practic nu mai există un prejudiciu), motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii răspunderii penale, iar sancțiunea este prea blândă. Cu privire la latura civilă a cauzei, în mod greșit i-au fost respinse, ca nefondate, pretențiile formulate.
Cu ocazia susținerii recursului, partea vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 al. 1 Cod penal în infracțiunea de tâlhărie și constituire grup infracțional organizat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 17, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt.
Astfel, la data de 03.03.2008, inculpatul, aflându-se într- pădure de pe raza satului Holda, oraș Broșteni, jud. S, a surprins partea vătămată în timp ce tăia un cu fierăstrăul mecanic pe care i l-a luat din mână.
Această deplasare a inculpatului a avut loc ca urmare unei sesizări depuse de el și numitul - întrucât au avut loc mai multe tăieri de arbori. Inculpatul era însoțit de martorii, -, și C - și numitul.
Din depozițiile martorului reiese că în momentul în care partea vătămată a fost surprinsă tăind un, aceasta a luat- la fugă, fiind urmărită de el și inculpat.
Martorii, arată că la întoarcerea celor doi, inculpatul avea asupra lui o drujbă pe care ulterior a predat-o la poliție.
Partea vătămată, cu ocazia susținerii recursului, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de tâlhărie și constituire grup infracțional organizat, grup constituit de inculpat și fratele acestuia, cerere care însă nu poate fi primită.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a susținut că inculpatul l-a amenințat, a exercitat asupra sa acte de violență, susțineri ce nu au fost însă dovedite, după care i-a luat drujba din căruță. Nu există absolut nicio legătură de cauzalitate între eventualele amenințări adresate părții vătămate surprinsă tăind arbori de pe parcela sa și manifestarea ei ulterioară de voință concretizată în luarea, fără consimțământul celei dintâi, de către inculpat, a drujbei din coșul căruței pentru ca elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie să fie întrunite în cauză.
Cât privește cererea părții vătămate de condamnare a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup organizat, aceasta nu poate fi analizată, întrucât instanțele au obligația să se pronunțe în limitele care au fost învestite, cu excepția dispozițiilor art. 335 și urm. Cod procedură penală de care însă nu s-a uzat.
Infracțiunea de furt se săvârșește cu intenție directă. Făptuitorul își dă seama că ia bunul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acesteia. În afara intenției, latura subiectivă a furtului include și cerința unui scop special, respectiv însușirea pe nedrept a bunului.
În speță, acest scop cerut de lege și care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei lipsește, activitatea desfășurată de inculpat neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată. Însă, atâta vreme cât numai partea vătămată a declarat recurs, instanța nu poate proceda în sensul celor mai sus reținute.
A mai susținut partea vătămată, în motivele de recurs depuse la dosar, că în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile înlocuirii răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ.
Or, în speță, nu s-a procedat la o înlocuire a răspunderii penale. Constatând că faptele inculpatului nu constituie infracțiune, neprezentând pericolul social al unei infracțiuni, prima instanță a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ și care, față de cele mai sus arătate, înlocuirea sancțiunii nu este justificată.
Referitor la latura civilă a cauzei, pretențiile au fost corect respinse, întrucât orice desdăunare se face în principal prin restituirea lucrului și numai atunci când nu este posibil, prin echivalent bănesc.
Or, după cum rezultă din actele dosarului, drujba a fost depusă de inculpat la sediul poliției de unde partea vătămată are posibilitatea să o recupereze oricând.
Susținerile părții vătămate că bunul a suportat degradări din culpa inculpatului, nu au fost dovedite în cauză.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, constatând recursul neîntemeiat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2, art. 193 alin.6 Cod procedură penală, art. 3 din Protocolul încheiat între și,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea vătămată ). G, domiciliat în sat, oraș Broșteni, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 269 din data de 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, inculpat-intimat fiind, fiul lui și, născut la data de 28.07.1955, domiciliat în sat, oraș Broșteni, nr. 32, jud. S, CNP - -, ca nefondat.
Obligă partea vătămată să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava, iar inculpatului suma de 1.000 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Jud. apel -
.
Jud. fond -
2 ex./04.03.2010
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
