Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 229/R/2008
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurentul împotriva deciziei penale nr. 104/R/15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul recurent.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este îndeplinită, recurentul a depus în 7.04.2008 motivele de recurs, după care:
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei tribunalului rămasă definitivă.
Recurentul arată că nici una din părți nu a atacat sentința penală nr. 101/2006 care a rămas definitivă prin nerecurare. Mai arată că intimata a demolat gardul în data de 15.03.2006 și își însușește motivele de recurs. Solicită respingerea excepției.
Procurorul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Recurentul depune copia sentinței penale nr. 134/2007 a Judecătoriei Aleșd.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin decizia nr. 104/R/2008 pronunțată la 15.02.2008 în dos. nr-, Tribunalul Bihor, în baza art 385/15 pct.1.lit. pr.pen. a respins ca nefondat recursul penal declarat de către petentul împotriva sent.pen.nr.134 din 10.05.2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care o menține în totul, obligând pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în recurs, a obligat pe recurent la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea vătămate p. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că,
În mod corect prima instanță analizând soluția dată de procuror a constatat că aceasta este legală și temeinică menținând-o ca atare.
Criticile recurentului sunt nefondate.
A reținut că petentul a formulat o plângere penală împotriva intimatei la data de 19.12.2005. depusă inițial la postul de poliție reclamând o infracțiune de tulburare în posesie.
Prin sp.nr.101/2006 Judecătoria Aleșd a dispus achitarea inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art 220 pen. hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare, lăsându-se însă nesoluționată acțiunea civilă. Ulterior la data de 21.03.2006. invocând aceeași stare de fapt ca și în plângerea inițială, petentul a formulat o nouă plângere penală împotriva intimatei.
În mod corect au fost invocate disp.art.10 lit j pr.pen. acțiunea penale neputând fi pusă în mișcare în situația existenței autorității lucrului judecat.
Pe de altă parte, după cum rezultă și din actele dosarului intenția petentului este aceea de a se soluționa litigiul cu intimata pe cale civilă.
O atare poziția chiar dacă nu a rezultat expres din susținerile petentului este însă inserată într-un memoriu depus la dosar și în care se indică faptul că nu dorește pedepsirea cu închisoare sau amendă penală a intimatei, ci doar respectarea situației de CF și mutarea gardului precum și a unui zid construit pe terenul său. Ori aceasta este și chestiunea juridică ce rezultă din soluția sp.nr.101/2006 a Judecătoriei Aleșd intrată în puterea lucrului judecat care a și lăsat nesoluționată acțiunea civilă a petentului.
Față de cele ce preced, considerând legală și temeinică hotărârea atacată a respins ca nefondat recursul petentului, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Recurentul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea intimatei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul recurent, solicitând casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită plângerea și să se dispună trimiterea cauzei la parchet, în vederea completării urmăririi penale și stabilirii vinovăției numitei sub aspectul infracțiunii de tulburare în posesie prev. de art. 220 Cod penal.
Verificând decizia recurată conform prevederilor art. 385/6 alin. 2 combinat cu art. 385/9 Cod procedură penală și art. 385/14 Cod procedură penală curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este inadmisibil și, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a teza a II-a Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că petentul, la data de 20.02.2008 ( 2, dos. nr. - al Curții de APEL ORADEA ) a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 104/R/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, criticând-o pe motiv de nelegalitate și netemeinicie.
Decizia recurată a fost pronunțată de către Tribunalul Bihor ca instanță de recurs, având în vedere obiectul cauzei, art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
În conținutul art. 278 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală este inserat că hotărârea judecătorului pronunțată în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b poate fi atacată cu recurs.
Din economia textului legal invocat, rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva unor astfel de plângeri, cea a recursului. Pentru plângerile formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, neprevăzându-se că sunt supuse atât apelului cât și recursului, existând doar un singur grad de jurisdicție, în mod corect, instanța de control judiciar a inserat în conținutul dispozitivului hotărârii că aceasta este definitivă.
Este de reliefat că art. 385 ind. 1 Cod procedură penală, prevede în mod expres care sunt tipurile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, iar în art. 361 Cod procedură penală, sunt înscrise ce hotărâri nu pot fi atacate cu apel. Față de dispozițiile art. 385 ind. 1 Cod procedură penală combinat cu art. 278 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală, rezultă că petentul recurent nu putea formula recurs la recurs, respectiv nu putea exercita o cale de atac ordinară împotriva unei hotărâri definitive.
În consecință, curtea văzând și dispozițiile art. 416 pct. 6 Cod procedură penală, potrivit cărora la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei hotărâri ce nu este supusă apelului, apreciază calea de atac exercitată de petent ca fiind inadmisibilă și, ca atare recursul va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. a teza a II-a Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de petentul recurent, domiciliat în, nr. 48, jud. B împotriva deciziei penale nr. 104/R din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red.: - 24.04.2008
Tehnored. - 24.04.2008 - 2 ex.
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
