Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 173
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și de inculpații G - deținut în Penitenciarul Pentru Minori și C - și, împotriva deciziei penale nr. 41 de la 05 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat G (în stare de arest) asistat de avocat ales; avocat desemnat din oficiu reprezentând pe recurentul - inculpat (lipsă); intimata - parte responsabilă civilmente. A lipsit intimata - parte civilă -, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul depune la dosar motive scrise, după care, instanța, în raport de dispozițiile art. 38514alin. 11Cod Procedură penală, a adus la cunoștință recurentul - inculpat G dreptul acestuia de a da o declarație la instanța de recurs sau de a invoca dreptul la tăcere; inculpatul Gad eclarat că înțelege să invoce dreptul la tăcere, iar ulterior, a învederat în fața instanței că înțelege să-și retragă recursul formulat în speță împotriva deciziei penale nr. 41 de la 05 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, declarațiile date fiind consemnate și depuse la dosar.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, în sensul casării deciziei și sentinței și, pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e Cod penal, respectiv confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de 500 lei, ca fiind suma obținută de către inculpați din vânzarea bunurilor sustrase și care nu a servit la despăgubirea părții vătămate, întrucât aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă.
Avocat ales, având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, solicită admiterea recursului Parchetului conform motivului invocat și să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul în cauza de față.
Reprezentantul Parchetului solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, solicitând respingerea recursului declarat de inculpatul, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului propriu, casarea deciziei și sentinței conform motivelor scrise, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, arătând că instanțele nu au avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările care atenuează fapta, persoana inculpatului - respectiv, acesta a realizat un singur act material de furt, bunurile au fost restituite părții vătămate, inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât, prin aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 și art. 80 Cod penal, instanța de fond era obligată să stabilească pedeapsa nu numai în raport de circumstanțele agravante, ci și de circumstanțele atenuante, apreciind astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare nu este legală; cu privire la recursul declarat de Parchet, solicită admiterea pentru motivul invocat și să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Avocat ales, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la inculpatul.
Intimata - parte responsabilă civilmente, arată că este de acord să achite suma menționată în recursul Parchetului.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, declară că își retrage recursul ce face obiectul cauzei.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2381/17 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,g,i Cp cu aplic. art. 75 al. 1 lit. c si a art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 06.05.1986, domiciliat în C,-, CNP - - la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3711/6.09.2006 a Judecătoriei Craiova (definitivă prin nerecurare), pedeapsă ce s-a adăugat celei aplicate anterior, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare; în baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cp, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 26 rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,g,i Cp cu aplic. art. 99 si urm. Cp si a art. 74 al. 2 - 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G - fiul al, născut la data de 12.06.1989, domiciliat în C-, jud. D, CNP - - la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 99 si urm. Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 9 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiuni concurente, in pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, iar în baza art. 110 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cp, suspendând executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
S-a admis în parte acțiunea civila formulată de partea civilă -, obligând pe inculpați, în solidar, iar pe inculpatul minor G în solidar cu partea responsabila civilmente, la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei, daune materiale.
În baza art. 191 al. 1 Cod Procedură penală, a fost obligat inculpatul si inculpatul G, în solidar cu parte responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei fiecare; onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat în fapt că la data de 14.02.2007, organele de poliție au fost sesizate de către numita - cu privire la faptul că în seara de 14.02.2007, între orele 20,00 - 23,00, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din C,-, de unde i-au sustras mai multe bunuri.
În data de 13.02.2007, partea vătămată - a vizitat-o pe, sora inculpatului, iar din discuțiile purtate între acestea, inculpatul a aflat că partea vătămată și-a cumpărat un calculator. Ulterior, în data de 14.02.2007, partea vătămată - a vizitat-o din nou pe sora inculpatului, ocazie cu care acesta a aflat că, în cursul acestei zile, va fi plecată de la domiciliul său din C,-.
În urma acestor discuții, purtate între cele două persoane menționate mai sus și auzite de inculpatul, acesta s-a hotărât să meargă la locuința părții vătămate, în scopul de a sustrage calculatorul pe care aceasta și l-a cumpărat. Tot în acest scop, l-a contactat pe inculpatul G, căruia i-a propus să-l ajute la comiterea faptei, propunere pe care acesta din urmă a acceptat-
Astfel, în seara de 14.02.2007, în continuarea celor mai sus menționate, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate, respectiv pe-, cu un autoturism, aparținând tatălui inculpatului G, autoturismul în cauză fiind condus de inculpatul G, care nu poseda permis de conducere, aspect ce este evidențiat în adresa emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului D, adresă nr. - din 03.04.2007.
Ajunși la domiciliul părții vătămate, situat la adresa menționată, inculpatul Gar ămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului, apoi în casă, prin forțarea încuietorilor ușii de acces.
Din locuința părții vătămate, inculpatul a sustras: un calculator marca cu monitor marca LG, boxe și tastatură, un player marca, un aparat foto digital marca, haine și bijuterii. Având asupra sa toate aceste bunuri, inculpatul a ieșit din imobil, iar după ce s-a asigurat că nu a fost văzut de nimeni, a părăsit curtea imobilului și s-a urcat în autoturismul marca, unde era așteptat de inculpatul G, din C,-, unde au depozitat bunurile sustrase hotărând să vândă o parte dintre acestea.
În ziua de 15.02.2007, inculpatul G l-a contactat pe vecinul său, căruia i-a oferit spre vânzare calculatorul sustras, fără să-i spună acestuia proveniența bunului.
a fost vândut martorului, pe suma de 1000 lei, vânzarea având loc la domiciliul inculpatului G, în prezența ambilor inculpați. Suma încasată a fost împărțită în mod egal între cei doi inculpați.
După câteva zile de la achiziționarea calculatorului, martorul l-a revândut unei persoane neidentificate, contactată pe INTERNET, prin intermediul martorului.
O parte din bunurile sustrase au fost distruse de către inculpați.
In seara de 14.02.2007, în continuarea celor mai sus menționate, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate, respectiv pe-, cu un autoturism, aparținând tatălui inculpatului G, autoturismul în cauză fiind condus de inculpatul G, care nu poseda permis de conducere, aspect ce este evidențiat în adresa emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului D, adresă nr. - din 03.04.2007.
Ajunși la domiciliul părții vătămate, situat la adresa menționată, inculpatul Gar ămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului, apoi în casă, prin forțarea încuietorilor ușii de acces.
Din locuința părții vătămate, inculpatul a sustras: un calculator marca cu monitor marca LG, boxe și tastatură, un player marca, un aparat foto digital marca, haine și bijuterii. Având asupra sa toate aceste bunuri, inculpatul a ieșit din imobil, iar după ce s-a asigurat că nu a fost văzut de nimeni, a părăsit curtea imobilului și s-a urcat în autoturismul marca, unde era așteptat de inculpatul G, din C,-, unde au depozitat bunurile sustrase hotărând să vândă o parte dintre acestea.
În ziua de 15.02.2007, inculpatul G l-a contactat pe vecinul său, căruia i-a oferit spre vânzare calculatorul sustras, fără să-i spună acestuia proveniența bunului. a fost vândut martorului, pe suma de 1000 lei, vânzarea având loc la domiciliul inculpatului G, în prezența ambilor inculpați. Suma încasată a fost împărțită în mod egal între cei doi inculpați. După câteva zile de la achiziționarea calculatorului, martorul l-a revândut unei persoane neidentificate, contactată pe INTERNET, prin intermediul martorului. O parte din bunurile sustrase au fost distruse de către inculpați.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și obligați inculpații în solidar, iar pe inculpatul minor G în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către par tea civilpă a sumei de 3.000 lei, daune materiale, ținând seama n acest sens,de probele administrate pe latura civila atât in faza urmăririi penale cat si in faza judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate.
In dezvoltarea motivelor de apel ce au vizat nelegalitatea, parchetul a arătat că instanța de fond a omis să rețină în sarcina inculpatului G circumstanțe atenuante, pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Deși în mod corect a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța de fond a omis să indice cadrul legal în baza căruia a dispus acest lucru. Un alt motiv de apel vizează neconcordanța dintre minută și dispozitivul hotărârii în ceea ce privește indicarea în mod corect a circumstanțelor atenuante reținute față de inculpatul G și a drepturilor interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie.Astfel, deși în dispozitivul hotărârii în mod corect instanța a indicat pe care dintre circumstanțele atenuante le aplică inculpatului G, respectiv art. 76 lit.d din cât și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. De art. 64 lit. a teza a 2a și lit. b din cp. în minuta hotărârii acestea nu au fost indicate.
In apelul său inculpatul a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, vizând cuantumul mare al pedepsei.
Prin decizia penală nr. 41 de la 05 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și respinge apelului inculpatului; s-a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale, cu privire la inculpatul G; s-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G, în pedepsele de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a,g,i pen. cu aplic.art. 99 și art.74 alin.2-76 lit.d pen, a fost condamnat inc. G la 1 an închisoare, iar în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/02 cu aplic.art. 99 și art. 74-76 lit.d pen, a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33-34 b pen, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar în baza art. 110.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de 2 ani.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 - 64 lit.c teza a 2- și lit.b pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen.
S-au aplicat art. 71 alin.5 pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat inc. la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că instanța de fond omis să rețină circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului G, pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, reținând circumstanța atenuantă prev. de art. 76 lit. d doar pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplic. art. 99 din, omițând deci reținerea acestei circumstanțe și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 86.1 din OUG 195/2002.
De asemenea, instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.5 din, ca temei juridic al suspendării interzicerii pedepselor accesorii.
Cu privire la apelul inculpatului, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat eficiență sporită criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de art. 208, 209 și în mod corect a aplicat și dispozițiile art. 83, revocând beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, cât și inculpații G și.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului conform motivelor scrise, în sensul casării deciziei și sentinței și, pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e Cod penal, respectiv confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de 500 lei, ca fiind suma obținută de către inculpați din vânzarea bunurilor sustrase și care nu a servit la despăgubirea părții vătămate, întrucât aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă.
Inculpatul Gad eclarat recurs, însă nu a formulat motive scrise, iar cu ocazia dezbaterilor a învederat că își retrage recursul declarat.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului propriu, casarea deciziei și sentinței conform motivelor scrise, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, arătând că instanțele nu au avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările care atenuează fapta, persoana inculpatului - respectiv, acesta a realizat un singur act material de furt, bunurile au fost restituite părții vătămate, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât, prin aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 și art. 80 Cod penal, instanța de fond era obligată să stabilească pedeapsa nu numai în raport de circumstanțele agravante, ci și de circumstanțele atenuante, apreciind astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare nu este legală.
Recursul Parchetului este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 171Cod Procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856Cod Procedură penală, se constată următoarele:
Recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și respectiv complicitate la furt calificat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere - pentru inculpatul G, constând în aceea că, în seara de 14 februarie 2007, cei doi inculpați au sustras din locuința părții vătămate - mai multe bunuri, calculatorul sustras fiind vândut ulterior cu suma de 1.000 lei martorului.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu probele administrate, inclusiv recunoașterea recurenților, care au arătat modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, iar prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii de furt a fost acoperit parțial, prin restituirea unei părți din bunurile sustrase.
Cu privire la calculatorul sustras de inculpați de la partea vătămată, din probele administrate rezultă că acesta a fost valorificat, fiind vândut martorului cu suma de 1.000 lei, sumă împărțită în mod egal de către cei doi inculpați, iar partea vătămată - a declarat în faza de cercetare judecătorească că nu se constituie parte civilă în cauză.
Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 3.000 lei către această parte, reprezentând despăgubiri civile, în raport de declarația menționată mai sus și de principiul disponibilității, aplicabil în soluționarea laturii civile.
Conform art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, sunt supuse confiscării speciale, cu titlu de măsură de siguranță, bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Ca urmare, în raport de aceste dispoziții legale imperative, instanța avea obligația să dispună confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumelor obținute prin valorificarea bunului sustras și care nu a servit la despăgubirea părții vătămate.
În raport de aceste considerente, recursul Parchetului este fondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, se va admite, se vor casa în sentința penală nr. 2381/2008 a Judecătoriei Craiova și decizia penală nr. 41/2009 a Tribunalului Dolj, sub aspectul laturii penale și civile, în sensul că se va înlătura obligarea inculpaților la plata despăgubirilor acordate părții vătămate, iar în baza art. 118 lit. e Cod penal, se va dispune confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță, de la fiecare inculpat, a sumei de câte 500 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, se constată că este nefondat, întrucât pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport de criteriile prev de art. 72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei (inculpatul, împreună cu un minor, au sustras din locuința părții vătămate o serie de bunuri, pe care ulterior le-au valorificat sau distrus prin incendiere), cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care deși este o persoană tânără, se afla în stare de recidivă postcondamnatorie la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită, de care nu se putea face abstracție în procesul de individualizare a pedepsei.
Numai atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal nu justifică, în raport cu gravitatea faptei săvârșite, motiv suficient pentru coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, așa cum s-a solicitat, deoarece, așa cum am arătat, la individualizarea pedepsei, instanța este obligată să țină cont de un ansamblu de criterii și nu numai de unul singur, deoarece numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul, pentru același gen de infracțiuni.
De altfel, pedeapsa la care a fost condamnat este la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar susținerea acestuia în sensul că pedeapsa ar fi nelegală, este nefondată, întrucât, numai în cazul în care instanța reține existența unor circumstanțe atenuate are obligația de a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Împrejurările enumerate în art. 74 din Codul penal pot fi considerate circumstanțe atenuante, neexistând obligația instanței în acest sens care apreciază în raport de împrejurările cauzei, iar în cauzele în care există concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
În consecință, recursul declarat de inculpatul este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins, iar potrivit art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, va fi obligat acesta la 320 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, câte 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul G, întrucât, în ședința publică de azi - 12.02.2010 - acesta a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauza de față, instanța urmează ca, în baza art. 3854alin. 2 Cod Procedură penală rap la art. 369 alin. 1 Cod Procedură penală, să ia act de voința inculpatului în acest sens.
În baza art. alin. 2 Cod Procedură penală, va fi obligat și acest recurent la 320 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (onorariu avocat oficiu va fi acordat ca urmare a asistenței juridice acordate de apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales)
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva deciziei penale nr. 41 de la 05 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie, în dosarul cu nr-.
Ia act de retragerea recursului promovat de inculpatul G împotriva aceleiași decizii menționate anterior.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 41 de la 05 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Pentru Minori și Familie, în dosarul cu nr-.
Casează în parte hotărârile recurate (sentința penală nr. 2381/2008 a Judecătoriei Craiova și decizia penală nr. 41/2009 a Tribunalului Dolj ), sub aspectul laturii penale și civile.
Înlătură obligarea inculpaților la plata despăgubirilor.
În baza art. 118 lit. e Cod penal;
Dispune confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Obligă recurenții - inculpați la plata a câte 320 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care, câte 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - --
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond:
Jud. apel:
-
Dact. 3 ex./ - 25 februarie 2010
-12 februarie 2010 -
- Emis extras penal pentru recurentul - inculpat.
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Liana Balaci
