Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 171/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 171
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, ambii deținuți în Arestul IPJ M împotriva încheierii din 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații și, ambii asistați de avocați și, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. a solicitat admiterea recursurilor, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, rezonanța socială nu poate constitui temei al arestării; există și alte modalități prin care inculpații să fie obligați să participe la proces; infr. de dare de mită pentru care inculpații sunt judecați este atipică, s-a consumat în decurs de 4 ore; s-a consemnat ca obiect al infracțiunii toate sumele de bani găsite asupra inculpaților; denunțătorul ofițer de poliție nu se poate bucura de credibilitate, având în vedere că este cercetat pentru infr. prev. de art. 246 și 2151.C.P.P.; denunțătorul îi întreabă pe inculpați "dați? Mai ai și alți bani?"; inculpații sunt infractori primari și nu ar mai putea persista în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni; a solicitat înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Av. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, având în vedere că inculpații au o familie, sunt integrați social; inculpatul nu a promis că va da bani pentru a nu i se confisca țigările, iar inculpatul nu avea nici o sumă de bani la el; nu există probe certe privind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, și nici că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească; se impune analiza și a circumstanțelor personale ale inculpaților în stabilirea pericolului pentru ordinea publică.
Av. a mai arătat că valoarea țigărilor este mai mică decât suma de bani oferită, astfel că inculpații nici nu aveau interes să ofere astfel mită.
Reprezentantul parchetului a arătat că există probe că inculpații au săvârșit fapta, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei și impresia inculpaților că se pot acoperi de ilegalități prin oferirea unor sume de bani; se are în vedere procesul verbal de redare a convorbirilor, din care rezultă că actele aveau legătură cu atribuțiile de serviciu ale ofițerului de poliție; a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorii săi; a precizat că nu a mai fost cercetat penal, are un copil de 1 an; a fost escortat de polițiști de la Lotrului până la B de A, unde i s-a întocmit proces verbal de contravenție pentru triunghi și trusă; a arătat că nu prezintă pericol public.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorii, la secția de poliție erau 10 polițiști, nu și-ar fi permis să încerce să dea mită în aceste condiții; a precizat că el nu a avut nici un asupra sa.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în baza art. 300 ind. 1 C.P.P. a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut în data de 14.07.1978, în C, județul D, cu același domiciliu,-, - 37,. 1,. 12, cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, CNP -, administrator la " Trans" SRL și, fiul lui și -, născut la 27.08.1985, în C, jud. D, cu același domiciliu,-, cetățean român, studii medii, căsătorit, un copil minor, CNP-, conducător auto la RB.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art. 136 alin. 1 lit. b, c C.P.P. formulată de apărătorii inculpaților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedințis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1.Cod Penal, rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
În esență, în s-a reținut că în seara zilei de 12.01.2010, inculpații au oferit comisarului șef de poliție, din cadrul Poliției B de A, suma de 11 000,60 lei, un dolar USA și 2356,27 Euro, pentru a nu fi sancționați contravențional și a nu le fi confiscată cantitatea de țigări netimbrate pe care aceștia o transportau cu autoturismele Mercedes ML cu nr. N 915 H și Wolkswagen cu nr. N 820.
Conform art. 3001cpp, s-a apreciat că se impune menținerea în continuare a stării de arest a acestora, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, în speță, din actele și lucrările existente în dosarul de urmărire penală a rezultat că sunt, în sensul disp. art. 143.C.P.P. indicii temeinice că ambii inculpați au comis fapta pentru care sunt cercetați penal.
De asemenea, infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1.Cod Penal, rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 pentru care sunt cercetați inculpații, este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, gravitatea faptelor de care sunt acuzați, respectiv o infracțiune de corupție - dare de mită - ținând cont totodată și de riscul comiterii unor infracțiuni similare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme a autorităților față de inculpații asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor asemenea infracțiuni, în vederea descurajării comiterii unor astfel de fapte.
S-a mai reținut, alături de respectarea cerințelor procedurale din dreptul intern și caracterul rezonabil al bănuielii care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și al legitimității scopului urmărit prin arestare, în conformitate cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații și, solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, rezonanța socială nu poate constitui temei al arestării; există și alte modalități prin care inculpații să fie obligați să participe la proces; infr. de dare de mită pentru care inculpații sunt judecați este atipică, s-a consumat în decurs de 4 ore; s-a consemnat ca obiect al infracțiunii toate sumele de bani găsite asupra inculpaților; denunțătorul ofițer de poliție nu se poate bucura de credibilitate, având în vedere că este cercetat pentru infr. prev. de art. 246 și 2151.C.P.P.; denunțătorul îi întreabă pe inculpați "dați? Mai ai și alți bani?"; inculpații sunt infractori primari și nu ar mai putea persista în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni; au solicitat înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, deși în cauză, în acest moment procesual, există indicii temeinice (rezultate din probele administrate - procesele verbale de redare a convorbirilor, declarațiile inculpaților și ale denunțătorului) ce conduc la presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, totuși, în prezent, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nemaifiind întrunite condițiile art. 148.
C.P.P.motivelor plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile articolului 5 din CEDO. Cu toate acestea, după o anumită perioadă de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate.
Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi apreciat doar cu referire la gravitatea pedepsei pe care o poate primi inculpatul. Alte împrejurări, cum ar fi: caracterul inculpaților, moralitatea lor, domiciliul, profesia, legăturile familiale, pot confirma sau infirma existența unui asemenea pericol. Or, în cauză, inculpații sunt la primul conflict cu legea penală, sunt integrați social, au copii minori în întreținere și au dat declarații amănunțite în care au precizat poziția lor față de faptele care li se impută.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că acest pericol descrește odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, astfel că un motiv ce inițial justifica luarea măsurii, odată cu trecerea timpului se poate să nu mai fie suficient pentru menținerea în arest.
Curtea reține că jurisprudența CEDO (cauza Scundeanu împotriva României) a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri. Luarea în considerare a pericolului pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate. CEDO a amintit și că, în hotărârea Calmanovici, concluzionase că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie timp de trei luni și J, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsuri alternative detenției.
În speță, situația este similară, nefiind identificate probele concrete care indică existența unui pericol pentru ordinea publică care ar rezulta din judecarea inculpaților în stare de libertate.
Se mai apreciază că în acest moment procesual luarea unei alte măsuri preventive este suficientă, fiind și necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și prezența inculpaților la judecată, fiind întrunite condițiile prev. de art. 149 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 1451.C.P.P. astfel că, văzând și disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. vor fi admise recursurile, va fi casată încheierea și se va ispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
În baza art.145/1 alin.2 rap.C.P.P. la art.145 alin.1/1C. se va dispune ca pe durata măsurii inculpații să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Poliția Mun. C, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Se va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1 din 13.01.2010, emis de Tribunalul Mehedinți, precum și a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1 din 18.01.2010 emis de Curtea de APEL CRAIOVA, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Arestul IPJ M împotriva încheierii din 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează încheierea.
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inc. și cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
În baza art.145/1 alin.2 rap.la C.P.P. art.145 alin.1/1C. dispune ca pe durata măsurii inculpații să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Poliția Mun.C, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1 din 13.01.2010, emis de Tribunalul Mehedinți, precum și a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1 din 18.01.2010 emis de Curtea de APEL CRAIOVA, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 12 februarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/09.03.2010.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Membri Liana Balaci
