Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 170/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 170
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 267 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales, lipsind părțile vătămate și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. pentru inculpat a solicitat casarea hotărârii, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, existând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10, 18.C.P.P.; în principal a solicitat achitarea în baza art. 11 cpt. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar în baza art. 10 lit. d C.P.P. deoarece nu a existat intenția de a săvârși infracțiunea; inculpatul a fost prezent la o singură altercație între părțile vătămate, la data de 8.01.2005, iar partea vătămată din acest dosar a indus în eroare instanța cu privire la data conflictului, martorii au fost audiați după 9 luni de la comiterea faptei; în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât probele confirmă săvârșirea infracțiunii, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorul.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.1108 din 03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, în baza art. 260 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 -76.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.06.1942 în comuna, jud. G, domiciliat în Tg-J,-, jud. G, și reședința în comuna, sat, jud. G, respectiv -, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" pen. pe durata stabilită de art. 71 alin. 2.pen.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata stabilită de art. 82.pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea adresată lucrărilor de poliție, partea vătămată a solicitat cercetarea făptuitorilor și, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cu motivarea că, fiind audiați în calitate de martori în două cauze penale au făcut afirmații mincinoase, fiind instigați de numitul escu.
În urma cercetărilor efectuate, prin ordonanța din 30.10.2007 adoptată în dosarul nr. 546/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuiților, și escu și aplicarea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei învinuitului.
Plângerile formulate de persoana vătămată, dar și de învinuitul, împotriva acestei soluții, au fost respinse prin ordonanțele nr. 4849/II/2/2007 respectiv 4847/II/2/2007 ale primului procuror al parchetului.
Prin sentința penală nr.661/2008 a Judecătoriei Tg-J, au fost respinse plângerile formulate de petiționarii, și petentul intimat, împotriva ordonanței nr.546/P/2006, însă recursurile declarate de petenții au fost admise prin decizia nr.326/2008 a Tribunalului Gorj, fiind casată sentința, admisă pe fond plângerea, desființată ordonanța contestată și trimisă cauza pentru judecarea inculpatului în cadrul infracțiunii prevăzute de art. 260 pen. apreciindu-se că s-a dovedit comiterea faptei, care prezintă totodată pericolul social specific unei infracțiuni.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat recursul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 661/2008.
În ședința publică din 17.10.2008 inculpatul a declarat că a fost audiat în calitate de martor propus de numitul escu în dosarele nr3380/2005 și nr.6066/2005 ale Judecătoriei Tg-J, în ambele cauze acesta judecându-se cu și.
În instanță, în cadrul soluționării dosarului nr.3380/2005, a declarat că pe data de 8.01.2005 a fost prezent percepând conflictul dintre părți, iar în cadrul dosarului nr. 6066/2005, a declarat că în ziua de 12.01.2005 a asistat la un alt conflict între aceleași părți.
Inculpatul a specificat că în realitate, o singură dată, adică în ziua de 08.01.2005, a asistat la conflictul dintre părți, nu și pe data de 12.01.2005, așa cum declarase anterior în instanță, precizând că a fost în eroare când a declarat referitor la data de 12.01.2005, întrucât în realitate s-ar fi referit la ziua de 08.01.2005. A recunoscut că în a doua declarație a spus că mergea la Consiliul Local sugerând astfel că era vorba de o altă zi, iar nu de 8.01.2005. A mai precizat inculpatul că în cadrul dosarului 6066/2005 a mai făcut o completare la declarație precizând că a mai fost martor propus de numitul escu dar a relatat un incident petrecut într-o altă dată, respectiv 8.01.2005. A considerat că nu a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, aflându-se în eroare.
Instanța a dispus audierea martorilor escu, G și.
Instanța a reținut că, fiind ascultat în calitate de martor la data de 07.04.2005 în cauza penală nr.3385/2005, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, inculpatul a declarat că la data de 07.01.2005 i-au fost incendiate niște clăi și în ziua următoare, respectiv pe data de 08.01.2005 el a mers în comuna la Postul de poliție, astfel încât după-amiaza, când a plecat de la poliție spre gospodăria sa și a trecut prin dreptul locuinței inculpaților [ și ], i-a văzut pe aceștia la poartă; inculpatul a declarat în continuare că adresa injurii și spunea că este hoț, criminal, că i-a tăiat lemnele și că o să-l omoare, că partea vătămată [escu ] era în fața inculpatului și se oprise cu niște vecini de vorbă, că aceeași parte vătămată s-a adresat celor prezenți spunând "auziți măi oameni buni cum mă ocărăște", precum și că a auzit pe spunând că, escu este hoț și că îl prinde, îl omoară pentru că i-a luat pădurea. Inculpatul a mai relatat în cuprinsul aceleiași declarații că în aceeași împrejurare a discutat cu brigadierul, care i-a spus că respectivii se ceartă cu partea vătămată și că în spatele său mergea numita.
De asemenea, s-a reținut că, fiind ascultat în calitate de martor la data de 30.09.2005 în dosarul nr. 6066/2005 al Judecătoriei Tg-J, inculpatul a declarat că în data de 12.01.2005 s-a aflat la Consiliul local unde avea treburi și a văzut la poarta familiei pe inculpată și pe fiul său [ și ], că a auzit pe inculpată adresând lui escu cuvinte jignitoare, injurii, a auzit-o acuzându-l că i-a furat lemne din pădure și amenințându-l că fiul ei îl va omorî când îl va prinde; a mai declarat inculpatul că și i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a amenințat că îl va omorî acolo unde îl va prinde.
La același termen de judecată, 30.09.2005 și în același dosar nr. 6.66/2006, a declarat în fața judecătorului că, în declarația dată în calitate de martor propus de partea vătămată într-un alt dosar [dosarul nr. 3380/2005], el a relatat un alt incident, cu privire la o altă dată, dar tot din luna ianuarie 2005, însă nu din 12.01.2005; învinuitul a arătat în continuarea declarației că în ziua de 12.01.2005, în împrejurările conflictuale descrise în declarație a văzut-o și pe martora, care venea în spatele său.
În consecință, instanța a constatat că, fiind ascultat în două cauze penale diferite, ce aveau ca obiect de cercetare judecătorească fapte diferite, comise la datele de 08.01.2005 și respectiv de 12.01.2005, având însă în calitate de parte vătămată, pe același escu și în calitate de inculpați, pe aceiași și, inculpatul, în calitate de martor în ambele cauze penale, a susținut cu convingere că a fost prezent și a perceput personal comiterea infracțiunilor de amenințare, insultă și calomnie de către inculpați la ambele date.
Că, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 17.02.2006, inculpatul susține că în ambele cauze în care a fost ascultat ca martor a relatat despre același conflict, de altfel, singurul la care a asistat.
- mult, fiind ascultat în calitate de martor de către organele de cercetare penală, brigadierul a declarat că nu cunoaște nimic despre conflictele dintre escu și familia, iar la data de 08.01.2005 nu l-a întâlnit pe și nu a vorbit cu acesta.
Absența martorului de la locul conflictului a fost susținută și de escu, care în declarația dată în calitate de învinuit (fila 161 dosar urmărire penală), a arătat că îl cunoaște pe, zis, care este . însă nu l-a văzut în ziua când a avut loc conflictul cu și; învinuitul a declarat că acest conflict s-a produs într-o zi de la începutul lunii ianuarie 2005, că este vorba despre un singur conflict, iar nu despre două, nemaicunoscând cu exactitate ziua când s-a produs, fie că a fost pe 7 ianuarie așa cum a susținut în prima plângere penală, pe 8 ianuarie așa cum a concluzionat instanța de judecată prin sentința penală nr. 1986/2005 sau pe 12 ianuarie așa cum a susținut învinuitul în cea de a doua plângere penală formulată.
Revenirea învinuitului escu (martor în cauza de față) asupra celor susținute, prin declarația din 13.09.2007, în sensul că a avut conflicte cu părțile vătămate și la data de 3 ianuarie 2005 și de 8 ianuarie 2005, precum și la data de 12 ianuarie 2005, nu este de natură să înlăture concluzia la care ajunge instanța, întrucât, chiar și în această a doua declarație martorul susține că într-o singură împrejurare se afla în prezența învinuiților și, pentru celelalte două împrejurări, neavând cunoștință dacă aceștia au fost sau nu prezenți.
În plus, în declarațiile date, inclusiv în fața judecătorului în cauza penală nr. 6066/2005 la data de 30.09.2005, martorul, după ce relatează despre conflictul dintre părți, a precizat că în declarația de martor anterioară ea a relatat despre aceeași faptă, că pentru o altă faptă nu a depus declarație, că ea cunoaște numai despre un singur conflict, dar nu mai știe cu exactitate data.
Cu referire la declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, martorul a susținut că în ziua de 12 ianuarie 2005 s-a aflat împreună cu, în Municipiul Tg-J și au revenit în localitatea în jurul orelor 17,00, iar plecarea lui în ziua de 12.01.2005 din localitatea în Municipiul Tg-J în jurul orei 08,00 fost confirmată și de declarația martorului G.
Fiind ascultată în calitate de martor, fiica numitei a susținut că în perioada decembrie 2004 - 10.01.2005 s-a aflat la locuința sa din orașul, județul G, întrucât a fost bolnavă și a avut nevoie de îngrijire, revenind în localitatea în ziua de 10.01.2005, precum și că în perioada 11-13.01.2005 martora s-a aflat în locuința lui, iar aceasta era bolnavă, la pat, așa cum rezultă din adeverința medicală nr. 2952/2006 depusă în copie la dosar.
În consecință, s-a reținut că în mod nereal inculpatul a declarat în fața instanței de judecată că la data de 12.01.2005 a fost prezent la desfășurarea unui conflict între escu, pe de o parte și și, pe de altă parte, întrucât mijloacele probatorii administrate au relevat că un conflict al acestor persoane nu s-a produs la data de 12.01.2005.
În acest fel, în baza probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat existența faptei prevăzută de art. 260.Cod Penal ce constituie infracțiune și fost săvârșită cu intenție de inculpat.
Pe lângă argumentele deja expuse, a reținut instanța că inculpatul a făcut afirmații mincinoase referitoare la o împrejurare esențială a cauzei (data faptei aflată în curs de cercetare judecătorească), iar declarația sa a fost determinantă pentru condamnarea lui.
Instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar la individualizarea pedepsei ce s-a stabilit, s-a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei (apreciat prin prisma modalității de comitere și consecințelor produse), vârsta și persoana făptuitorului care nu are antecedente penale și a manifestat atitudine oscilantă.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că pedeapsa închisorii în cuantum coborât sub minimul prevăzut de lege, urmare a reținerii disp. art. 74-76.Cod Penal este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și constatând îndeplinite condițiile art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva sentinței penale pronunțată au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului deoarece din probatoriile administrate nu a rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care a fost condamnat.
Astfel, s-a arătat că prin declarația dată la 30.09.2005 în dosarul nr.6066/2005 al Judecătoriei Tg-J, inculpatul nu a făcut afirmații mincinoase care să nu corespundă adevărului, aspecte ce ar forma latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici sub aspectul laturii subiective nu poate fi reținută vinovăția inculpatului.
S-a mai arătat că la instanța de judecată au fost făcute sesizări de numitul escu, acesta invocând că ar fi existat două conflicte diferite între acesta și, la date diferite (07.01.2005, respectiv 12.01.2005), încât s-a creat posibilitatea apariției unei confuzii în declarațiile martorilor ce au fost audiați în dosarul nr.6065/2005 a Judecătoriei Tg-J, mai cu seamă că martorii au fost audiați la un interval de 9 luni de la conflict.
S-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.260 pen. în temeiul art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. a pr.pen. iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d pr.pen. lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii (intenția).
Recurentul parte vătămată nu a depus la dosar motive scrise de apel și nu s-a prezentat în instanță pentru a susține apelul.
Prin decizia penală nr. 267 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Gorja respins ca nefondate apelurile declarate și a obligat apelanții la câte 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, iar vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă a fost pe deplin dovedită.
În acest sens, s-a reținut că inculpatul a declarat în mod nereal în fața instanței de judecată că la 12.01.2005 a fost prezent la desfășurarea unui conflict între escu, pe de o parte și și, pe de altă parte, reieșind din probatoriile administrate că nici nu a existat un conflict între aceste persoane la data de 12.01.2005.
S-a constatat relevantă declarația martorei, fiica numitei, ce a susținut că în perioada 11-13.01.2005, martora s-a aflat la locuința inculpatei, ce era bolnavă la pat, aspect confirmat și de adeverința medicală nr.2952/2006, depusă în copie la dosar.
Chiar și numitul în declarația dată în calitate de învinuit, a arătat că îl cunoaște pe martorul, nu l-a văzut în ziua când a avut loc conflictul cu și, dar acest conflict s-a produs într-o singură zi de la începutul lunii ianuarie 2005, fie pe 7 ianuarie sau 8 ianuarie.
- mult, în declarațiile date în fața judecătorului, în cauza penală nr.6066/2005, la 30.09.2005, numita a declarat că ea cunoaște doar de un singur conflict, iar martorul a susținut în cursul urmăririi penale că în ziua de 12.01.2005 s-a aflat împreună cu în Municipiul Tg-J, au revenit în localitatea în jurul orelor 1700, iar plecarea lui în ziua de 12.05.2005, din localitatea - în Municipiul Tg-J, în jurul orei 800, este confirmată și de declarația martorului G (fila nr.148 ).
Prin urmare, coroborând declarațiile martorilor menționați a rezultat în mod cert că la 12.01.2005 nu a existat un conflict între escu și și, astfel încât, inculpatul a făcut afirmații mincinoase asupra unei împrejurări esențiale a cauzei (asupra unei date), declarația sa a fost determinantă în pronunțarea unei sentințe de condamnare, subzistând deci infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 pen.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a reținut că fapta de mărturie mincinoasă întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Apelantul parte vătămată nu a formulat motive de apel și nici nu s-a prezentat în instanță, astfel că tribunalul a constatat că nu subzistă o altă cauză care să conducă la desființarea sentinței.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, existând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10, 18.C.P.P.; în principal a solicitat achitarea în baza art. 11 cpt. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar în baza art. 10 lit. d C.P.P. deoarece nu a existat intenția de a săvârși infracțiunea; inculpatul a fost prezent la o singură altercație între părțile vătămate, la data de 8.01.2005, iar partea vătămată din acest dosar a indus în eroare instanța cu privire la data conflictului, martorii au fost audiați după 9 luni de la comiterea faptei; în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este, de asemenea, justă.
Astfel, se constată că, fiind ascultat în calitate de martor la data de 07.04.2005 în cauza penală nr.3385/2005, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, inculpatul a declarat că la data de 08.01.2005 el a mers în comuna la Postul de poliție, astfel încât după-amiaza, când a plecat de la poliție spre gospodăria sa și a trecut prin dreptul locuinței inculpaților [ și ], i-a văzut pe aceștia la poartă; inculpatul a declarat în continuare că adresa injurii și spunea că este hoț, criminal, că i-a tăiat lemnele și că o să-l omoare, că partea vătămată [escu ] era în fața inculpatului și că a auzit pe spunând că, escu este hoț și că îl prinde, îl omoară pentru că i-a luat pădurea.
De asemenea, s-a reținut că, fiind ascultat în calitate de martor la data de 30.09.2005 în dosarul nr. 6066/2005 al Judecătoriei Tg-J, inculpatul a declarat că în data de 12.01.2005 s-a aflat la Consiliul local unde avea treburi și a văzut la poarta familiei pe inculpată și pe fiul său [ și ], că a auzit pe inculpată adresând lui escu cuvinte jignitoare, injurii, a auzit-o acuzându-l că i-a furat lemne din pădure și amenințându-l că fiul ei îl va omorî când îl va prinde; a mai declarat inculpatul că și i-a adresat cuvinte jignitoare și l-a amenințat că îl va omorî acolo unde îl va prinde.
La același termen de judecată, 30.09.2005 și în același dosar nr. 6.66/2006, a declarat în fața judecătorului că, în declarația dată în calitate de martor propus de partea vătămată într-un alt dosar [dosarul nr. 3380/2005], el a relatat un alt incident, cu privire la o altă dată, dar tot din luna ianuarie 2005, însă nu din 12.01.2005; învinuitul a arătat în continuarea declarației că în ziua de 12.01.2005, în împrejurările conflictuale descrise în declarație a văzut-o și pe martora, care venea în spatele său.
În consecință, instanța a constatat că, fiind ascultat în două cauze penale diferite, ce aveau ca obiect de cercetare judecătorească fapte diferite, comise la datele de 08.01.2005 și respectiv de 12.01.2005, având însă în calitate de parte vătămată, pe același escu și în calitate de inculpați, pe aceiași și, inculpatul, în calitate de martor în ambele cauze penale, a susținut cu convingere că a fost prezent și a perceput personal comiterea infracțiunilor de amenințare, insultă și calomnie de către inculpați la ambele date.
Astfel, în mod nereal inculpatul a declarat în fața instanței de judecată că la data de 12.01.2005 a fost prezent la desfășurarea unui conflict între escu, pe de o parte și și, pe de altă parte, întrucât mijloacele probatorii administrate au relevat că un conflict al acestor persoane nu s-a produs la data de 12.01.2005.
În acest fel, în baza probatoriului administrat în cauză, în mod corect instanța a constatat existența faptei prevăzută de art. 260.Cod Penal ce constituie infracțiune și fost săvârșită cu intenție de inculpat.
Se mai reține că inculpatul a făcut afirmații mincinoase referitoare la o împrejurare esențială a cauzei (data faptei), iar declarația sa a fost determinantă pentru condamnarea numitei.
În aceste împrejurări, nu se poate dispune achitarea inculpatului, nici în baza art. 10 lit. a C.P.P. fapta existând în materialitatea sa, și nici în baza art. 10 lit. d C.P.P. existând intenția de a săvârși infracțiunea, ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei și cele relatate în cuprinsul celor două declarații analizate mai sus. Este nefondat și motivul de recurs privind faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, acestea fiind analizate în integralitatea lor, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.
C.P.P.Curtea apreciază însă că, reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, i-a fost aplicată acestuia o pedeapsă de 6 luni închisoare; însă, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut anterior săvârșirii faptei o conduită bună, având și o vârstă înaintată, se apreciază că se impune a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului, cu respectarea criterii prev. de art. 72.Cod Penal, apreciindu-se că o pedeapsă de 3 luni închisoare va fi în măsură să își realizeze scopul preventiv, educativ și sancționator în sensul disp. art. 52.
Cod PenalPentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. va fi admis recursul,va fi casată în parte decizia și sentința și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni la 3 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sa efectivă.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 267 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni la 3 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului, suma de 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi virată din fondurile către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 12 februarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
,
IB/09.03.2010.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Membri Liana Balaci
