Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.186
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 88 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului declarat în cauză în temeiul art.3859pct.17 Cod procedură penală, considerând că Tribunalul Suceava, prin admiterea apelului, a reținut că instanța de fond a procedat discriminatoriu în aprecierea celor două infracțiuni, respectiv, au fost acordate circumstanțe atenuante față de infracțiunea de furt, nefăcându-se același lucru față de infracțiunea de ultraj. Instanța de apel a aplicat aceste circumstanțe cu caracter personal și a redus pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de ultraj la pedeapsa de 5 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții, atât cu privire la regula concursului cât și cu privire la tratamentul sancționator. Apreciază că nu este dată infracțiunea de furt pentru că aceasta ar face parte din latura obiectivă a infracțiunii de ultraj, fiind și foarte greu dovedită, întrucât cascheta de polițist nu a fost luată din posesia acestuia, ci în urma altercației avute între familia și funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta a căzut, predarea ei fiind condiționată de predarea aparatului foto cu care s-au executat fotografii. În ceea ce privește infracțiunea de ultraj a solicitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea inculpatului, cu motivarea că nu este dată latura obiectivă deoarece s-a făcut dovada din piesele dosarului că funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și le-a depășit în mod categoric, întrucât a intrat fără drept pe o proprietate privată pe timp de noapte și a executat niște fotografii asupra unui utilaj pentru exploatări forestiere crezând că acesta a fost folosit la sustragerea unor bușteni, fiind făcută și o plângere penală cu privire la acest aspect. A mai arătat că în doctrină se consideră că atunci când funcționarul își exercită abuziv drepturile, încălcând dreptul de proprietate ca în speța de față, nu se mai află în exercitarea atribuțiilor, fapta inculpatului fiind doar o reacție la atitudinea funcționarului care a acționat fără nici un ordin. Concluzionând, a apreciat că nu este dată nici infracțiunea de ultraj, solicitând admiterea recursului, achitarea inculpatului și înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și de menținere a hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că din probatoriul administrat atât în faza urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești rezultă fără tăgadă săvârșirea de către inculpat a celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a achiesat la concluziile apărătorului său ales, susținând totodată că este nevinovat.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.317 din 25 noiembrie 2008 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, 209 lit.g Cod penal și la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.239 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Conform art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.
În temeiul art.75 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 3000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 29 martie 2007 inculpatul a ultragiat pe agentul șef de la Postul de Poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe care l-a lovit, i-a rupt mâneca vestonului și i-a sustras cascheta, condiționând restituirea acesteia de predarea unui aparat foto cu care polițistul fotografiase un care aparținea inculpatului și familiei sale.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat la pedepse cu închisoarea apreciind că scopul educativ al acestora poate fi atins și prin aplicarea instituției suspendării condiționate.
Soluționând latura civilă a cauzei prima instanță a apreciat că se justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Apelul declarat de inculpat a fost admis prin decizia penală nr.88 din 16 martie 2009.
S-a desființat în parte sentința apelată sub aspectul laturii penale și în rejudecare s-a înlăturat aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.34 alin.1 lit.b Cod penal privind contopirea pedepselor aplicate inculpatului.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.239 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.c Cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art.64 alin.1 teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni calculat conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art.359 alin.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond este nelegală în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. Deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante doar pentru infracțiunea de furt în condițiile în care aceste circumstanțe sunt de natură personală.
În ce privește celelalte motive de apel s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt cât și încadrarea în drept.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt s-a reținut că prima instanță a dat eficiență criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal.
Solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.10 lit.1Cod procedură penală a fost apreciată neîntemeiată având în vedere că fapta nu poate fi calificată ca fiind lipsită de importanță.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj având în vedere că partea vătămată a depășit cadrul legal exercitându-și abuziv atribuțiile, așa încât fapta sa constituie o reacție la atitudinea părții vătămate. A solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală. În ce privește infracțiunea de furt a arătat că aceasta face parte din latura obiectivă a infracțiunii de ultraj.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.17 și 18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 lit.g Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că, la data de 22 martie 2007 orele 20,30 - 21,00 exercitat acte de violență asupra agentului șef de la Postul de Poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în aceste împrejurări i-a sustras cascheta.
Probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești a confirmat atât existența faptelor cât și vinovăția inculpatului.
La data de 22 martie 2007 partea vătămată efectua verificări privind tăierea ilegală și sustragerea de arbori în zona cantonului silvic, urmare a unei sesizări. Raportul întocmit de agentul principal confirmă că partea vătămată se afla în zonă urmare a unei dispoziții date de șeful de post. Susținerile inculpatului vizând depășirea atribuțiilor de serviciu de către partea vătămată sau exercitarea abuzivă a acestora nu au suport probator. Martorii prezenți la fața locului confirmă incidentul dintre părți. Deși majoritatea sunt membri ai familiei inculpatului nu au indicat în ce a constat depășirea atribuțiilor de serviciu.
Agentul de poliție este considerat în exercitarea atribuțiilor de serviciu dacă intervine sau ia măsuri pentru a împiedica sau descoperi săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
În ce privește infracțiunea de furt este de reținut că, în împrejurările descrise mai sus, inculpatul i-a luat părții vătămate cascheta. De altfel, în declarațiile date recunoaște că a refuzat să o restituie până dimineață când au venit organele de ordine. Infracțiunea de furt se realizează sub aspect obiectiv prin acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia.
Cum inculpatul i- luat părții vătămate cascheta și a refuzat să i-o restituie, fapta sa constituie infracțiunea de furt fără a putea fi apreciată ca făcând parte din conținutul infracțiunii de ultraj.
Ambele infracțiuni au fost dovedite așa încât latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prejudiciul adus părții vătămate, aflată în timpul serviciului și chemată să restabilească ordinea și să preîntâmpine săvârșirea de infracțiuni, fiind evident.
Față de cele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale 88 din 16.03.2009 a Tribunalului Suceava ( 317 din 25.11.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ) și-l obligă pe acesta să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex 21.05.2009
Jud. fond
apel
Poziție executări 255/2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Motan Traian, Ilieș Titiana
