Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.185
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 49 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, asistată din oficiu de avocat, inculpatul intimat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebați fiind, inculpata recurentă și inculpatul intimat, au arătat că înțeleg să nu dea o nouă declarație în prezenta cauză și că le mențin pe cele date anterior.
Nefiind chestiuni prealabile, instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpata recurentă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pe fond achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 Cod penal, considerând că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că a existat o înțelegere între inculpați pentru deposedarea părții vătămate de sumele de bani din portofel. Faptul că au existat anumite declarații contradictorii date de către inculpați, acestea, necoroborate cu alte probe, nu conduc la ideea că ar fi existat această înțelegere. Ori, în lipsa probării unei înțelegeri între inculpați, în ceea ce o privește pe inculpată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. A mai arătat că aceasta nu a încercat decât să-și ia suma ce reprezenta contravaloarea prestației sale. În subsidiar a solicitat, în cazul în care instanța ar considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, condamnarea inculpatei la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, considerând că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnată, din modalitatea în care au acționat cei doi rezultând fără îndoială că au planificat deposedarea părții vătămate prin violență. A mai arătat că practica judiciară a statuat că este infracțiune de tâlhărie și atunci când unii dintre coparticipanții la săvârșirea infracțiunii exercită violențele față de partea vătămată, iar alții o deposedează efectiv de bunuri.
Avocat pentru inculpatul intimat, a solicitat admiterea recursului, considerând că, în cazul în care instanța ar proceda, în urma reaprecierii probelor, la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, s-ar impune extinderea efectelor și asupra inculpatului intimat, având în vedere faptul că acesta a susținut că nu a avut niciodată intenția de a tâlhări partea vătămată.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, a achiesat la concluziile apărătorului său, învederând că nu a avut nici o intenție să fure banii părții vătămate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a arătat că nu a avut nicio înțelegere cu inculpata recurentă pentru a săvârși fapta.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2918 din data de 19 noiembrie 2008 Judecătoriei Botoșani inculpații și au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit.a, c Cod penal la câte 7 ani închisoare fiecare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse cu suspendare condiționată a executării acestora prin sentința penală nr. 783/27.03.2006 și sentința penală nr.327/19.02.2007 ale Judecătoriei Botoșani sunt concurente.
În temeiul art.85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 783/27.03.2006 a Judecătoriei Botoșani.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința menționată anterior.
În temeiul art.36 alin.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.327/19.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, cu pedepsele de 6 luni închisoare și 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.783/27.03.2006 a Judecătoriei Botoșani și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe care a adiționat-o la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 26 decembrie 2007 la zi.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr.783/27.03.2006 a Judecătoriei Botoșani, pedeapsă ce a fost adiționată la pedeapsa de 7 ani închisoare, aceasta urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71, 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Au fost obligați inculpații și la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în noaptea de 25/26 decembrie 2007, în jurul orei 23,00, partea vătămată în vârstă de 19 ani, domiciliat în satul,., jud. I s-a deplasat la barul nonstop din orașul, aparținând Port, împreună cu vărul său martorul, unde s-au întâlnit cu inculpatul -. Acesta i-a propus martorului să întrețină raporturi sexuale contra cost cu o tânără de etnie rromă, identificată în persoana inculpatei. Martorul îl cunoștea pe inculpat și a refuzat propunerea acestuia. Inculpatul s-a adresat apoi părții vătămate care a acceptat să întrețină raporturi sexuale cu inculpata în schimbul sumei de 50 lei. Inculpatul i-a prezentat-o părții vătămate pe tânăra cu care urma să se deplaseze într-un imobil din orașul pentru a întreține raporturi sexuale. Partea vătămată nu-i cunoștea pe inculpați, întâlnindu-i pentru prima dată în noaptea de 25/26 decembrie 2007.
Din probe a rezultat că inculpatul se afla în relații de concubinaj cu inculpata și că aceasta din urmă obișnuia să practice prostituția cu acordul inculpatului.
După ce partea vătămată a discutat cu inculpata, în prezența inculpatului și a martorului, cu privire la tariful perceput pentru prestațiile sexuale, cei doi s-au deplasat spre cartierul de blocuri din orașul, intrând în garsoniera situată în blocul A 10, apartamentul 8, unde inculpata obișnuia să întrețină raporturi sexuale contra cost.
Din cercetări a rezultat că respectiva garsonieră se află în folosința martorei, mama învinuitului, în baza unui act sub semnătură privată încheiat cu proprietarul în decembrie 1999. Inculpata a declarat că avea acordul învinuitului cu privire la pătrunderea în garsonieră în scopul arătat.
La scurt timp după plecarea celor doi, inculpatul și s-au deplasat în urma acestora, au pătruns în garsonieră după circa cinci minute, interval de timp în care partea vătămată nu a reușit decât să se așeze pe unul din paturi și să înmâneze inculpatei o bancnotă de 50 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor sexuale promise de aceasta, fără a se consuma între cei doi un act sexual.
Conform declarației părții vătămate inculpatul și învinuitul au intrat în imobil brusc, inculpatul a spart becul din încăpere, după care cei doi coautori l-au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul feței, fără să aibă loc vreo discuție. În timp ce era agresat, inculpata i-a sustras portmoneul ce se afla în buzunarul interior al hainei, după care s-a retras în baie unde i-a verificat conținutul, însușindu-și sumele de bani găsite, respectiv o bancnotă de 50 euro, o bancnotă de 100 lei, o bancnotă de 10 lei și 10 bancnote a câte 1 leu. Inculpata a revenit în camera de zi și le-a spus celorlalți doi coautori să înceteze agresiunea.
Partea vătămată a reușit să plece de la locul infracțiunii constatând ulterior că i s-au sustras banii și un lănțișor prevăzut cu o cruciuliță din metal neprețios, motiv pentru care a sesizat organele de poliție din orașul.
În cursul cercetărilor, mama inculpatei, martora, s-a prezentat la sediul Poliției Orașului și i-a restituit părții vătămate suma de bani sustrasă de fiica sa.
Partea vătămată a fost examinată medico-legal constatându-se că a prezentat leziuni constând în excoriații și decolări epidermice la limita între brațul stâng postero-lateral și și la nivelul genunchiului drept, antero-lateral, leziuni ce s-au putut produce prin lovire de obiecte contondente, datând din noaptea de 25/26 decembrie 2007 și nu au necesitat zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 7/R din 9 ianuarie 2008 emis de Serviciul de Medicină Legală B). În cursul urmăririi penale inculpații au negat existența vreunei înțelegeri între ei cu privire la sustragerea banilor de la partea vătămată prin folosirea de violențe fizice, precizând că acțiunile de lovire și sustragere, exercitate de fiecare în parte, au avut loc separat, în baza unei rezoluții infracționale independente ulterior inculpatul revenind asupra declarației și arătând că în momentul în care inculpata a plecat din bar însoțită de partea vătămată, s-a îndreptat și el împreună cu învinuitul în aceeași direcție, urmărindu-i până în dreptul imobilului A 10 din cartierul de locuințe din orașul, bănuind că inculpata intenționează să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată în garsoniera învinuitului. Inculpatul susține că a pătruns în garsonieră și, sub imperiul geloziei, a lovit-o pe partea vătămată, la acțiunile de lovire participând și învinuitul recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată în noaptea de 25/26 decembrie 2007 în interiorul locuinței menționate, dar nu cu scopul de a-i sustrage bani ci, din gelozie.
Inculpata susține într-o primă declarație că banii reclamați ca fiind sustrași au ajuns în posesia ei deoarece i-au fost remiși de către partea vătămată cu titlu de plată pentru prestațiile sexuale oferite în respectiva garsonieră. Ulterior, a declarat că a sustras banii din buzunarul părții vătămate în timp ce aceasta era agresată de inculpat și învinuit, profitând de această împrejurare, fără să existe vreo înțelegere în acest sens între ea și ceilalți doi coautori.
Din probele administrate în cauză prima instanță a concluzionat faptul că inculpatul a asistat la discuțiile dintre partea vătămată și inculpata care și-a oferit serviciile sexuale contra cost și, mai mult, el însuși a negociat tariful prestațiilor sexuale și a abordat-o pe partea vătămată în acest sens. Inculpatul a cunoscut scopul deplasării inculpatei împreună cu partea vătămată la garsoniera din cartierul de locuințe din orașul, iar între inculpați și învinuitul a existat o înțelegere anterioară începerii activității infracționale în sensul deposedării părții vătămate de bunurile reclamate, prin violență fizică, profitând de disponibilitatea părții vătămate de a întreține raporturi sexuale contra cost în garsoniera respectivă. Nu se poate reține că inculpatul nu a avut cunoștință de înțelegerea intervenită între inculpată și partea vătămată cu privire la întreținerea de raporturi sexuale și că ar fi acționat sub impulsul geloziei deoarece într-o asemenea situație învinuitul nu ar fi avut niciun motiv să intervină de vreme ce inculpata era concubina celuilalt. Dacă s-ar fi vrut o confruntare între partenerul inculpatei și partea vătămată, inculpatul - nu ar fi avut vreun motiv să spargă becul locuinței. În realitate, inculpatul a procedat astfel pentru ca agresiunea să se desfășoare pe întuneric, iar agresorii să nu poată fi identificați ulterior de către partea vătămată.
Inculpatul a fost examinat la data de 24 ianuarie 2008 de o comisie din cadrul Serviciului de Medicină Legală B, iar în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14 din 28 ianuarie 2008 se arată că acesta prezintă diagnosticul: "Tulburare de personalitate de tip antisocial, iar fapta pentru care este cercetat a fost comisă cu discernământ".
Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță i-a condamnat la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
S-a ținut seama de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat în timpul minorității pentru infracțiunea de omor calificat prin sentința penală nr. 227 din 10 iulie 2001 Judecătoriei Botoșani, reținându-se că și-a ucis tatăl. De asemenea, acesta a mai suferit condamnări pentru infracțiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 81, 82 din Codul penal, iar prin sentința penală nr. 2441 din 14 octombrie 2008 Judecătoriei Botoșani, nedefinitivă, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și distrugere.
Comparând datele la care cele două hotărâri au rămas definitive cu datele săvârșirii faptelor din prezenta cauză, s-a făcut aplicarea art. 36 alin. 2 din Codul penal contopindu-se aceste pedepse și făcându-se aplicarea art. 71 din Codul penal, rap. la art. 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal.
În temeiul art. 350 din Codul d e procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 26 decembrie 2007 la zi.
Cu privire la inculpata, instanța a reținut că a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 din Codul penal, pentru săvârșirea la data de 22 mai 2004 unei infracțiuni de furt calificat - sentința penală nr. 783 din 27.03.2006 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă la data de 16 aprilie 2006.
Având în vedere că inculpata a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni fixat prin sentința menționată anterior, instanța a făcut aplicarea art. 83 din Codul penal revocând beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe care a adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și făcând aplicarea art. 71 din Codul penal, rap. la art. 64 lit. a teza a Il-a, b din Codul penal.
Soluționând latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Apelurile declarate de inculpați au fost admise prin decizia penală nr.49 A din 12 martie 2009 Tribunalului Botoșani.
S-a desființat în parte sentința apelată în sensul că s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.2 lit. b și alin.21lit. a, c Cod penal cu aplicarea disp. art. 74 alin.2, 76 lit. b și 80 Cod penal, și a inculapatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.2 lit. b și alin.21lit. a, c Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 alin.2, 76 lit. b Cod penal, în locul pedepselor de câte 7 ani închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor anterioare, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, iar inculpata pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, de asemeni în regim de detenție.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a adăugat la arestare durata scursă de la pronunțarea sentinței apelate la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că probatoriul administrat în cauză a confirmat că inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu inculpata, contra cost. Cu prilejul acestei discuții a fost indicată și suma ce urma să fie plătită de partea vătămată, respectiv 50 lei și nu 100 euro cum pretinde inculpatul, așa încât nu se poate reține că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată din gelozie.
S-a reținut de asemenea că împrejurările săvârșirii faptelor confirmă că inculpații au acționat cu intenția de aod eposeda pe partea vătămată prin violență de sumele de bani aflate asupra sa.
Având în vedere însă valoarea redusă a prejudiciului și faptul că acesta a fost recuperat, tribunalul a apreciat că se justifică reținerea acestor împrejurări ca circumstanțe atenuante.
Având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv și că temeiurile care au determinat arestarea se mențin, instanța de apel a menținut arestarea preventivă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, apărătorul inculpatei a invocat la termenul de astăzi că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei înțelegeri între inculpați pentru deposedarea părții vătămate.
În consecință a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14 și 17 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost pe deplin dovedită, probatoriul administrat în cauză confirmând că inculpații au avut intenția de aod eposeda pe partea vătămată de suma de bani pe care o avea asupra sa folosind violența.
Inculpata a recunoscut fapta de sustragere a banilor de la partea vătămată, în cursul cercetărilor suma fiind de altfel restituită. În ce privește susținerea acesteia că nu a existat nici o înțelegere între ea și celălalt inculpat, respectiv învinuitul este de reținut că, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a asistat la discuțiile dintre partea vătămată și inculpata și chiar a negociat tariful pentru prestațiile sexuale ale acesteia din urmă.
Faptul că acest inculpat avea cunoștință despre scopul deplasării concubinei sale în garsonieră împreună cu partea vătămată infirmă susținerile potrivit cărora a acționat din gelozie.
Împrejurarea că cei doi inculpați au acționat diferit asupra părții vătămate în realizarea laturii obiective a tâlhăriei - unul exercitând acte de violență și celălalt sustrăgând suma de bani, în condițiile în care au desfășurat concomitent activități materiale prin care s-a realizat infracțiunea, în baza unui plan de înainte stabilit, nu are relevanță sub aspectul vinovăției inculpatei.
Încadrarea juridică a faptei este corectă câtă vreme acțiunile inculpaților au vizat realizarea aceluiași scop. Susținerea inculpatei precum că victima îi datora o sumă de bani în schimbul prestațiilor sale nu prezintă relevanță pentru încadrarea juridică atâta timp cât deposedarea s-a făcut prin mijloace violente iar inculpatul a acționat cu scopul însușirii pe nedrept.
În ce privește individualizarea pedepsei, este de reținut că instanța de apel a acordat eficiență sporită circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2 Cod penal, așa încât nu se justifică redozarea.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 49A din 12.03.2009 a Tribunalului Botoșani ( 2918 din 19.11.2008 a Judecătoriei Botoșani - dosar -).
Obligă recurentua să plătească statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 600 lei, orarii avocați oficiu, se va avansa din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex. 22.05.2009
Jud. fond
apel
C-tin
Poziție executări 253/2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Motan Traian, Ilieș Titiana
