Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 190/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.190
Ședința separată cu minori din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă -, împotriva deciziei penale nr.51 A din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat din oficiu de avocat, partea responsabilă civilmente intimat G și avocat ales pentru partea civilă recurent -, lipsă fiind acesta și partea responsabilă civilmente intimată, părțile civile intimate Spitalul Clinic de Urgență Sf.Treime I și Spitalul Clinic de Urgențe B, Autoritatea Tutelară intimat Primăria Comunei și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la dosarul cauzei a fost depus un memoriu din partea părții responsabile civilmente intimat G, după care:
Instanța, în temeiul art.485 Cod procedură penală, declarând ședință separată cu minori, a dispus evacuarea tuturor celor prezenți în sala de judecată care nu au legătură cu prezenta cauză.
Întrebat fiind, inculpatul recurent a arătat că înțelege să nu dea o nouă declarație în prezenta cauză și că le menține pe cele date anterior.
Nefiind chestiuni prealabile, instanța, constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, învederând că la fila 103 dosar există hotărârea în care se arată că minorul a fost prezent, asistat de avocat, dar nu a beneficiat de prezența și susținerea unuia dintre părinți, fapt care atrage nulitatea acestei hotărâri. A mai arătat că, în mod greșit, de-a lungul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a reținut că minorul ar fi fost asistat vreodată de mama sa, fapt neadevărat, aceasta fiind plecată din anul 2000 în localitatea Totodată a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru completarea probatoriului, aceasta pentru că, la diligențele tatălui inculpatului, patronul discotecii în care s-a întâmplat evenimentul a pus la dispoziția acestuia o casetă video care ar desluși dinamica producerii conflictului dintre acesta și partea vătămată. De asemenea, inculpatul minor insistă în completarea probatoriului în ceea ce privește audierea unor martori, în condițiile în care aproximativ o sută de persoane aflate în acel local au asistat mai mult sau mai puțin la incident. Totodată, decizia atacată este criticabilă și sub aspectul nereținerii stării de provocare, inculpatul fiind provocat de partea vătămată. A mai arătat că disproporția dintre cei doi subiecți, un minor de 14 ani și un adult de 27 ani ar trebui să dea de gândit instanței de judecată cu privire la această stare de provocare. În ce privește persoana inculpatului, a arătat că acesta are o conduită bună în societate, a făcut dovada că este premiant în concursurile pe meserii, cunoștințe biblice, matematică și altele, cu toate că este de etnie rromă. A mai arătat că minorul nu a avut parte de un proces echitabil, nu i s-au respectat drepturile procesuale, iar prin trimiterea cauzei spre rejudecare i s-ar acorda o șansă în deslușirea adevărului.
Avocat, pentru partea civilă -, a solicitat instanței admiterea recursului motivat de faptul că Tribunalul Botoșania pronunțat decizia cu încălcarea prevederilor art.193 Cod procedură penală, în sensul că, deși aceasta a făcut dovada cu chitanță că a plătit un avocat care l-a reprezentat pe parcursul tuturor termenelor de judecată, și deși s-a cerut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor efectuate de partea civilă, instanța a trecut peste acest aspect.
În ce privește recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a acestuia, considerând, față de susținerile că inculpatul fiind de etnie rromă nu a avut parte de un proces echitabil, că instanțele de fond și apel nu au făcut caz de apartenența recurentului la această etnie. Totodată, față de susținerea că la termenul de judecată din 12 martie 2009 tatăl inculpatului nu a fost prezent în instanță, încălcându-i-se acestuia dreptul la apărare, a înțeles să invoce prevederile art.484 alin.4 Cod procedură civilă care arată că neprezentarea persoanelor legal citate nu duce la împiedicarea judecării cauzei, recurentul fiind asistat de apărător. În ce privește completarea probatoriului cu o casetă video înregistrată de sistemul de supraveghere al discotecii, instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător asupra acestei solicitări, respingând-o ca fiind neconcludentă și nepertinentă în cauză. Concluzionând, a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea părții responsabile civilmente G la plata cheltuielilor reprezentând onorariu de reprezentare în fața instanței, precum și onorariul constând în consultația juridică pe care avocat i-a acordat-o aceleiași părți civile.
Avocat, pentru inculpat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă, a solicitat respingerea, ca nefondat, a acestuia.
Partea responsabilă civilmente G, având cuvântul, a reiterat susținerile din memoriul depus la dosarul cauzei, solicitând admiterea recursului declarat de inculpatul și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Botoșani. În ce privește recursul declarat de partea civilă, a cerut instanței respingerea acestuia.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, considerând că acestuia nu i s-a încălcat dreptul la apărare, iar față de solicitarea privind trimiterea cauzei spre rejudecare, a arătat că nu se impune completarea probatoriului administrat în cauză.
În ce privește recursul declarat de partea civilă, a pus concluzii de admitere a acestuia, considerând că se impune obligarea părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Botoșani pentru completarea probatoriului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135 din 13.03.2008 a Judecătoriei Dorohois -a respins cererea inculpatului privind reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal. Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. 2, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81, 110 Cod penal și art. 71 alin. ultim Cod penal, pe o perioadă de 2 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile - suma de 10.000 lei daune materiale, 60.000 lei daune morale și 4.437 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat de asemenea, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească Spitalului Clinic de Urgență "Sf. Treime" I suma de 1800,84 lei iar Spitalului Clinic de Urgențe B suma de 2606,70 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții civile.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 14.10.2006 la localul "Casa " din D s-a organizat o discotecă la care a participat și partea civilă -. În jurul orelor 0,30 - 1,00 intervenit o altercație între doi tineri și, moment în care a intervenit partea civilă. Aceasta i-a reproșat unui tânăr să o lase în pe martora pentru a nu o lovi pe numita, infirmă într-un scaun cu rotile, moment în care a intervenit inculpatul în ajutorul prietenului său și astfel cei doi au acostat-o pe partea civilă iar inculpatul a început s-o îmbrâncească iar apoi să o lovească cu pumnul în plină față. Întrucât partea civilă purta ochelari, pumnul dat de inculpat a spart lentilele iar cioburile de sticlă i-au provocat acesteia un traumatism la nivelul ochiului stâng cu plăgi corneo sclerale și palpebrale, cataractă traumatică complicat în evoluție cu dezlipire de retină, ceea ce a impus intervenția chirurgicală. Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 85 - 90 zile îngrijiri medicale.
La examinarea efectuată de IML I, prin expertiza medico-legală confirmată de Comisia Superioară, s-a concluzionat că starea actuală a părții vătămate constituie o infirmitate fizică permanentă cu scăderea definitivă a capacității de muncă în procent de 35%.
Reținând vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ce pledează în favoarea inculpatului, apreciind că scopul educativ poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Referitor la latura civilă, prima instanță a apreciat că se justifică obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile având în vedere suferința fizică și psihică.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, inculpatul și partea vătămată au fost admise prin decizia penală nr. 51 din 12.03.2009 a Tribunalului Botoșani prin care, desființându-se în parte sentința apelată, în rejudecare s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. În temeiul art. 81, 110 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și a celei accesorii pe o durată de 4 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în raportul de expertiză medico-legală traumatologică întocmit de IML I se reține că leziunile de violență suferite de partea vătămată s-au produs prin obiecte ascuțite sau tăietoare, posibil cioburi de sticlă rezultate din spargerea lentilei ochelarilor, după aplicarea unei lovituri active cu mijloc contondent (pumn) și au necesitat 85 - 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Starea actuală a părții vătămate constituie infirmitate fizică permanentă, cu scăderea definitivă a capacității de muncă (invaliditate) în procent de 35%.
miopic prezentat de partea vătămată anterior traumatismului incriminat nu a influențat evoluția leziunilor de violență constatate și nici numărul de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare.
Față de aceste concluzii (producerea unei infirmități fizice permanente) încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.
În legătură cu acest motiv Tribunalul a admis apelurile Parchetului și părții vătămate, și a procedat la punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică.
S-a reținut de asemenea că pedeapsa aplicată de prima instanță este corect individualizată și se încadrează în limitele stabilite de lege pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Termenul de încercare a fost modificat la 4 ani.
Susținerile inculpatului vizând săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare nu au fost reținute apreciindu-se că probatoriul administrat în cauză nu dovedește acest aspect.
În ce privește latura civilă, instanța de apel a reținut că aceasta a fost corect soluționată.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea vătămată criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său inculpatul a arătat că, deși a fost prezent la soluționarea cauzei în apel nu a beneficiat de prezența unuia dintre părinți, fapt ce atrage nulitatea hotărârii. A arătat de asemenea că în mod greșit pe parcursul soluționării cauzei s-a reținut prezența mamei sale, plecată din 2000 în localitatea În ce privește probatoriul administrat în cauză a arătat că acesta este incomplet. A solicitat reținerea stării de provocare și a invocat nerespectarea drepturilor procesuale.
Partea civilă a criticat decizia pe considerentul că, deși a făcut dovada că a plătit un avocat care l-a reprezentat pe parcursul soluționării cauzei, nu s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recursurile sunt întemeiate însă pentru alt considerent decât cele invocate de părți, încadrându-se în drept în disp. art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Prin decizia penală recurată s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Cu toate că a fost respectată procedura prev. de art. 334 Cod procedură penală privitoare la schimbarea încadrării juridice, instanța de apel nu a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită în noua încadrare apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru noua infracțiune prin aplicarea disp. art. 99 Cod penal.
Este real că pedeapsa aplicată se încadrează în limitele prevăzute pentru noua infracțiune însă cererea de schimbare a încadrării juridice și implicit de condamnare pentru noua infracțiune apare ca o cerere esențială de natură să influențeze soluția procesului, iar nepronunțarea atrage incidența art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Față de cele arătate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare, instanța de trimitere urmând a avea în vedere cu ocazia rejudecării și celelalte motive invocate de părți în motivarea căii de atac.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată -.
Casează în totalitate nr. 51/12.03.2009 a Tribunalului Botoșani și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei care va fi avansat din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Thred.
3 ex 21.05.2009
Jud. fond
apel
C-tin
Poziție executări 259-260/2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Motan Traian, Ilieș Titiana
