Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.305
Ședința separată cu minori din 05 august 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09 iunie 1991 în municipiul B, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 142 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de avocat, care substituie pe apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind partea responsabilă civilmente și reprezentanții părților vătămate intimate B, P N, a Autorității tutelare de pe lângă Primăria municipiului B și a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, dând eficiență art. 485 al. 1 Cod procedură penală, declară ședința separată cu minori și dispune evacuarea din sală a tuturor persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză.
Apărătoarea inculpatului recurent ia legătură cu acesta și arată că nu mai are cereri de formulat.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat iar recursul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, învederează că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate, pe care inculpatul o consideră exagerată față de poziția procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, să i se aplice o pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Botoșani ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere atât faptele săvârșite și împrejurarea comiterii acestora, cât și persoana inculpatului care anterior a mai comis fapte de același gen, dând dovadă de perseverență infracțională.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent solicită reducerea pedepsei, cu precizarea că era minor la data săvârșirii faptei pe care, de altfel, a recunoscut-
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3612/P/2006 din 14.05.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșania dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 24.10.2006 și 27.10.2006, a sustras suma de 2.350 RON și patru telefoane mobile din incinta SC SRL B și din magazinul SC SRL P N, punct de lucru
Prin sentința penală nr. 2251 din 13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 104 și art. 106 Cod penal, internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor -, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) și i) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal (faptă comisă la 27.10.2006).
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să achite părții civile P N, județul N daune materiale în sumă de 4.997 RON.
S-a constat că partea vătămată B nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 118 lit. e) Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2350 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, apel care a fost admis prin decizia penală nr. 131 din 12.06.2008 a Tribunalului Botoșani, desființându-se sentința penală apelată și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În motivarea deciziei, Tribunalul Botoșania reținut că prima instanță nu s-a pronunțat prin sentință pentru toate infracțiunile cu care a fost investită, după ce în prealabil a schimbat încadrarea juridică și a înlăturat art. 41 alin.2 și art. 42 Cod penal. A reținut, de asemenea, că se impune, cu ocazia rejudecării, să se citeze din nou părțile și să se pronunțe o nouă hotărâre, cu schimbarea sau nu a încadrării juridice, pentru fiecare din infracțiunile ce rezultă după caz, conform art. 345 și următoarele din Codul d e procedură penală.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- din 25.08.2008.
Prin sentința penală nr. 753 din 18 martie 2009, Judecătoria Botoșania condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal, art. 99 alin.2 și art. 109 Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare.
A constatat că infracțiunea (actele materiale din 24.10.2006 și 27.10.2006) este concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2322 din 20.11.2007 a Judecătoriei Botoșani, a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală menționată, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.12.2007 și a repus în individualitatea lor două pedepse de câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicate în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal și două pedepse de câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a) și e) Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal.
În temeiul art. 36 alin.1 raportat la art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele descontopite mai sus cu pedeapsa de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 36 alin.3 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 01.05.2008, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 2322/27.11.2007 a Judecătoriei Botoșani și emiterea unu nou mandat de executare, conform prezentei sentințe.
S-a constatat că partea vătămată B nu s-a constituit parte civilă în cauză, sens în care în temeiul art. 118 alin.1 lit. e) Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 2.350 lei, sumă pe care inculpatul o va plăti în folosul statului, iar conform art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 1000 alin.2 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile PNs uma de 4.997 lei, cu titlul de despăgubiri civile și statului suma de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 24.10.2006, în jurul orei 15:30, inculpatul a intrat în sediul școlii de șoferi aparținând B, administrată de și profitând de absența oricărei persoane, a sustras dintr-un sertar neasigurat al biroului amplasat în încăpere suma de 2.350 RON.
La ieșirea din clădire, inculpatul a fost observat de numitul care a încercat să îl rețină dar nu a reușit.
Eliberându-se din imobilizare, inculpatul s-a retras în fugă, iar numitul a rămas cu hanoracul și . autorului în mâini.
Deși prejudiciul nu a fost reparat, reprezentantul părții vătămate nu a invocat pretenții civile în cauză.
În ziua de 27.10.2006, în jurul orei 12:00, inculpatul a intrat în magazinul P N, punct de lucru B, situat la parterul unui imobil amplasat pe- din mun. B și s-a așezat pe un scaun amplasat în fața unei vitrine în care erau etalate spre vânzare mai multe telefoane mobile.
Profitând de neatenția gestionarei, respectiv martora (nume anterior ) -, ce era ocupată cu vânzarea cartelelor telefonice către alți doi clienți, inculpatul a înlăturat cu un obiect neidentificat lamela ce forma alături de yală componența sistemului de asigurare aflat în partea superioară a celor două uși din sticlă ale vitrinei și de pe rafturile acesteia a sustras patru telefoane mobile și acumulatorii aferenți, respectiv trei telefoane marca Nokia și un telefon marca Samsung.
La un moment dat, martora (nume anterior ) - a auzit un zgomot specific creat de închiderea ușilor vitrinei și l-a observat pe inculpat retrăgându-se în fugă din magazin. Deși l-a urmărit pe inculpat, a reușit să prindă doar rucsacul pe care acesta îl purta în spinare; datorită retragerii în fugă a acestuia, nu a reușit să îl imobilizeze și s-a dezechilibrat, căzând pe treptele din fața magazinului.
Din conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 156R din 31.10.2006 emis de Serviciul de Medicină Legală B rezultă că martora (nume anterior ) - a prezentat leziuni traumatice corporale ce pot data din 27.10.2006, au putut fi produse prin lovire de plan dur, dar nu au necesitat îngrijiri medicale.
Prejudiciul în sumă de 5.055 RON reprezentând contravaloarea celor patru telefoane mobile sustrase nu a fost reparat, motiv pentru care reprezentantul părții vătămate a invocat pretenții civile în cauză.
Situația de fapt a fost dovedită cu probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile reprezentanților părților vătămate; procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă fotografică; procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; raportul de constatare medico-legală; raportul de constatare tehnico-științifică nr. -; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică;ancheta socială; foaia matricolă; certificatul de naștere; adresele emise de SC SRL P
Prima instanță a constat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și persoana inculpatului - minor la data săvârșirii faptelor -, persistența infracțională, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și expertizele psihiatrice privind comportamentul inculpatului.
S-a mai reținut că infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2322 din 20.11.2007 a Judecătoriei Botoșani la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, și în temeiul art. 36 alin.1 raportat la art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată B nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că s-a dat curs dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, inculpatul fiind obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile PNs uma de 4.997 RON, cu titlul de despăgubiri civile.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinice în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră față de poziția procesuală corectă, solicitând instanței de apel să rețină circumstanțe atenuante în favoarea sa și să i se aplice o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 142 din 11 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Botoșania reținut că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a ținut seama atât de pericolul concret al faptelor săvârșite (evidențiat în special de modalitatea comiterii acestora), cât și de persoana inculpatului. Astfel, inculpatul a dat dovadă de persistență infracțională (prezenta infracțiune aflându-se în concurs cu alte infracțiuni de aceeași natură pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv), a avut o atitudine procesuală nesinceră, recunoscând faptele comise doar după ce a fost pus în fața evidenței, și, potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză, prezintă risc crescut de săvârșire a unor noi infracțiuni patrimoniale.
Față de aceste împrejurări (care pledau pentru aplicarea unei pedepse severe), s-a apreciat că prima instanță a dat dovadă de suficientă blândețe în individualizarea pedepsei, astfel încât nu se justifică coborârea acesteia sub minimul special.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, reiterând practic aceleași motive ca cele invocate în fața instanței de apel și care vizează cuantumul pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind exagerată față de poziția procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei; solicită, în esență, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că decizia atacată și, implicit, sentința primei instanțe, sunt legale și temeinice, pentru următoarele argumente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că în zilele de 24.10.2006 și 27.10.2006, inculpatul a sustras suma de 2350 lei din incinta B și patru telefoane mobile din magazinul P N - Punct de lucru B, cauzând prejudicii în cuantum total de 7855 lei, rămas nerecuperat, în cauză constituindu-se parte civilă doar cea din urmă societate.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile reprezentanților părților vătămate; procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșă fotografică; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere; declarațiile martorilor; raportul de constatare medico-legală; raportul de constatare tehnico-științifică nr. -; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; ancheta socială; foaia matricolă; certificatul de naștere; adresele emise de P N, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal.
De asemenea, corect s-a reținut că infracțiunea ce formează obiectul dosarului de față este concurentă cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 2322 din 20.11.2007 a Judecătoriei Botoșani, astfel că, dând curs prevederilor art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit toate aceste pedepse și s-a dispus ca cel în cauză să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În ceea ce privește redozarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa, ca urmare a adoptării poziției procesuale de recunoaștere și regret a faptei comise, instanța de recurs apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Ori, în speță, ținând cont de fapta comisă de inculpat, de împrejurările și, mai ales, de modalitatea în care au fost săvârșite cele două acte materiale de sustragere, de prejudiciul relativ mare cauzat și rămas nerecuperat, de atitudinea procesuală adoptată, de vârsta și situația familială a inculpatului și, nu în ultimul rând, de persistența infracțională de care a dat dovadă, în condițiile în care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni de același gen, cât și de concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, Curtea apreciază că nu se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal, considerând că în condițiile actuale, pedeapsa totală de executat în regim de detenție, de 1 an și 8 luni închisoare, este în măsură să contribuie la reeducarea recurentului.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondată.
Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09 iunie 1991 în municipiul B, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.142 A din 11.06.2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător
plecat în semnează
președintele completului
redactat
Judecător fond -
apel -
-
.
3 ex. / 11 august 2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andrieș Maria, Frunză Sanda
