Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 307
Ședința separată cu minori din 05 august 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1990, în prezent aflat în arestul S, împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv (arestat într-o altă cauză), asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Se prezintă, de asemenea, partea vătămată intimată, lipsă fiind părțile vătămate intimate, părțile responsabile civilmente intimate și și reprezentantul intimatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, dând eficiență art. 485 al. 1 Cod procedură penală, declară ședința separată cu minori și dispune evacuarea din sală a tuturor persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză.
Totodată, instanța face cunoscut inculpatului recurent faptul că, potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală, poate da o nouă declarație în fața instanței de recurs cu precizarea că, în caz afirmativ, tot ceea ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
Având cuvântul, inculpatul recurent arată că dorește să dea o nouă declarație, sens în care se procedează la audierea acestuia, susținerile sale fiind consemnate într-un proces-verbal, separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și partea vătămată intimată, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie, de către Judecătoria Rădăuți, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare, faptele fiind comise în perioada când acesta era minor. Această soluție a fost menținută de Tribunalul Suceava în ceea ce privește cuantumul pedepsei.
Inculpatul, deși minor, a fost judecat în fața instanței de fond în ședință publică, la toate termenele de judecată, nefiind respectate dispozițiile art. 485 Cod procedură penală. Acest aspect, raportat la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, atrage nulitatea absolută a tuturor actelor îndeplinite de instanța de fond, inclusiv hotărârea pronunțată. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se proceda la judecarea corectă cu respectarea dispozițiilor legale vizând publicitatea ședinței de judecată în cauze cu inculpați minori.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nerespectarea dispozițiilor art. 485 alin. 2 Cod procedură penală care prevăd că pentru inculpații minori ședința nu este publică este sancționată cu nulitate relativă. Prin urmare, numai dacă se face dovada că prin aceasta s-a adus o vătămare inculpatului, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, soluția propusă de inculpat, prin apărător, poate fi luată în considerare.
Având cuvântul cu privire la fondul cauzei, apărătorul inculpatului recurent reiterează cererea pe care acesta a formulat-o și în fața instanței de apel privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, din tâlhărie în mai multe infracțiuni de lovire și alte violențe, raportate la părțile vătămate și la certificatele medico-legale pe care acestea le-au adus în fața instanței. Cererea se bazează pe probatoriul administrat în cauză din care nu rezultă sub nicio formă că acesta a acționat cu violență asupra părților vătămate, cu intenția de a le sustrage și a le deposeda de bunurile aflate în posesia lor.
În situația în care nu se va proceda la schimbarea încadrării juridice, solicită reducerea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege, ținând cont de vârsta inculpatului și de concluziile raportului de evaluare psihico-sociale efectuat de serviciul specializat de pe lângă Tribunalul Suceava. Solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
În replică la susținerile doamnei procuror, învederează că în speță este vorba despre o nulitate absolută și nu una relativă, având în vedere dispozițiile art. 485 alin. 3 Cod procedură penală, privind publicitatea ședințelor de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a soluției pronunțată de instanța de apel, cu precizarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni în concurs, respectiv 2 infracțiuni de tâlhărie și două infracțiuni de furt calificat. Susținerea că nu ar fi comis infracțiunea de tâlhărie, ci s-a limitat doar la lovirea părților vătămate, este infirmată de probele administrate în cauză. Prin urmare, în mod corect instanțele de fond și apel au reținut încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare.
Cu privire la redozarea pedepselor aplicate inculpatului, apreciază că la individualizarea acestea s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, dar și disp. art. 52 teza a-II-a Cod penal referitoare la scopul pedepsei, și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, neimpunându-se a se da eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal.
Partea vătămată prezentă arată că este mulțumită de soluțiile pronunțate în cauză.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 1735/P/2007 din 10 octombrie 2007 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de "tâlhărie", prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 99 al.3 Cod penal și "furt calificat", prev. de art. 208 alin.l, 209 alin.l lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal, rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 3190/P/2007 din 4 februarie 2008, fost trimis în judecată același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. de art. 211 al.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea disp. art.99 al.3 Cod penal, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 3382/P/2007 din data de 4 februarie 2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. de art. 208, 209 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal.
Cauzele penale înregistrate pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub numerele -, - și - au fost conexate.
Prin sentința penală nr. 380/19.05.2008 a Judecătoriei Rădăuțis -a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 99 al.3 Cod penal (părți vătămate fiind - și ), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 alin.3 Cod penal (parte vătămată fiind ), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; pentru săvârșirea a două infracțiuni de "furt calificat", prev. de art. 208 alin.l, 209 alin.l lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal (părți vătămate fiind și - ), la pedepsele de câte 2 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 și art. 34 Cod penal s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 alin.l lit.a, teza a ll-a și lit.b și art. 71 Cod penal.
În baza disp. art. 1000 alin.2 cod civil inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească părților civile - suma de 1700 lei, suma de 1200 lei, suma de 20 lei, suma de 280 lei și 130 EURO în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile Spitalul municipal R suma de 215,44 lei cu titlu de daune.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească statului 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 15.05.2007, în jurul orelor 21.30, părțile vătămate și, în timp ce se deplasau pe din apropierea din municipiul R, de pe str. - cel M, au fost lovite de către inculpatul, căzând la pământ, apoi inculpatul a sustras din buzunarele celor două telefoanele mobile marca NOKIA și, părțile vătămate suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale și respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale; totodată părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele de 1200 lei și respectiv 1700 lei.
În noaptea de 2/3.06.2007, partea vătămată, cetățean austriac, fiind sub influența alcoolului, se afla în fața magazinului din centrul municipiului R, când a fost acostat de către inculpatul care, sub pretextul că vrea un foc la țigară, s-a apropiat de aceasta și profitând de starea în care se afla, i-a sustras din buzunar portofelul în care avea sumele de 250 lei și 300 EURO. În apropiere se afla și, care după săvârșirea faptei a primit de la inculpatul suma de 250 lei. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că, în noaptea de 22/23.09.2005, partea vătămată se afla la Clubul din R, fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpatul, profitând de această stare, i-a sustras din buzunarul pantalonilor telefonul mobil, un pachet de țigări și suma de 20 lei. Observând acest lucru, partea vătămată a solicitat să-i restituie bunurile sustrase, însă acesta a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, moment în care au intervenit martorii și, astfel încât inculpatul a aruncat telefonul mobil și a fugit de la locul faptei.
Ca urmare a loviturilor primite, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, fiind internată la Spitalul municipal R în perioada 23.09.-25.09.2007.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului și faptul că, în noaptea de 3/4.11.2007, partea vătămată -, aflându-se în zona centrală a municipiului R și fiind în stare de ebrietate, a căzut pe trotuar, iar inculpatul, profitând de acest lucru, aflându-se și el în stare de ebrietate, i-a sustras din buzunarul pantalonilor un portofel cu acte de identitate și sumele de 130 EURO și 280 lei. a fost schimbată de inculpat la bancomatul Băncii, după care acesta a făcut cumpărături la magazinul.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei, susținând că i-au fost sustrase pe lângă sumele de bani, și un telefon mobil.
Audiat în instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor de furt,părți vătămate fiind, și, însă referitor la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie,părți vătămate fiind și, a precizat că i-a lovit doar pe cei doi, fără a le sustrage vreun bun.
Probele administrate însă în faza urmăririi penale referitor la această ultimă infracțiune, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, -, conturează fără dubii vinovăția inculpatului.
Apreciind, prin prisma probelor administrate că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și cum vinovăția sa a fost dovedită, s-a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare privative de libertate, individualizate în raport de natura și gradul de pericol social al faptelor săvârșite și perseverența infracțională a inculpatului care, deși minor, a săvârșit într-un interval relativ scurt multe infracțiuni grave.
Sub aspectul laturii civile, în baza disp. art. 1000 Cod civil, prima instanță a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părților civile -1700 lei, -1200 lei, -20 lei, -280 lei și 130 EURO în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile Spitalul municipal R suma de 215,44 lei cu titlu de daune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea responsabilă civilmente, în nume propriu și în numele fiului său, inculpatul, care și-a însușit apelul declarat de către mama sa (f 52 - dosar apel), solicitând edozarea pedepsei aplicate și deducerea reținerii și arestului preventiv. A arătat că, așa cum rezultă și din sentință, pentru fapta din 15 mai 2007 s-a reținut o tâlhărie asupra părților vătămate și. Această încadrare pe tâlhărie s-a făcut doar în baza unor simple declarații, neexistând alte probe. Inculpatul a arătat că nu le-a sustras nici un telefon părților vătămate, că acestea erau sub influența băuturilor alcoolice și s-ar impune schimbarea încadrării juridice în lovire sau alte violențe, în baza disp. art. 286 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 81 din 10 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile de tâlhărie, în infracțiunile de lovire sau alte violențe, a respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente și a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală nr. 380/19 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, suma de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (În loc de: Obligă inculpatul să plătească statului 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare), menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
A reținut instanța de control judiciar că inculpatul apelant a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale apelate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită prin probele administrate în cauză.
Astfel, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că în seara de 15.05.2007, inculpatul le-a acostat pe părțile vătămate și, ce se deplasau pe o alee din apropierea R, a exercitat acte de violență fizică asupra lor, după care a sustras din buzunarul acestora telefoanele mobile marca NOKIA și; n noaptea de 2/3 iunie 2007, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată, ce se afla în centrul municipiului și profitând de starea de ebrietate în care se afla, i-a sustras din buzunar portofelul în care se aflau 250 lei și 300 EURO; n noaptea de 22/23.09.2007 inculpatul a acostat-o pe partea vătămată și i-a sustras din buzunarul pantalonilor un telefon mobil, un pachet de țigări și suma de 20 lei, profitând de starea de ebrietate în care se afla, după care a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, care i-a cerut restituirea bunurilor, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale; n noaptea de 3/4 noiembrie 2007, inculpatul, profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, căzută pe trotuar, i-a sustras din buzunar portofelul cu actele de identitate și sumele de 130 EURO și 280 lei.
Deși referitor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,părți vătămate fiind și, inculpatul a precizat că doar le-a lovit, fără a le sustrage vreun bun, Tribunalul a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice din această infracțiune în infracțiunea de lovire sau alte violențe este neîntemeiată.
Astfel, probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, -, conduc la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, iar nu ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, astfel după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului apelant fiind orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator, astfel că nu se impune reducerea acestuia.
Tribunalul a constatat că în cauză nu se impune deducerea din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului apelant, a duratei reținerii și arestării preventive, întrucât inculpatul nu este arestat în prezenta cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părților civile -1700 lei, -1200 lei, -20 lei, -280 lei și 130 EURO în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, precum și obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Spitalul municipal R 215,44 lei cu titlu de daune, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil.
Sentința penală apelată este nelegală însă, întrucât prima instanță nu l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata cheltuielilor judiciare către stat, deși potrivit disp. art. 191 al. 3 Cod procedură penală, "Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat".
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a respins apelul declarat de partea responsabilă civilmente și a admis apelul declarat de inculpat, modificând sentința în sensul arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie (părți vătămate fiind, și ) în infracțiunea de lovire sau alte violențe și aplicarea unei pedepse pentru această faptă, individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal și, în subsidiar, redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea sa.
La termenul de astăzi, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 485 Cod procedură penală referitoare la desfășurarea judecății infractorului minor.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 4, 14 și 18 Cod procedură penală - și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că decizia atacată și, implicit, sentința instanței de fond, sunt legale și temeinice pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește excepția invocată la acest termen de judecată vizând nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât în speță este vorba despre o nulitate relativă, prevăzută la art. 197 alin. 1,4 Cod procedură penală, fiind necesar ca cel care o invocă să demonstreze că i s-a adus o vătămare, prin desfășurarea ședințelor de judecată cu încălcarea prevederilor art. 485 Cod procedură penală, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea acelui act, situație ce nu se regăsește în cazul dat.
Pe de altă parte, este de observat că art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, cât și cazul de casare întemeiat pe prevederile art. 3859pct. 4 Cod procedură penală se referă la publicitatea ședinței de judecată, încălcarea acestor dispoziții fiind prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cât privește fondul pricinii, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că, n seara de 15.05.2007, inculpatul a acostat pe numiții și, ce se deplasau pe o alee din apropierea R, i-a lovit, după care le-a sustras din buzunar telefoanele mobile marca NOKIA și; n noaptea de 2/3 iunie 2007, același inculpat a acostat-o pe partea vătămată, ce se afla în centrul municipiului și profitând de starea de ebrietate în care se afla, i-a sustras din buzunar portofelul în care se aflau 250 lei și 300 EURO; n noaptea de 22/23.09.2007 inculpatul a acostat-o pe partea vătămată, căreia i-a sustras din buzunarul pantalonilor un telefon mobil, un pachet de țigări și suma de 20 lei, profitând de starea de ebrietate în care aceasta se afla și în momentul în care i-a cerut restituirea bunurilor, a agresat-o, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale; n noaptea de 3/4 noiembrie 2007, profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, căzut pe trotuar, i-a sustras din buzunar portofelul cu actele de identitate și sumele de 130 EURO și 280 lei.
Dacă în privința infracțiunilor de furt calificat, părți vătămate fiind și, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestora, situația de fapt descrisă anterior fiind dovedită cu probatoriul administrat atât în cursul urmării penale, cât și în fața instanței de judecată, referitor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod procedură penală, părți vătămate fiind, și, acesta le-a negat, precizând că între el și persoanele menționate a avut loc, în realitate, o altercație fizică, împrejurare în care apreciază că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Probele administrate referitor la aceste infracțiuni, respectiv: declarațiile părților vătămate, și, certificate medico-legale, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor, -, coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului, demonstrează că situația de fapt descrisă întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie reținute în actul de sesizare al instanței și în hotărârea de condamnare și conturează fără dubii vinovăția acestuia, recurentul nedovedind lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente conform art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 53 Cod penal.
În ceea ce privește redozarea pedepselor aplicate inculpatului, prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa, instanța de recurs apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Ori, în speță, ținând cont de faptele grave comise de inculpat, de împrejurările și, mai ales, de modalitatea în care acestea au fost săvârșite, de prejudiciul relativ M cauzat și rămas nerecuperat, de atitudinea procesuală adoptată, de vârsta și situația familială a inculpatului și, nu în ultimul rând, de persistența infracțională de care a dat dovadă, fiind cunoscut în evidențele poliției cu multiple infracțiuni de același gen, cât și de concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, Curtea apreciază că nu se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal, considerând că în condițiile actuale, pedeapsa totală de executat în regim de detenție, de 3 ani închisoare, este în măsură să contribuie la reeducarea recurentului.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1990, în prezent aflat în Arestul S, împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător
plecat în semnează
președintele completului
redactat
Judecător fond -
apel -
-
.
3 ex. / 11 august 2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andrieș Maria, Frunză Sanda
