Executor judecătoresc. Săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 82
Ședința publică din data de 5 august 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenții și împotriva rezoluției nr. 325/P/2008 din 6.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 145/II/2/2009 din 21.04.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal a răspuns avocat ales, pentru petenți, lipsă fiind aceștia și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând plângerea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru petenți, depune la dosar concluzii scrise și solicită, în temeiul disp. art. 2781al. 8 lit. b Cod procedură penală, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, și menținerea rezoluțiilor atacate, ca fiind legale și temeinice.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 08.12.2008, petenții și au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care au solicitat să se efectueze cercetări față de - executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art.246 rap. la art. 2481Cod penal, constând în aceea că, în executarea atribuțiilor sale de serviciu, cu ocazia executării silite făcute în dosarul nr.254/2005, cu știință, nu a îndeplinit acte ori le-a îndeplinit în mod defectuos, cauzându-le o vătămare a intereselor legale, care vizează interese patrimoniale în această cauză.
Prin rezoluția nr. 325/P/2008 din 06.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 rap.la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2481Cod penal, cu motivarea că faptei îi lipsește un element constitutiv pentru a fi infracțiune, și anume intenția.
S-a reținut de către procurorul cauzei că din actele premergătoare efectuate rezultă următoarele:
La data de 08.09.2004, soții au încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1890 din 08.09.2004 la " " din B cu, în care se prevedea că aceștia garantează cu apartamentul lor din B-,. 5,. B,. 4 pentru suma de 10.650 Euro pe care au împrumutat-o de la și pe care se obligau să o restituie până la data de 31.03.2005, "iar în cazul nerespectării termenului, acesta să-și satureze creanța prin executarea silită asupra imobilului", înțelegând că respectivul contract este titlu executoriu.
Cum soții nu au restituit creditorului, până la termenul indicat în act, suma datorată, la 18.07.2005, acesta a făcut cerere la " ", înregistrată sub nr. 254/2005, solicitând executarea silită, actualizarea sumei, precum și încasarea cheltuielilor de executare. Prin încheierea din 10.08.2005 a Judecătoriei Botoșanis -a investit cu formulă executorie contractul de garanție imobiliară și s-a stabilit onorariul executorului de 10%, iar prin încheierea din 02.09.2005 a Judecătoriei Botoșani (dosar nr. 9334/2005) s-a încuviințat executarea silită.
Prin procesul-verbal din data de 29.09.2005 s-a actualizat debitul care, împreună cu cheltuielile de executare, a ajuns la suma de 50.864,55 lei. S-au emis somații, s-a înscris somația de plată la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară și s-au făcut publicații de vânzare la data de 28.10.2005 pentru 28.11.2005 - ora 10,00 la prețul evaluat de 50.900 lei. Primăria B s-a înscris și ea cu o creanță de 852,39 lei.
La data de 28.11.2005, s-au prezentat doar creditorul și debitorii, fără nici un licitator, iar debitorii au plătit creditorului în numerar, suma de 10.000 lei din datorie, astfel că s-a fixat următoarea licitație pentru data de 28.12.2005 ora 10,00, la un preț de licitație de 40.900 lei (ce e mai mare decât 75% din prețul de evaluare).
La data de 28.12.2005 nu s-a prezentat din nou nimeni să liciteze, iar debitorii au mai achitat creditorului suma de 9.600 lei din debit. De această dată s-a fixat licitația pentru 13.01.2006 cu preț de pornire tot de 40.900 lei.
La data de 13.01.2006 s-a înscris, ca licitator, creditorul și constatându-se că din creditul total i-au fost achitate sumele de 10.000 lei+9.600 lei+5.000 lei (la 13.01.2006) = 24.600 lei, rămânând de achitat suma de 26.264,46 lei, i s-a adjudecat apartamentul în contul creanței, întocmindu-se totodată și actul de adjudecare, a cărei executare a fost cerută de la 13.02.2007 (dosar J nr. 22/2007). S-au emis somații, iar la data de 28.02.2007 au fost evacuați debitorii (fară ca aceștia să se opună) și s-a predat apartamentul creditorului.
La data de 18.12.2008, petenții au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2481Cod penal.
Deși în plângere s-a aratat că, în mod abuziv, executorul judecătoresc a emis somații pentru întreaga sumă menționată în titlul executoriu, cu toate că ei mai achitaseră între timp creditorului diverse sume de bani, în cursul cercetărilor s-a stabilit că somațiile au fost corecte, atâta timp cât s-a cerut executarea silită a titlului executoriu și nici creditorul, nici debitorii nu au făcut vorbire de sume achitate în prealabil.
Petenții au mai pretins că, în mod abuziv, apartamentul lor a fost subevaluat, dar s-a demonstrat că evaluarea nu a fost făcută de executor, ci de un expert și ea nu a fost contestată de debitori în timpul executării.
S-a mai precizat că, în mod greșit, după prima licitație, prețul de pornire pentru celelalte licitații a fost stabilit de executor la suma de 40.900 care este mai mare decât 75% din prețul de evaluare al apartamentului de 50.900, care ar fi doar de 38.127 Ron, însă acest fapt deși real, nu 1-a prejudiciat pe debitor, ci era să-1 avantajeze.
Soții au pretins că, în mod abuziv, executorul judecătoresc ar fi fixat pentru a treia licitație un termen de 16 zile de publicații, când conform art. 504 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul nu putea fi mai mic de 30 de zile, aspect nereal câtă vreme textul de lege invocat prevede că doar pentru prima licitație termenul trebuie fixat între 30 și 60 de zile, în timp ce pentru următoarele licitații, termenul se stabilește conform art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, adică nu poate fi mai mare de 60 de zile (deci nu are limită minimă stabilită de lege). Art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă face trimiteri la alin. 3 din art. 504 Cod procedură civilă referitor la locurile unde se afișează publicațiile de vânzare.
La termenul din 13.01.2006, la a treia licitație, cum din nou nu se înscrisese nici un licitator, s-a înscris creditorul și i s-a adjudecat apartamentul în contul creanței ce rămăsese la suma de 26.264,55 lei, căci între timp, debitorii mai achitaseră diverse sume de bani în contul debitului. În cursul cercetărilor s-a stabilit că, în mod greșit, executorul judecătoresc a adjudecat creditorului apartamentul în contul creanței de doar 26.264,55 lei, în loc să-1 adjudece la valoarea de 75% din prețul evaluat, deci la 38.127 Ron, încălcând astfel prevederile art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă și nu 1- pus pe creditor ca, pe lângă depunerea creanței în contul prețului, să mai depună diferența de preț de 11.911,45 lei Ron. Acest fapt nu s-a datorat însă intenției executorului de a prejudicia pe debitor, ci eforturilor sale de a fi recuperat debitul a cărei executare silită se străduia să o facă din iulie 2005.
S-a mai stabilit că, în mod greșit, executorul a întocmit actul de adjudecare pe 13.01.2006, în aceeași zi când a avut loc licitația, în loc să lase să treacă 15 zile, timpul de contestație prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, astfel cum prevede art. 516 alin. 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005. Fiind întrebat despre această situație, executorul judecătoresc a motivat că el încă nu își însușise modificările Codului d e procedură civilă și că a acționat conform vechii reglementări a art. 516 alin. 1 Cod procedură civilă, în care se menționa că "După plata integrală prețului, executorul, pe baza procesului - verbal de licitație, va întocmi actul de adjudecare."
În cursul cercetărilor s-a stabilit că prin întocmirea actului de adjudecare fără a aștepta să treacă cele 15 zile de contestație, debitorii nu au fost prejudiciați, căci ei nu au formulat nici un fel de contestație la procesul - verbal de adjudecare aproape doi ani de zile.
Nici după ce la 07.02.2008 s-a făcut evacuarea din apartament a debitorului și punerea în posesie a creditorului, în baza actului de adjudecare, debitorul nu a făcut contestații. Abia în decembrie 2008, debitorul a formulat plângerea penală ce face obiectul prezentului dosar și a declarat că ar fi introdus la Judecătoria Botoșanio acțiune de constatare a nulității actului de adjudecare.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că nu se poate reține existența intenției executorului judecătoresc de a întocmi în mod defectuos adjudecarea din 13.01.2006 și
Împotriva rezoluției procurorului din 06.03.2009 petenții au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar prin rezoluția nr.145/II/2/2009 din 21 aprilie 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o, ca neîntemeiată, arătând că din analizarea materialul probator administrat în cauză, nu rezultă existența laturii subiective sub forma intenției, cu privire la infracțiunea sub aspectul căreia s-au efectuat verificări - prin nesocotirea termenului de 15 zile prevăzut de art.401 alin.l lit. a Cod procedură civilă, așa cum prevede art. 516 alin. 1 Cod procedură civilă - modificat prin Legea nr.219/2005 și prin încălcarea disp. art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă - a adjudecat creditorilor apartamentul în contul creanței de 26.264,55 lei, în loc să-1 adjudece la valoarea de 75% din prețul evaluat și, de asemenea, prin aceea că, nu 1-a obligat pe creditor ca, pe lângă depunerea creanței în contul prețului, să mai depună și diferența de preț de 11.911,45 lei - nu a urmărit să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale petenților, ci doar executarea unui debit pe care îl avea pe rol din iulie 2005.
De altfel, nici după încheierea licitației, prin adjudecarea apartamentului (13.01.2006) și nici după evacuarea din apartament (07.02.2008), petenții nu au considerat că ar fi suferit, prin executarea silită, o vătămare a vreunui interes legal. Cum nici celelalte susțineri din plângere nu se confirmă, în suportul faptic al probelor administrate, așa cum s-a arătat, fapta nu întrunește elementele constitutive pentru a constitui infracțiune.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.2781Cod procedură penală, petenții și au formulat plângere, solicitând desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 rap. la art. 2481Cod penal, cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă, conform art. 2781alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală, întrucât din prezentarea în fapt a situației, din punct de vedere al laturii obiective materiale, cât și al laturii subiective sunt îndeplinite toate condițiile infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată.
S-a arătat atât în motivarea plângerii, cât și în concluziile scrise că abuzul comis de executor constă, în esență, în faptul că în cadrul procedurii de licitație acesta, prin întocmirea actului de adjudecare în aceeași zi, în virtutea vechilor reglementări, nu a respectat dispozițiile art. 401 alin. 1 lit a Cod proc.civ. și ale art. 516 alin. 1 Cod proc.civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr.291/2005, că a încălcat prevederile art. 510 alin.2 Cod proc.civ. prin adjudecarea apartamentului creditorului în contul creanței de doar 26.264,55 lei, în loc să-l adjudece la valoarea de 75%din prețul evaluat și nu 1-a pus pe creditor ca pe lângă depunerea creanței în contul prețului, să mai depună diferența de preț de 11.911,45 lei, și că sumele achitate au fost avute în vedere la diminuarea valorii imobilului licitat și nu la diminuarea valorii debitului, cum era corect. Au mai considerat că activitatea desfășurată de executor cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale le-au produs prejudicii grave sub aspect patrimonial.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală. de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.
Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10.proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează că faptele reclamate de petenți în sarcina executorului judecătoresc întrunesc, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 6 martie 2009 dată în dosar nr. 325/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 21 aprilie 2009 a aceluiași parchet, cu nr. 145/II/2/2009 este temeinică și legală.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act de executare silită sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentei.
Deci, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea executorului, care ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma vinovăției cerută este intenția. Acesta înseamnă, că executorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale petentei și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de executor, a rezultat că acesta a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea dreptului cu care era investit în funcția pe care o îndeplinea și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea procesual civilă, care reglementează sediul materiei vizând executarea silită a debitelor, neexistând indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a acestuia, cu ocazia punerii în executare contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1890 din 08.09.2004 la " " din B, la cererea creditorului, pentru a se putea reține comiterea cu intenție a fapte penale sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.
Din actele dosarului rezultă că la data de 18.07.2005, a solicitat executorului judecătoresc, respectiv intimatului, executarea silită a debitorilor și, conform contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.1890 din 08.09.2004 la " " din - prin care aceștia garantau cu apartamentul lor din B-,. 5,. B,. 4,. 18, suma de 10.650 Euro pe care au împrumutat-o de la creditor și pe care se obligau să o restituie până la data de 31.03.2005, "iar în cazul nerespectării termenului, acesta să-și satureze creanța prin executarea silită asupra imobilului", înțelegând că respectivul contract este titlu executoriu - investit cu formulă executorie prin încheierea din 10 august 2005 a Judecătoriei Botoșani și a cărei încuviințare a fost admisă prin încheierea camerei de consiliu din 2.09.2005 a aceleiași instanțe.
Prin procesul-verbal din 29.09.2005 a fost actualizat debitul datorat de petenți creditorului la suma de 50.864,55 lei, ce includea și cheltuielile de executare în sumă de 4.672,40 lei.
În acest context, intimatul, în cadrul procedurii de executare silită declanșate, în dosarul execuțional nr.254/2005, a somat debitorii să achite de bună voie debitul datorat, atenționându-i că în caz contrar se va proceda la urmărirea și scoaterea la vânzare prin licitație publică a apartamentului, a înscris somația de plată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a făcut publicații de vânzare la data de 28.10.2005 pentru data de 28.11.2005, ora 10,00, prețul de pornire fiind de 50.900 lei. La data de 07.11.2005 Primăria B s-a înscris și ea pe creditorilor cu o creanță de 852,39 lei.
La data și ora stabilite, la licitație nu s-a prezentat nici un licitator, ci doar creditorul și debitoarea care a achitat primului suma de 10.000 lei, astfel că s-a fixat un nou termen de licitație pentru data de 28.12.205, ora 10,00, prețul de pornire fiind de 40.900 lei. La această dată, situația s-a repetat, debitorii prezenți achitând creditorului suma de 9.600 lei, iar noul termen fixat a fost pentru data de 13.01.2006, ora 10,00, dată la care soții au mai plătit suma de 5.000 lei.
În cadrul activității de executare silită desfășurate, la data de 13.01.2006 executorul judecătoresc a procedat la vânzarea silită a apartamentului, proprietatea debitorilor și, imobilul fiind adjudecat de către creditor, în cadrul licitației publice organizate, în contul creanței de 26.264,46 lei, în condițiile prevăzute de art. 512 alin.2 cod procedură civilă, întocmindu-se în aceeași zi și actul de adjudecare.
La data de 28.02.2007, ora 11,00, la cererea adjudecatarului, debitorii au fost evacuați și s-a predat apartamentul creditorului, fără a exista obiecțiuni sau opoziții din partea petenților, operațiunea fiind finalizată la orele 13,15.
La data de 18.12.2008, după aproximativ 1 an și 10 luni, petenții au formulat prezenta plângere penală împotriva executorului judecătoresc, invocând nerespectarea de către acesta cu ocazia executării silite a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit a Cod proc.civ. și ale art. 516 alin. 1 Cod proc.civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr.219/2005, cât și a prevederilor art. 510 alin.2 Cod proc.civ.
Este real că potrivit dispozițiilor art.510 alin.2 Cod proc.civ. creditorii urmăritori nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat", iar conform art. 516 alin. 1 Cod proc.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.219/2005, actul de adjudecare va fi întocmit executor, pe baza procesului-verbal de licitatie după plata integrală a prețului sau a avansului prevăzut la art. 515 și după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a Cod proc.civ. potrivit căruia contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Însă este de observat că niciunul din actele de executare și nici actul de adjudecare, întocmite de executorul judecătoresc, nu a fost desființat ori contestat în condițiile art. 516 si 401 Cod procedură civilă, deși petenții au avut cunoștință de existența și conținutul lor, și că doar în cadrul procedurii vizând contestația la executare puteau fi dezbătute astfel de chestiuni, cale pe care petenții nu au ales-
Ori, cenzura asupra legalității actelor de executare, inclusiv a actului de adjudecare nu aparține instanței penale, ci instanței civile investite conform procedurii civile, instanța penală având competența de a stabili în speță dacă sunt indiciile comiterii de către intimat a unor fapte de natură penală pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale, situație ce nu se regăsește în cazul dat, câtă vreme toate activitățile desfășurate și actele întocmite s-au efectuat în cadrul procedurii executării silite declanșate oficial la cererea creditoriului.
Din probele existente la dosar a rezultat că în cadrul acestei proceduri cu care a fost investit, executorul judecătoresc a întocmit actele de executare și a făcut demersurile necesare în vederea recuperării debitului de către creditorul, conform titlului executoriu, neputându-se reține că aceasta a dat dovadă de rea credință în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu care îi reveneau.
În acest context, nemulțumirea petenților cu referire la modul concret în care s-a desfașurat executarea silită încheiată cu actul de adjudecare din 13.01.2006 trebuia să îmbrace forma căi de atac în limitele recunoscute de lege -contestația la executare- neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri de natura celei de față.
Declanșarea unor plângeri penale împotriva executorului judecătoresc pentru actele întocmite în cadrul procedurii executării silite nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte că fapta respectivă a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege și anume intenția. Calea plângerii prev. de art 2781Cod procedură penală la care au recurs petenții nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate mijloacele de contestare prevăzute de lege împotriva fiecărui act de executare sau împotriva actului de adjudecare, nici nu a fost elaborată pentru a determina declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
Cum din verificarile efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea de către intimat în efectuarea activităților anterior amintite a obligațiilor profesionale în raport cu petenții și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii pentru care s-a făcut plângere, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că presupusa faptă penală nu a fost săvârșită cu forma cerută de lege pentru a putea fi antrenată raspunderea penală a intimatului.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că rezoluțiile procurorului sunt legale și temeinice, așa încât în baza art. 2781alin 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea petenților ca nefondată
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr. 325/P/2008 din 6.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 145/II/2/2009 din 21.04.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Obligă petenții să plătească statului câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 august 2009.
Președinte, Grefier,
Pt.grefier plecat în semnează grefier șef inst.
Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela
Citește mai mult
....) TOATE PARTIDELE FAC PARTE DIN ACEST FRONT AL OAMENILOR DESTEPTI CARE LE DA CLANTA ,MUE SI TOT CE VOR CA DE SUNT PREA INCULTI PRECUM PRIMMINISTRUL ROMANIEI !!!!