Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 39/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.39/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recurs penal declarat de inculpatul recurent - domiciliat în loc. nr.299, județul M, împotriva încheierii penale din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul și Intimata.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a recursului, trimiterea cauzei instanței de apel în vederea sesizării Curții Constituționale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față,
Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2009, Tribunalul Satu Marea dispus, printre altele, în baza art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, respingerea cererii formulată de apărătorul inculpatului-apelant de sesizare a Curții Constituționale, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.184 alin.3 din Codul penal.
Pentru pronunța această încheiere, Tribunalul Satu Mare a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 03 decembrie 2009, apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.184 al.3 din Codul Penal, deoarece consideră că acestea aduc atingere principiului legalității incriminării, garantat prin prevederile art.23 alin.(12) din Constituție și ale art.20 din Constituție, raportat la prevederile art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care solicită suspendarea judecării cauzei; sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.184 al.3 din Codul Penal, care contravin prevederilor art.23 alin.(12) din Constituție, precum și ale art.20 din Constituție, raportat la art.7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei.
În motivare se arată că, textul art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că imeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii. n ciuda formulării sale exprese, conform CEDO, art.7 nu se limitează la interzicerea aplicării retroactive a normelor de drept penal în defavoarea acuzatului, ci consacră, de asemenea, în termeni mai generali, principiul legalității incriminării și pedepselor. În dreptul constituțional român, principiul legalității este garantat prin prevederile art. 23 alin. 12 din Constituție. Chiar dacă acest text se referă expres doar la legalitatea pedepsei, nu și a incriminării, dacă ne raportăm și la prevederile art. 72 din Constituție, se poate concluziona ușor că principiul legalității incriminării are o valoare constituțională.
Prevederile art.184 al.3 Cod penal contravin acestor dispoziții, întrucât nu sunt enunțate cu suficientă claritate, fiind imposibil de determinat obiectiv la ce se referă condiția de existență a infracțiunii ce vizează existenta unei profesii sau meserii.
Potrivit jurisprudenței CEDO, covârșitoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, pentru ca o faptă să fie considerată ca fiind prevăzută de lege nu este suficientă existența unei norme juridice formale care să sancționeze un anume comportament, ci este necesar ca legea să îndeplinească condiția previzibilității. legii implică, în general, formularea acesteia în astfel de termeni și condiții încât orice persoană să îi poată anticipa efectele. Cu alte cuvinte, pentru ca o normă juridică să poată fi considerată "lege" în sensul Convenției, este necesar ca aceasta să fie elaborată în termeni suficient de clari și preciși pentru ca situațiile în care se va aplica și consecințele pe care le va produce aplicarea sa să fie previzibile. Tocmai de aceea, dreptul penal nu permite retroactivitatea sau analogia în defavoarea inculpatului, întrucât prin astfel de procedee se ajunge la aplicarea unei legi imprevizibile pentru persoana căreia i se adresează.
Gradul de previzibilitate al legii trebuie apreciat în lumina "experienței juridice ordinare"4, astfel încât marja de apreciere lăsată autorităților de stat pentru interpretarea normelor juridice interne este destul de redusă5, Curtea impunând un nivel de prudentă ridicat, în considerarea intereselor aflate în joc. Faptul că previzibilitatea se apreciază pornind de la experiența juridică comună este firesc, în condițiile în care, de regulă, legea se adresează tuturor persoanelor, nu doar celor care au nivel de pregătire juridică superioară. Spre exemplu, în jurisprudența franceză s-a considerat că o normă care sancționa încălcarea prevederilor art.162-38 din Codul securității sociale nu este suficient de clară, întrucât e imposibil de dedus cu exactitate ce tip de încălcare a acelor dispoziții trebuie sancționat penal6. în jurisprudența CEDO, aceeași calificare s-a discutat în raport de legea ce incrimina "prozelitismul", fără a determina exact ce acte intră în această noțiune7, Curtea europeană constatând caracterul previzibil al acestei norme doar după ce a constatat că există o jurisprudența bine conturată care completa omisiunea legislativă. Tot astfel, instanța europeană a considerat suficient de clare și previzibile normele care incriminau "activitățile inspirate de ideile național-socialiste"8, luând în calcul faptul că instanțele și doctrina austriacă dezvoltaseră anumite criterii acceptate unanim pe baza cărora să se poată determina caracterul național-socialist al unor idei.
Revenind la prevederile art.184 al.3 Cod penal" consideră că legea nu este enunțată cu suficientă claritatea pentru ca o persoană cu o experiență juridică comună să poată estima când există și când nu o profesie sau meserie determinată expres care să atragă o anumită agravare încadrării juridice, fiind de principiu ca în materie penală dispozițiile de strictă interpretare exclud analogiile. Spre deosebire de situațiile judecate de către CEDO, la care s-a referit mai sus, în dreptul român nu există o jurisprudența constantă, uniformă și accesibilă care să stabilească mai concret, pe criterii obiective, domeniul de aplicabilitate al dispozițiilor art.184 al.3 Cod penal.
În aceste condiții este imposibil de anticipat obiectiv când există o astfel de infracțiune și când nu, cel puțin sub forma sa agravată. faptul că acesta impune ca stabilirea domeniului de incidență al normelor de incriminare să se realizeze strict prin dispoziții ale legiuitorului. Or, fără o determinare pe criterii obiective și previzibile a naturii sau existentei efective a unei profesii sau meserii, determinata obiectiv, caracterul penal se stabilește pe baza unor criterii stabilite subiectiv de către fiecare organ însărcinat cu aplicarea legii în parte.
De aceea, a considerat că modul de incriminare al infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma agravată este lipsit de claritate, ceea ce echivalează cu o violare a art.23 alin.(12) din Constituție și a art. (7) din Convenția europeană a drepturilor omului9.
A precizat faptul că excepția este admisibilă, întrucât îndeplinește cele trei condiții de admisibilitate instituite prin prevederile art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.232/2004. Astfel, excepția nu a fost soluționată anterior prin admitere, procesul se află în faza de judecată, iar de rezolvarea excepției depinde modul de soluționare a cauzei, întrucât, dacă excepția va fi admisă, se va constata lipsa unei text de lege care să incrimineze fapta decare sunt acuzat, în contextul în care, în ce mai privește, încadrarea juridică a faptei este fundamentată pe art.184 al.2 și 4 Cod penal, iar aliniatul 4 face trimitere expresă la "aliniatul precedent"- prin urmare la dispozițiile atacate prin prezenta excepție.
În drept, întemeiazăcererea pe prevederile art.146 lit.d din Constituție; art.23 din Legea nr.47/1992, modificate prin Legea nr.232/2004; art. 23 alin.(12) din Constituție, art.20 din Constituție raportat la art.7 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Instanța analizând excepția invocată, a apreciat că este inadmisibilă și în consecință, în baza art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, respins cererea formulată de apărătorul inculpatului-apelant de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.184 alin.3 din Codul penal pentru următoarele considerente:
Din analiza motivelor larg expuse în scris în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.184 alin.3 din Codul penal ridicate în fața instanței - instanța de apel a constatat că se invocă neîndeplinirea condiției previzibilității, nefiind enunțate cu suficientă claritate în conținutul prevederilor art.184 alin.3 cod penal la ce se referă condiție de existentă a infracțiunii ce vizează existența uneiprofesii sau meserii, ce nu are legătură cu obiectul cauzei, în condițiile în care inculpatul nu a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu o meserie sau profesie ci în legătură cu nerespectarea dispozițiilor rutiere.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de suspendare a judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. 3 Cod penal, care în opinia sa contravin prevederilor art. 23 alin. 12 și 20 din Constituția României, precum și dispozițiilor art. 7 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin. 2 combinat cu art. 385/14 Cod de procedură penală curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de inculpat, iar recursul formulat de inculpat este întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art38515pct. 2 lit. c Cod de procedură penală va fi admis, se va casa încheierea din 3 decembrie 2009 Tribunalului Satu Mare și se va trimite dosarul cauzei la instanța de fond în vederea sesizării Curții Constituționale cu excepția invocată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că în ședința publică din 3 decembrie 2009 de la Tribunalul Satu Mare, avocatul ales al inculpatului a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. 3 Cod de procedură penală, învederând instanței de fond că aceste dispoziții legale contravin prevederilor art. 20, 23 alin. 12 din Constituția României raportat la art.7 din Convenția d l Strasbourg. În motivarea excepției, autorul acesteia a invocat că prevederile art. 184 alin. 3 Cod penal nu sunt enunțate cu claritate, fiind imposibil de determinat obiectiv la ce se referă condiția de existență a infracțiunii ce vizează existența unei profesii sau meserii, respectiv nu se poate deduce cu exactitate ce tip de încălcare a acestei dispoziții legale trebuie sancționată penal în formă agravată.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 al 2, 4 Cod penal.
Instanța de apel a respins, în mod eronat, ca inadmisibilă excepția invocată de inculpat prin avocatul său, cu motivarea că aspectele inserate în conținutul excepției și susținute oral în ședința din 3 decembrie 2009, nu au legătură în cauză.
Conform prevederilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, modificată, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care această hotărâre este contrară prevederilor art. 29 alin. 1-3 din lege.
Din economia acestor texte nu rezultă că în cadrul procedurii judiciare nu pot fi ridicate excepții de neconstituționalitate a unor prevederi legale care au legătură cu cele deduse judecății.
Excepția invocată vizează dispozițiile art. 184 alin. 3, la care se referă alin 4 al art. 184, text de lege pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță a inculpatului ( art. 29 alin 1-3 din Legea nr. 29/1992) astfel că este greșită dispoziția instanței de fond de a respinge ca inadmisibilă solicitarea formulată de inculpat de sesizare a Curții Constituționale și suspendare a judecării cauzei.
Având în vedere prevederile art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, modificată, care prevăd că instanța de contencios constituțional trebuie să fie sesizată printr-o încheiere motivată de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, instanța de recurs nu poate proceda la sesizarea directă a Curții Constituționale.
Pentru considerentele ce preced, instanța de control judiciar, în baza prevederilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul, va casa încheierea recurată și va trimite dosarul la Tribunalul Satu Mare în vederea îndeplinirii obligației primei instanțe de a face aplicarea prevederilor art.29 alin 4 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.2 lit. "c" Cod de procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de către inculpatul, împotriva încheierii din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează în sensul că:
Dispune trimiterea cauzei instanței de apel în vederea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie /27.01.2010
Judecător fond -
tehnoredactat AS/01.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
