Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 546/R/2008
Ședința publică din 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr. 120/A din 23.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 142 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Salonta, inculpatul intimat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având permisul de conducere anulat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 208 alin.4 - 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal și art. 78 alin. 2 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 203 din 2.102.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual " " lipsă fiind partea civilă intimată.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
În baza art. 385 ind. 14 alin. 1 teza 1 Cod procedură penală, se procedează la audierea inculpatului, declarația dată fiind separat atașată la dosarul cauzei.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent nu mai au alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă procurorului cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului, susține recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR pentru motivele atașate la dosar.
Avocatul inculpatului recurent solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, menținerea hotărârii atacate, consideră suficientă pentru îndreptarea inculpatului pedeapsa aplicată. Mai arată că acesta s-a prezentat la un centru social religios care se ocupă cu reintegrarea în societate, a încercat recuperarea prejudiciului, astfel că nu consideră a fi necesară aplicarea unei pedepse mai mari.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că are o de 18 ani și vrea să fie lângă ea, de aceea a mers și la terapie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr.142/2007 pronunțată de Judecătoria Salontas -a dispus în baza art. 10 alin. 1 lit.1combinat cu art. 11 alin. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 181Cod penal, achitarea inculpatului, cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.4 - 209 alin.1 lit."e" și "g" Cod penal, precum și cu privire la infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având permisul de conducere anulat, prevăzută de art.78 alin.2 din OUG 195/2002.
În baza art. 91 alin.1 lit."c" Cod penal, s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art. 346 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri civile în favoarea părții civile.
În baza art. 192 alin. 1 pct.1 lit."c" Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 320 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de lângă Judecătoria Salontas -a reținut faptul că în data de 10 2006, în jurul orei 21, inculpatul s-a deplasat pe str. - - din municipiul S și observând în fața imobilului cu nr. 4, autoturismul cu nr. de înmatriculare -, aparținând numitului, fără să aibă acceptul proprietarului, s-a urcat la volan și profitând de faptul că autoturismul avea cheile în contact, l-a condus circa 4- 5 km pe drumurile publice, până la intrarea în localitatea, unde l-a abandonat pe un drum lateral.
S-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 167/2005 a Judecătoriei Salonta la pedeapsa închisorii de un an și două luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, iar drept urmare permisul de conducere i-a fost anulat la data de 18.11.2005.
S-a mai arătat că autoturismul i-a fost restituit numitului, însă acesta a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 3500 lei, reprezentând contravaloarea daunelor produse autovehiculului.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul arată că soluția primei instanțe este netemeinică impunându-se aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate, inculpatului ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare de 1 an 2 luni închisoare aplic prin sp.nr.167/2005 a Judecătoriei Salonta.
Infracțiunile săvârșite de inculpat nu pot fi considerate ca fiind lipsite de pericol social câtă vreme acesta a manifestat o persistență în comiterea acestui gen de fapte, iar pe de altă parte se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, în cursul termenului de încercare al unei pedepse suspendate condiționat anterior.
Inculpatul a arătat că raportat la soluționarea laturii penale a cauzei de instanța de fond, nu poate formula critici însă este nemulțumit cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei. Se impune așadar susține inculpatul, obligarea sa la plata cheltuielilor civile în cuantumul care a fost dovedit,raportat și la înscrisurile existente, care atestă contravaloarea reparațiilor automobilului avariat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, tribunalul a apreciat că aceasta este netemeinică doar în ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate și implicit a soluției de achitare pronunțată față de inculpat, prima instanță a apreciat în mod just că faptele acestuia raportat la împrejurările concrete în care au fost săvârșite nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
În sarcina inculpatului a fost reținută săvârșirea unei infracțiuni de furt de folosință și conducere fără permis ca urmare a anulării acestui document, starea de fapt fiind pe deplin conturată conform probelor administrate în cauză.
A rezultat că în data de 10.09.2006. în jurul orelor 21,00 inculpatul s-a deplasat pe str. - din municipiul S și observând în fașa imobilului cu nr.4. un autoturism marca cu nr. de înmatriculare BH.01. aparținând părții civile, cheile aflându-se în contact, s-a urcat la volan și l-a condus circa 4- 5 km pe drumurile publice până la intrarea în localitatea, abandonându-l pe un drum lateral. Autoturismul a suferit avarii, necontestate de inculpat, prin alunecarea într-un șanț lateral al drumului.
S-a dovedit însă că, inculpatul a săvârșit faptele printr-un impuls subiectiv grefat pe un fond de gelozie. Partea civilă se afla de fapt împreună cu fosta soție a inculpatului, față de care acesta din urmă nutrea sentimente de afecțiune. Acesta este contextul în care inculpatul a săvârșit faptele și coroborat cu atitudinea sa de recunoaștere sinceră a săvârșirii acestora, tribunalul consideră soluția primei instanța ca fiind justă.
Hotărârea instanței de fond este însă netemeinică cu privire la rezolvarea laturii civile a cauzei.
Partea vătămată în termen legal s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei reprezentând costul reparațiilor la autoturismului său, sens în care a și fost obligat la plata acestei sume conform dispozițiilor articolului 346 Cod procedură penală. Este adevărat că, rezolvarea laturii civile în cauzele penale este guvernată de principiul disponibilității. Practica judiciară a relevat faptul că, în situația unor prejudicii aduse integrității corporale a unei persoane, inculpatul poate fi obligat la plata tuturor daunelor materiale și morale solicitate de victimă, dacă își manifestă voința în acest sens, necondiționat.
În situația însă a unor prejudicii aduse bunurilor unei persoane și care pot fi cuantificate și dovedite prin orice mijloc de probă, manifestarea de voință a inculpatului trebuie examinată de la caz la caz, așa cum se impune în speța de față.
S-a constatat existența la dosar a unor înscrisuri reprezentând bonuri de comandă, facturi fiscale și chitanțe, care atestă efectuarea unor reparații și plata contravalorii acestora de către partea civilă, asupra autoturismului sustras și avariat de inculpat. Un set de acte a fost depus de partea civilă la dosarul de urmărire penală, iar datele inserate pe acestea sunt apropiate de momentul săvârșirii faptei, filele 19 - 23 și atestă valoarea efectivă a reparațiilor autoturismului marca aparținând acestuia.
Un alt set de documente constând în facturi, chitanțe și bon de comandă a fost depus la dosarul instanței filele 7 - 13 și atestă de asemenea efectuarea și plata unor operațiuni de reparații a autoturismului însă acestea poartă o dată cu mult ulterioară momentului săvârșirii faptelor, respectiv lunile ianuarie, februarie 2007.
S-a impus așadar, analizarea prejudiciului suferit de partea civilă prin prisma dovedirii acestuia precum și pe baza principiului unei reparații echitabile fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.
Tribunalul a considerat că documentele depuse de partea civilă și care atestă reparațiile aduse autoturismului prezintă relevanță, însă trebuie decelat cu privire la momentul realizării acestor reparații și implicit a contravalorii lor.
Credibilă în opinia tribunalului a fost situația prezentată de partea civilă în cursul urmăririi penale iar valoarea însumată a contravalorii reparațiilor și manoperei se situează la un cuantum de 1063,5 RON.
Acesta este cuantumul real al prejudiciului suferit de partea civilă, probat prin documente depus la scurt timp de la producerea pagubei și nu întocmite pro cauza la aproximativ 4 luni, în cursul judecății.
În consecință, s-a cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile de la 8000 RON la 1063,5 RON.
În sensul celor ce preced va fi respins apelul declarat de către parchet și admis apelul inculpatului, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, solicitând instanței să facă o apreciere justă a probelor de la dosarul cauzei administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond, a motivelor de apel formulate și raportat la faptele săvârșite de inculpat și împrejurările comiterii acestora, să constate că acestea prezintă gradul de pericol sociale concret al unor infracțiuni și în consecință să-l condamna pe acesta la o pedeapsă cu închisoare just individualizată în regim de detenție.
Consideră ca cert, faptul că, infracțiunea de furt calificat de folosință a unui autovehicul precum și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unii autovehicul cu permisul de conducere anulat nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de importanță mai ales în condițiile concrete în care acestea s-au produs în prezenta cauză.
Astfel potrivit art. 18/1 aliniatul 1 cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei complet, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Încălcarea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, avarierea acestuia și abandonarea pe un câmp, sunt aspecte care denotă un pericol social evident specific unei infracțiuni. Este de remarcat și că inculpatul nu a fost preocupat de despăgubirea părții civile.
Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat trebuie remarcat că fapta inculpatului prezintă un evident pericol social, acțiunea da fiind concretizată în producerea unor avarii a autovehiculului pe care l-a condus.
Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Cu ocazia condamnării inculpatului, Instanța a dat dovadă de clemență întrucât a apreciat că scopul pedepsei poate fi atinsă și fără executarea acesteia în regim de detenție. Cu privire la acest aspect, inculpatului i s-a atras atenția să se abțină de la comiterea altor infracțiuni. În pofida acestui fapt, inculpatul a decis să comită o nouă infracțiune la regimul circulației rutiere pe drumurile publice.
Practic atât în motivarea hotărârii primei instanțe, cât și în motivarea hotărârii instanței de apel, singurul aspect reținut cu privire la pe4ricolul social al faptelor inculpatului se referă la împrejurarea că inculpatul a comis cele două fapte datorită geloziei.
nu poate explica comiterea unei infracțiuni de pericol cum este infracțiunea prevăzută de articolul 78 aliniat 2 din OUG 195/2002, devenit articolul 86 aliniat 2 din OUG 195/2002 republicată.
Pe de Altă parte gelozia nu poate di apreciată ca o cauză de reducere a pericolului social, mai ales în condițiile date, în care inculpatul era recidivist fiind condamnat tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.
În plus inculpatul nu a dat dovezi de îndreptare sau de reeducare, așa cum se reține de către instanța judecătorească, neexistând vreun element din conduita și comportamentul acestuia care să releve preocuparea sa de îndreptare. Împrejurarea că a recunoscut comiterea infracțiunilor în fața instanței constituie o circumstanță atenuantă în sensul articolului 74 cod penal, astfel că instanțele judecătorești ar fi trebui să-i aplice acestuia o pedeapsă redusă în raport cu limitele speciale.
În baza art. 83 cod penal, instanța trebuia să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 167/2005 a Judecătoriei Salonta și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa ce se aplică prin sentința penală.
Curtea examinând hotărârile, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 aliniat 3 cod procedură penală, combinate cu art. 385 indice 6 aliniat 1 și art. 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Cât privește critica parchetului, privind achitarea inculpatului, instanța reține că aceasta este nefondată. Împrejurarea că inculpatul este recidivist nu exclude, în principiu posibilitatea aplicării art. 18 indice 1 cod penal. Antecedentele inculpatului își relevă importanța în caracterizarea gradului de pericol social al faptei, numai dacă sunt examinate în contextul împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, al rezultatului acesteia și al celorlalte date ce caracterizează persoana făptuitorului.
Ori în speță, fapta a fost săvârșită pe fondul unor resentimente pa care inculpatul le nutrea față de fosta soție surprinsă în anturajul părții civile. Autoturismul sustras în condițiile arătate în dosar, a suferit avarii minime (1.000 lei) și pe cale de consecință și din acest punct de vedere aplicarea unei sancțiuni administrative apare ca și pertinentă. S-a mai avut în vedere sinceritatea inculpatului, regretul acestuia, convingerea că acesta se va reeduca fără aplicarea vreunei pedepse.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefundat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR împotriva deciziei penale nr. 120/A din 23 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 octombrie2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A în concediu de odihnă
semnează președintele completului,
Judecător
Red.dec. pen. jud.
în ciornă la data de 30.10.2008
Red.. B
Red. Sent. Pen. S
Tehnored. Gref. M/07.11.2008/2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela
