Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 543/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 543/R/2008
Ședința publică din 23 octombrie 2008
COMPLETUL DIN
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata recurentă, împotriva deciziei penale nr. 64 din 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie care menține sentința penală nr. 211 din 21.07.2007 pronunțată de Judecătoria Carei, având ca obiect rejudecare după extrădare - art. 522 ind. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpata recurentă, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 102 din 20.09.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, de asemenea numita administrator OG al SC SRL, lipsă fiind restul părților respectiv intimata parte vătămată S M și Lichidator.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că prin serviciul registratură la data de 22.10.2008 au fost depuse de către EURO SRL concluzii scrise, după care:
Apărătorul inculpatei recurente, avocat depune la dosar un set de înscrisuri respectiv: act adițional nr. 3, la statutul și contractul societății SC SRL încheiere de autentificare nr. 2993 din 16.08.1999, precum și acte medicale, acte cu care intenționează să dovedească starea de sănătate actuală a condamnatei recurente.
Procurorul, avocații și părțile prezente, nu mai au alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatei recurente susține recursul, solicită admiterea acestuia în baza art. 385 indice 15 alin. 1 pct. 2 lit. c) cod procedură penală, casarea hotărârii primei instanțe Judecătoria Carei și a deciziei pronunțate de Tribunalului Satu Mare și trimiterea dosarului spre rejudecare. Potrivit art. 385 ind. 9 al. 1 pct. 3 Cod procedură penală respectiv soluția a fost pronunțată de un judecător incompatibil, astfel că cererea de rejudecare ar trebui admisă. În temeiul art. 522 indice 1 Cod procedură penală, a depus o cerere de rejudecare în fața Judecătoriei Carei, cerere admisă în primul ciclu, care nu a fost atacată de parchet, astfel că pe fond, rejudecarea a fost respinsă iar hotărârea atacată de inculpat prin apel. Tribunalul Satu Mare înainte de a se pronunța pe fondul cauzei, respinge cererea de suspendare a puterii mandatului de executare a primei instanțe pe durata rejudecării cauzei și reținerea în stare de arest a inculpatei pentru a se putea prezenta în instanță. Pe de altă parte constată că hotărârea a fost netemeinică și nelegală întrucât în al doilea ciclu instanța, deși s-au invocat motive noi și s-au depus acte nu s-a pronunțat asupra acestora, din ce cauză a respins cererea de rejudecare. cu apel, Tribunalul Satu Marea soluționat cauza în complet în care un judecător s-a mai pronunțat astfel că a formulat cerere de recuzare, care a fost netemeinic respinsă. În încheierea de respingere a recursului s-a motivat că acesta nu s-a mai pronunțat pe fond, dar consideră că s-a pronunțat pe cereri adiacente importante, care lezează sau asigură un drept important inculpatei. Astfel că sunt întemeiate bănuielile că nu au fost îndeplinite cerințele legale. Neluarea în considerare a unor motive de înlăturare a răspunderii penale prevăzute de art.124 Cod penal deși infracțiunea a fost comisă înainte de anul 1998 și a intervenit prescripția specială.
Avocat susține cererile formulate de colegul său, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar solicită pronunțarea unei hotărâri care să stabilească o pedeapsă minimă cu aplicarea 81 indice 1 cod penal. Consideră că. instanța de apel și fond a făcut o greșită aplicare a art. 522 ind. 1 Cod procedură penală acesta trebuia să cerceteze dacă este îndeplinite cele două condiții legale. Instanța nu a putut contesta îndeplinirea condițiilor privind cererea de extrădare. Cu privire la al doilea motiv instanța face o constatare greșită și reține că inculpata s-ar fi sustras de la urmărirea penală și de la judecarea cauzei. Solicită a se vedea din copia pașaportului că inculpata a părăsit țara după redactarea rechizitoriului, după ce faza de urmărire penală era terminată. Fapta de sustragere de la urmărirea penală nu subzistă și este contrazisă de probele de la dosar. Din actele de la dosar respectiv: viza de ședere, copia pașaportului, contractul de muncă, rezultă că pe tot parcursul procesului, aceasta a avut loc de muncă și domiciliu stabil în Italia, probe suficiente pentru a dovedi că aceasta nu a putut fi prezentă la judecarea cauzei. Un alt fapt pe care-l reține instanța este că inculpata a avut apărător ales pe tot parcursul procesului, dar în procesul penal prezența apărătorului nu suplinește prezenta inculpatei, aceasta trebuia să fie prezentă dar acest lucru nu se putea realiza având domiciliu permanent în Italia. Din probele depuse la dosar legiuitorul se referă la lipsa fizică a inculpatei de la domiciliu. În motivarea hotărârii instanței se face referire că nu s-a solicitat readministrarea probelor și nu s-au admis alte probe. Însăși prin cererea de rejudecare inculpata a solicitat readministrarea probelor și interpretarea acestora în sensul aplicării unei alte modalități de executare a pedepsei. Inculpata a depus un set de acte, contractul de muncă, copie pașaport, viză ședere, actul de identitate, probe de care instanța nu face amintire. Dacă se face o analiză corectă a probelor anexate la cererea de rejudecare, instanța de apel și fond trebuie să rețină faptul că există circumstanțe personale și adecvate precum și comportamentul inculpatei în ultimii 6 ani, care duc la concluzia că se poate face aplicarea art. 81 ind. 1 cod penal. Instanța face abstracție de aceste probe, analizează numai probele din primul dosar și reține că inculpata ar fi vinovată făcând referire la faptul că nu sunt probe care converg spre aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal. Solicită a se observa că despăgubirile față de finanțe au fost achitate parțial de inculpată rămânând doar cele față de societate. Însă întreaga datorie rămasă a fost preluată de. Din convenția și actul adițional la care a făcut referire rezultă că este dreptul inculpatei și a celuilalt asociat de a recupera toate investițiile. Inculpata este cea care ar fi îndreptățită să solicite despăgubiri de la societate pentru că nu și-a primit partea. În prezent inculpata trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. Solicită a se corobora situația medicală, comportamentul inculpatei din ultimii șase ani, cu celelalte acte de la dosar. Inculpata are doi copii din care unul este student, de asemenea se confruntă cu dificultăți materiale și de sănătate. Solicită a se pronunța o hotărâre cu aplicarea art. 81 cod penal sau casarea.
Procurorul solicită respingerea recursului. Procedura prevăzută de art. 552 indice 1 Cod procedură penală, este ca în momentul când se va realiza extrădarea persoanei judecate în lipsă să i se dea posibilitatea să fie prezentă și să-și prezinte probele. Toate susținerile avocatului cum că hotărârea tribunalului nu face referire la actele medicale este neadevărată. Inculpata a depus cererea de recurs pentru a împiedica procedura extrădării, nu ca să administreze probe noi ci pentru reinterpretarea celor vechi în sensul de a se pronunța o hotărâre cu suspendare. Pe de altă parte inculpata a fost asistată pe tot parcursul procesului de un avocat ales, nu s-a prezentat la proces, nu a reparat prejudiciului. S-a tot reliefat că nu a putut participa la proces. Consideră că nu a putut pentru că nu a vrut. Susținerile că tribunalul nu a făcut referire le toate actele depuse sunt greșite. Față de toate acestea solicită a se constata că hotărârea tribunalului este legală și temeinică și respingerea ca nefondat a recursului. De asemenea solicită a se constata că judecătorul nu este incompatibil astfel că în mod corect instanța a respins cererea de recuzare.
Avocat în replică, arată că, sensul art. 522 indice 1 cod procedură penală nu condiționează posibilitatea prezenței petentei de posibilitatea efectivă de prezență. pe care încearcă procurorul să le înghesuie în articol depășesc limitele acestuia. În lumea modernă se încearcă a se garanta pe cât posibil în totalitate drepturile persoanelor care sunt supuse unor procese penale astfel că, extrădarea se condiționează de UE de garantarea unei judecăți echitabile, în prezența inculpatei, nu este însă o condiție impusă. În virtutea declanșării procedurii de extrădare inculpata nu mai avea voie să părăsească localitatea, dar ea trebuia să se plece din localitate ca să se prezinte în instanță, de asemenea mai arată că nu a putut lua toate probele temeinic pentru că nu a avut contact direct cu inculpata.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr.211/21.06.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza art.522 pct.1 Cod de procedură penală s-a respins cererea petentei condamnate pentru rejudecarea dosarului nr.905/2002 al Judecătoriei Carei, ca neîntemeiată și a fost obligată petenta să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub dosar nr- din 15.03.2007, după casare cu trimitere în rejudecare de către Tribunalul Satu Mare, petenta cu reședința în Italia loc. nr.1 prin avocat, a solicitat rejudecarea dosarului nr.905/2002 al Judecătoriei Carei și după admiterea în principiu a cererii de rejudecare și rejudecarea cauzei în primă instanță să se dispună menținerea ei în stare de libertate pe perioada rejudecării cauzei.
În fapt s-a arătat că prin sentința penală nr. 441 din 20.11.2002 pronunțată în dosar nr.905/2002 al Judecătoriei Carei petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 ind.1 alin.1 Cod penal, cu art. 41 al.2 Cod penal, 266 pct.2 din Legea 31/1990 cu art. 41 al.2 Cod penal, și art.13 Cod penal, art. 13 din Legea 87/1994 și art.40 din Legea 82/1991. Această sentință a fost atacată cu apel și prin decizia penală nr.221/A din 05 iunie 2003 pronunțată în dosar nr. 6326/2002 al Tribunalului Satu Mares -a redus pedeapsa aplicată inculpatei la 2 ani și 6 luni închisoare și s-a majorat obligația de plată la despăgubiri civile de la 163.485.415 lei ROL la 687.456.170 ROL, pentru SC SRL În recurs, prin decizia penală nr.262/R/2002 Curtea de APEL ORADEAa redus pedeapsa la 2 ani închisoare. Întrucât petenta este plecată din țară din 13.04.2002 având reședința în Italia, unde la 20.06.2002 a primit drept de ședere și de muncă, întregul proces penal s-a desfășurat în lipsa ei. Cu toate că a avut avocat ales în toate fazele de judecată ea nu a fost înștiințată în condițiile de toate fazele de cercetare judecătorească, iar în anul 2005 fost chemată în fața autorităților din unde i s-a adus la cunoștință că există o cerere de extrădare înaintată împotriva ei de către autoritățile din România, ocazie cu care a A că este condamnată la 2 ani închisoare de către instanțele din România. Petenta a susținut că mandatul de executare emis împotriva ei nu a fost pus încă în executare întrucât în Italia se judecă aprobarea cererii de extrădare, judecata fiind în faza de recurs. Întrucât condamnata, deși a avut avocat ales, nu și-a putut exercita în mod direct drepturile și obligațiile procesuale și întrucât nu a fost citată de la reședința ei actuală din Italia, a apreciat că se impune rejudecarea cauzei începând cu prima instanță, iar la rejudecarea cauzei apreciază că este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, întrucât este o femeie în vârstă, de 48 de ani, divorțată, cu 2 copii, care locuiește și muncește legal în Italia din anul 2002.
Instanța de fond a dispus atașarea dosarului nr.905/2002, nr.6326/2002 al Tribunalului Satu Mare, nr.2274/2003 al Curții de APEL ORADEA, dosar nr.2298/2005 al Judecătoriei Carei.
Cu toate că petenta a solicitat rejudecarea cauzei în baza art. 522 indice 1 Cod de procedură penală, deși a fost citată atât de la domiciliul din țară, reședința din Italia și de la sediul cabinetului de avocat, aceasta nu s-a prezentat în instanță.
Avocatul ales de către inculpată a solicitat în instanță cercetarea inculpatei în stare de libertate și eliberarea ei de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 672 din 06.10.2003, cerere care a fost respinsă de către instanța de fond întrucât, așa după cum prevede art.522 indice 1 Cod de procedură penală în cazul admiterii în principiu a cererii de rejudecare în baza acestui text de lege dispozițiile art.405-408 Cod de procedură penală se aplică în mod corespunzător, mai puțin disp.art.404 Cod de procedură penală care prevede posibilitatea suspendării în tot sau în parte a executării hotărârii a cărei rejudecare se cere.
Partea civilă, prin lichidator, a majorat pretențiile față de inculpată, pretenții în sumă de 93.170,9347 lei RON calculate prin aplicarea indicelui de inflație din 05.06.2003 și până la zi.
Instanța de fond admițând în principiu cererea de rejudecare formulată de petenta condamnată a reținut că în perioada aprilie 1996-martie 1998 petenta condamnată, în calitate de administrator la SC SRL C, având ca obiect producerea de făină de prin moara societății din, încasat în baza chitanțelor 4.748,14 și 125 suma de 19.000.000 lei de la SC SRL și SC SRL, fără a opera chitanțele în registrul de casă. La fel, în iunie 1996 emis factura nr.- prin care a atestat încasarea în numerar a sumei de 4.130.000 lei vechi de la SC SRL, fără aoe videnția în registrul de casă. În perioada aprilie 1996-februarie 1998 petenta condamnată a plătit prin casă și bancă 136.120.415 lei fără vreun act justificativ, făcând în registrul de casă doar mențiunea "plăți " prin care contabilul a încercat remedierea situației prin întocmirea a 4 acte contabile, creditând contul 401 prin creditoarea contului 409, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în condițiile art.215/1 alin.1 cu art. 41 al.2 pen.
Din extrasele de cont ale Carei pentru 16 și 17 octombrie 1996 rezultat că petenta condamnată a virat din contul SC SRL în contul SC SRL unde, de asemenea, este administrator, suma de 12.100.000 lei fără nici o justificare, contabilul încercând din nou remedierea situației printr-o înregistrare contabilă prin care a diminuat contul curent "asociați" cu această sumă care ulterior a fost restituită.
Pentru faptele sale inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr.441 din 20.11.2002 a Judecătoriei Carei la 4 ani și 6 luni închisoare în baza art. 215 ind.1 alin.1 Cod penal, cu art.41 al.2 Cod penal; în baza art. 266 pct. 2 (fost art.194 pct.5) din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, și art.13 Cod penal, a fost condamnată la 1 an închisoare, pedeapsă care a fost grațiată în baza Legii 137/1997; în baza art.13 din Legea 87/1994 cu art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator și casier al unei societăți comerciale pe o perioadă de 10 ani, iar în baza art. 40 din Legea 82/1991 cu art. 289 Cod penal,art. 41 al.2 Cod penal, a fost condamnată la 4 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, cu un spor de 6 luni, având de executat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare. Totodată inculpata a fost obligată la 163.485.415 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC SRL C și a sumelor de 5.441.134 lei și 6.431.334 lei, reprezentând TVA neachitat cu majorările și penalitățile de întârziere pentru S M, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe petenta condamnată a declarat apel, solicitând redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare în suspendare condiționată întrucât nu este singura vinovată, și-a ipotecat casa pentru a achita datoriile, este divorțată, are 2 copii și a recunoscut sincer faptele. De asemenea, s-a formulat apel și către părțile civile în cauză, Tribunalul Satu Mare prin Decizia penală nr.221/A din 05.06.2003 pronunțată în dosar nr.6326/2002 a admis apelurile petentei condamnate și părții civile SC SRL și în consecință a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 215 ind. 1 al. 1 cu art. 41 al. 2 Cod penal, 1 an închisoare aplicată în baza art. 266/2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, menținând pentru aceasta constatarea grațierii în baza art. 1 din Legea 137/1997; 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal; 4 ani închisoare aplicată în baza art.40 din Legea 82/1991 combinat cu art. 289 Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, înlăturându-se sporul de 6 luni închisoare. S-a constatat de către instanța de apel că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 215/1 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, a fost grațiată în baza art. 1 din Legea 543/2002 și art.8 din lege modificată prin OG.18/2003 atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării art. 7 din lege.
A fost redusă de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator și casier al unei societăți comerciale pe o perioadă de 10 ani, potrivit art. 64 al. 1 lit. c Cod penal, pedeapsa aplicată în baza art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a redus de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată petentei în baza art.40 din Legea 82/1991 cu art. 289 Cod penal, și art. 41 al.2 Cod penal, iar în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele 2 pedepse exceptate de la grațiere, urmând ca inculpata în final să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa funcțiile de administrator sau casier al unei societăți comerciale pe o perioadă de 10 ani.
Au fost majorate la 687.456.170 lei ROL despăgubirile civile la care a fost obligată inculpata să le achite părții civile SC SRL C, cu dobânda legală până la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei datorate.
S-a constatat că inculpata a achitat părții civile SMs umele reprezentând TVA respectiv 5.441.134 lei ROL și 6.431.334 lei ROL, menținându-se obligația la plata penalităților aferente și a majorărilor aferente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata solicitând redozarea pedepselor aplicate înspre minim, iar pentru pedeapsa rezultantă să se aplice suspendarea condiționată, precum și partea civilă SC SRL care a solicitat modificarea deciziei penale a instanței de apel în sensul acordării cu titlu de despăgubiri a sumei de 6.715.741.200 lei ROL și. SMc are, de asemenea, a solicitat modificarea cuantumului despăgubirilor.
Curtea de APEL ORADEA prin Decizia penală nr.662/R/2003 pronunțată în dosar nr.2274/2003 a admis recursul declarat de inculpată întrucât faptele pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv cele prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991 și art. 13 din Legea 87/1994, constituie o singură infracțiune, cea prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale și cum aceleași fapte nu pot fi incriminate de două ori instanța de recurs a reținut că în cauză există o singură infracțiune și anume cea reglementată de ultimul act normativ, respectiv Legea 87/1994 și în baza art. 334 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994 și art. 40 din Legea 32/1991, ambele cu apl. art. 41 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994 cu art. 41 Cod penal, text în baza căruia inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal pe o perioadă de 10 ani. S-a dispus înlăturarea sporului de 6 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prevăzută și pedepsită. de art. 40 din Legea 82/1991. S-a dispus ca această pedeapsă să se execute în regim de detenție având în vedere totalitatea activității infracționale a inculpatei, gravitatea faptelor, prejudiciul M care a fost recuperat numai în parte.
S-au respins ca neîntemeiate recursurile declarate de SC SRL pentru modificarea cuantumului despăgubirilor și S
Ca urmare a rămânerii definitive a acestei decizii penale s-a emis mandat de extrădare împotriva petentei condamnate, iar împotriva mandatului de executare se judecă în Italia cererea de extrădare, judecata fiind în faza de recurs.
Prin prezenta cerere de rejudecare apărătorul ales al petentei nu a solicitat readministrarea probelor, nu a propus probe noi și instanța de fond a constatat că probele efectuate cu ocazia judecării fondului cauzei sunt complete și converg în stabilirea vinovăției petiționarei cu privire la faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
De asemenea, instanța de fond a reținut că petenta pe tot cursul procesului, atât în instanța de fond cât și în apel și recurs, a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare fiind reprezentată de către un apărător ales și cu toate că a intrat în țară în noiembrie 2003, după care a ieșit din țară în 13 noiembrie 2003 cu un nou pașaport, nu a înțeles să rămână în țară să-și clarifice situația.
De asemenea, s-a reținut că de la data condamnării petenta nu a făcut nimic pentru achitarea prejudiciului cauzat părții civile SC SRL C astfel că solicitarea ei de a se dispune condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este neîntemeiată.
Instanța de fond, de asemenea, a constatat că petenta cu toate că a formulat cerere în baza art. 522 indice 1 Cod de procedură penală nu a fost prezentă la proces, ea de altfel plecând din țară încă de la început când a A că împotriva ei se efectuează cercetări de urmărire penală.
În raport cu această împrejurare instanța de fond a apreciat că petenta în mod intenționat s-a sustras de la judecată, plecând în străinătate și având în vedere că potrivit art. 522 indice 1 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei este lăsată de legiuitor la latitudinea instanței, instanța de fond a respins cererea de rejudecare formulată de petenta condamnată pentru rejudecarea dosarului nr.905/2002 al Judecătoriei Carei, ca neîntemeiată.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel în termenul legal, inculpata apelanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri.
În motivarea apelului, inculpata, prin apărător ales, a solicitat rejudecarea cauzei potrivit art. 522 ind. 1 Cod de procedură penală, iar urmare rejudecării, instanța să dispună redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar ca modalitate de executare solicită a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpata apelantă apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp. art. 522 alin.1 Cod de procedură penală, întrucât a fost judecată și condamnată în absența sa, iar în prezent se află în derularea procedurii de extrădare.
Se mai arată că activitatea infracțională s-a finalizat în luna martie 1998, dată de la care inculpata s-a încadrat social în bune condiții aflându-se la muncă cu forme legale în Italia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 522 indice 1 Cod de procedură penală.
Examinând hotărârea instanței de fond, pe baza actelor existente la dosar și a normelor juridice în vigoare, tribunalul a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar apelul formulat în cauză nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
Instanța de fond, ulterior admiterii în principiu a cererii de rejudecare, reapreciind ansamblul probator administrat în cauză, în mod corect a constatat că nu există împrejurări care să justifice pronunțarea în cauză a unei alte soluții decât cele de condamnare la pedeapsa privative de libertate, pronunțate definitiv anterior solicitării rejudecării întemeiat pe disp. art. 522 indice 1 Cod de procedură penală.
Tribunalul a constatat că asupra cererilor privind suspendarea formelor de executare emise precum și cu privire la excepția prescripției speciale invocate, s-a pronunțat anterior prin încheiere, nemaifiind astfel necesară vreo pronunțare în acest sens.
Totodată s-a constatat că în cauză a fost admisă în principiu cererea de rejudecare de către instanța de fond.
În privința schimbării modalității de executare a pedepsei din privare de libertate într-o pedeapsă cu suspendarea condiționată, Tribunalul a constatat că în cauză nu au fost identificate suficiente temeiuri care să conducă la o altă convingere în privința modalității de executare.
Argumentele trecerii unei perioade relativ mari de timp de la data epuizării activității infracționale și până la momentul rejudecării, precum și integrarea socială într-o altă structură socială în alte coordonate teritoriale, de muncă și relaționare (muncă și rezidența în Italia), nu sunt în măsură să convingă instanța că scopul pedepsei va putea fi atins și fără privare de libertate, cu atât mai mult cu cât neexecutarea pedepsei nu s-a datorat activității autorităților ci conduitei inculpatei care s-a sustras atât de la procedura judiciară cât și de la executarea pedepsei, deși avea cunoștință de procesul ce s-a derulat împotriva sa.
Mai mult, inculpata, nici pe parcursul procesului și nici ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nu a depus nici un efort pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii, prejudiciu al cărui cuantum este de altfel foarte ridicat.
Prin urmare s-a constatat că în mod judicios a fost stabilit cuantumul pedepsei precum și modalitatea de executare, în armonie atât cu elementele de circumstanțiere temeinic motivate, cu criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 Cod penal, precum și cu cerințele instituite de prevederile art.52 din Cod penal, apreciindu-se în mod corect că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 379 pct.9 lit. b Cod de procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata apelantă, împotriva sentinței penale nr. 211/21.07.2007 a Judecătoriei Carei.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală privitoare la plata cheltuielilor judiciare în caz de respingerea apelului.
Împotriva deciziei penale nr. 64/A din 27.04.2008 a Tribunalului Satu Mare, în termen legal a declarat recurs recurenta solicitând admiterea recursului în baza art. 385 indice 15 alin. 1 pct. 2 lit. c cod procedură penală, casarea hotărârilor ca fiind nelegale și trimiterea dosarului spre rejudecare.
În motivarea recursului inculpata, privitor la motivul prevăzut de art. 385 indice 9 aliniat 1 pct. 3 Cod procedură penală.
Arată că, având în vedere că în primul ciclu de rejudecare în faza de apel președintele instanței, Judecătorul s-a pronunțat în dosar - asupra cererii sale de suspendare a mandatului de executare respingând-o, participând și la soluționarea cauzei în fond, acesta a devenit incompatibil în judecarea apelului în ciclul al doilea în dosar, nr-. Acest aspect a fost invocat de recurentă prin avocat, formulând cerere de recuzare în temeiul art. 47 Cod procedură penală. Această cerere s-a respins prin dispoziția din 18.10.1007 soluționarea ei făcându-se de către judecătoarea și, prima făcând parte și din completul care a judecat apelul în primul ciclu de apel în rejudecare.
Această încălcare a prevederilor legale privind incompatibilitatea nu se poate acoperi decât prin casarea hotărârii semnate de magistratul incompetent.
Privitor la motivul prevăzut de art.385 indice 9 și 10 Cod procedură penală consideră că soluțiile primelor instanțe nu cuprind motivele pentru care se înlătură probele aduse de recurentă în susținerea solicitării de modificare a hotărârii de condamnare în ceea ce privește modalitatea de executare. La dosarele cauzei a depus o serie de acte (carte de identitate, permis de ședere, permis de lucru, certificat de rezidență) din care rezultă că privarea de libertate nu și-ar mai atinge scopul reeducativ, după o vreme de mai bine de 10 ani, respectiv de la comiterea faptelor incriminate, recurenta nu a mai comis nici o faptă penală și s-a integrat pe deplin în societatea unde trăiește și lucrează.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 385 indice 9 al. 1 pct. 15, respectiv existența unei cauze care înlătură răspunderea penală, consideră că în mod eronat nu a fost luat în considerare, deși a invocat incidența art. 124 cod penal, privind prescripția specială a răspunderii penale față de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea 87/1994 având în vedere timpul scurs de la comiterea faptei.
Instanța de apel rămâne datoare cu motivarea înlăturării acestei excepții invocate.
Privitor la motivul prevăzut de art. 385 indice 9 aliniat 1 pct. 18 consideră că ambele instanțe au comis o eroare gravă, considerând că nu sunt întrunite prevederile art. 522 indice 1 respectiv art. 404 și următoarele Cod procedură penală.
În drept a invocat prevederile art. 385 indice 1 și următoarele precum și articolele indicate mai sus.
Curtea examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocat cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 9 aliniat 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 indice 6 aliniat 1 și articolul 385 indice 7 alin 1 Cod procedură penală constată că în mod judicios instanța de fond a reținut că petenta a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare fiind reprezentată de un apărător ales și cu toate că a intrat în țară în noiembrie 2003, după care a ieșit din țară la 13 noiembrie 2003 cu un nou pașaport, nu a înțeles că rămână în țară să-și clarifice situația. De asemenea este demn de reținut faptul că petenta, cu toate că a formulat cerere în baza art. 522 ind. 1 Cod procedură penală nu a fost prezentă la proces, ea de altfel plecând din țară, încă de la început, când a A că împotriva ei se efectuează acte de urmărire penală.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile articolului 385 indice 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat,recursul declarat de petentă.
În baza art. 192 Cod procedură penală obligă pe petentă la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul declarat de recurenta împotriva deciziei penale nr. 64/A din 27.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A în concediu de odihnă A în concediu de odihnă
semnează președintele completului, semnează președintele completului,
Judecător Judecător
Red. dec. pen. jud.
în ciornă la data de 30.10.2008
Red.. Pen.
Red. Sent. Pen. Jud.
Tehnored. Gref. M/11.11.2008/2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Munteanu Traian, Groza Gheorghe
