Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.530/
Ședința publică din data de 25 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpațiiși inculpatul- deținuți în Arest T, împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602Cod procedură penală).
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al inculpatului - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al inculpatului - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul ales al recurenților inculpați și, având cuvântul, precizează că acesștia doresc să fie asculștați de instanța de recurs.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpaților, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Recurenții inculpați și, având pe rând cuvântul, precizează că doresc să fie ascultați de instanța de recurs.
Curtea, a procedat nemijlocit la ascultarea recurenților inculpați și, pe rând, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale și atașate la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună punerea în libertate a inculpaților sub control judiciar.
Apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.1602Cod procedură penală, în sensul că "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani" iar punerea sub control judiciar ar fi benefică pentru inculpați.
Consideră că nu există nici un indiciu că cei doi inculpați prin punerea în libertate, s-ar sustrage de la urm,ărirea penală și nu rezultă din nici o probă administrată în cauză până la acest moment, că ar fi vorba despre o infracțiune de tentativă de omor.
Precizează că inculpații nu au avut posibilități materiale și nici știință, de a-și formula apărarea.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând, pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Procurorul, având cuvântul, precizează că problema este aceea dacă cererea de liberare sub control judiciar ar fi admisibilă în principiu pentru că așa cum prevede art.1602Cod procedură penală, limitele de pedeapsă până la 18 ani în cazul infracțiunilor intenționate iar prin prisma disp.art.1401Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege în cazul tentativei la omor deosebit de grav, infracțiune pentru care s-a înceoput urmărirea penală și sunt cercetați cei doi inculpați, este de la 15 la 25 de ani închisoare iar textul de lege despre care a făcut vorbire arată că pedeapsa este cea prevăzută în textul de lege care se reține în sarcină, fără acele cauze care conduc la reducerea pedepsei, cum este cazul de față.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinită prima condiție de admisibilitate, aceea a limitei de pedeapsă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că niciodată nu a avut intenția de a omorî pe cineva.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierile de ședință din 24 septembrie 2009, pronunțate în dosarele penale nr- și -, Tribunalul Tulceaa respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpațiiși- deținuți în Arest, ca neîntemeiate.
În temeiul art.192 alin.2 cod pr.penală, a obligat fiecare inculpat la plata unei sume de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceste încheieri, Tribunalul Tulceaa reținut că inculpații sunt cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea la 10 iulie 2009, împreună, a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav întrucât au intrat cu în ambarcațiunea unor turiști care trecuseră cu lor peste plasa de pescuit pe care o întindeau, în urma impactului părților vătămate răsturnându-se și scufundându-se.
Tribunalul a mai reținut că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda când sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.1 și 2 Cod pr.penală, condiții de fond ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, dispozițiile acestui articol prevăd că liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În afara acestei condiții pozitive, textul de lege prevede în alin.2 și condiții negative în sensul că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte.
În privința primei condiții tribunalul observă că, potrivit art.1411Cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzură în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de neagravare a pedepselor.
Deși dispozițiile acestui articol introdus prin art.I pct.50 din Lg.278/2006 sunt clare, sintagma " pedeapsa prevăzută de lege" a primit în practica instanțelor interpretare diferită. Că așa stau lucrurile o demonstrează discutarea acestei probleme în cadrul dezbaterilor de aspecte de practică unitară( nota nr-).
Având în vedere prevederile art.1411Cod penal și nota, tribunalul consideră că prin interpretarea legală dată expresiei "pedeapsa prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa pentru infracțiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere (minoritate, tentativă) sau de majorare (concurs, recidivă, infracțiune continuată) a pedepsei.
În acest context tribunalul constată că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată puse în sarcina inculpaților (art.174-176 lit.b Cod penal) sunt închisoare de la 15-25 ani, deci depășește limita de 18 ani, arătată de art.1602alin.1 Cod pr.penală.
Așadar, condiția prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală nu este îndeplinită.
Cum condițiile prevăzute de acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ, tribunalul a apreciat că este de prisos să analizeze susținerile inculpaților cu privire la condițiile negative prev.în alin.2 al art.1602Cod pr.penală, în contextul în care prima condiție, cea pozitivă, nu este îndeplinită.
Tribunalul a considerat că susținerile referitoarea la încadrarea juridică a faptei nu pot fi analizate în această cerere.
Pentru aceste considerente, văzând dispoz.art.1608aalin.6 teza I Cod pr.penală, instanța de fond a respins cererile ca neîntemeiate.
Împotriva acestor încheieri au declarat recurs inculpați și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații nu a motivat în scris recursul, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței de recurs prin apărătorul ales, au arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.1602Cod procedură penală, în sensul că "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani" iar punerea sub control judiciar ar fi benefică pentru inculpați. Consideră că nu există nici un indiciu că cei doi inculpați prin punerea în libertate, s-ar sustrage de la urmărirea penală și nu rezultă din nici o probă administrată în cauză până la acest moment, că ar fi vorba despre o infracțiune de tentativă de omor.
Curtea a dispus prin încheiere conexarea celor două dosare și a procedat, nemijlocit, la ascultarea recurenților inculpați și, pe rând, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale și atașate la dosarul cauzei.
Examinând încheierile atacate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Inculpații sunt cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea la data de 10 iulie 2009, împreună, a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, reținându-se în sarcina acestora că au intrat cu în ambarcațiunea unor turiști care trecuseră cu lor peste plasa de pescuit pe care o întindeau, în urma impactului părților vătămate răsturnându-se și scufundându-se.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă sunt întrunite condițiile legale, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608. proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului d e procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Este real că, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedură penală. În acest sens este și decizia penală nr. 316/19.01.2007 a ÎCCJ.
În speță, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt obiectiv încuviințate, persoanele care le-au folosit sunt dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606. proc. pen.), cererile au pertinența funcțională întrucât pot conduce la satisfacerea intereselor părților, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
De altfel, aceste condiții au fost analizate de instanța de fond care a dispus admiterea în principiu a cererilor.
Referitor la condițiile privind temeinicia cererilor, cuprinse în art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen. curtea constată că, în mod corect, instanța de fond verificând aceste condiții a constatat că nu este îndeplinită prima dintre ele, respectiv cea prevăzută de art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Sintagma "pedeapsă prevăzută de lege", regăsită și în această reglementare, a fost lămurită deplin ca urmare a introducerii articolului 1411cod penal, prin Legea nr. 278/2006.
În sensul textului de lege menționat, prin " pedeapsă prevăzută de lege", se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În raport de această prevedere legală, curtea, ca și instanța de fond, constată că limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute pentru infracțiunea consumată reținută în sarcina inculpaților (art.174-176 lit.b Cod penal) sunt cuprinse între 15-25 ani, depășind limita maximă de 18 ani prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală. Tentativa, fiind cauză generală de reducere a pedepsei, nu poate fi avute în vedere în contextul examinării condiției prevăzută de art. 1602alin. 1 și 2. proc. pen..
Așadar, condiția prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală nu este îndeplinită.
Cum condițiile prevăzute de art. 1602Cod pr.penală trebuie îndeplinite cumulativ, în mod corect tribunalul a apreciat că nu se mai impune să analizeze și celelalte condiții prev.în alin.2 al art.1602Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, curtea constată că in mod legal si temeinic prima instanta a apreciat ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neintemeiate, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin.1 Cod pr.penală, și în consecință, in baza art 38515alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. urmaza sa respinga recursurile ca nefondate.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata câte unei sume de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515al.1 pct.1. lit. cod procedură penală, respinge recursurile declarate de inculpații fiul lui și, născut în anul 1987, luna februarie, ziua 15, în comuna, jud.T, - și fiul lui și, născut în anul 1988, luna februarie, ziua 04 în T, CNP: -- deținuți în Arest T, împotriva încheierilor din data de 24 septembrie 2009, pronunțate în dosarele penale nr- și - de Tribunalul Tulcea, ca nefondate.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. -
2 ex./28.09.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Dan Iulian Năstase, Adriana
