Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 969/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv și asistați de avocat, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată și în rejudecare, admiterea cererii de liberare sub control judiciar pentru următoarele motive: la momentul la care Curtea a apreciat că nu este oportună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului, ne aflam în faza de urmărire penală, însă în acest moment ne aflăm în faza de cercetare judecătorească nemaiputându-se vorbi de aceleași argumente; în acest context se arată că art. 136 al.2 Cpp statuează care este scopul măsurilor preventive, acela de a se desfășura în bune condiții faza de urmărire penală, de a se asigura prezența inculpatului la judecată și nu există nici un temei de a nu aplica instituția punerii în libertate sub control judiciar; după șapte luni de la luarea măsurii arestării preventive, nu există date la dosar care să convingă că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, câtă vreme singurul temei al arestării este art. 148 lit.f Cpp. Solicită să se observe că sunt îndeplinite cele trei condiții de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar: pentru fapta de care inculpatul este acuzat că a săvârșit-o, legea nu prevede pedeapsa mai mare de 18 ani, nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte infracțiuni. De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale și provine dintr-o familie bine închegată, astfel că, având în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în astfel de cauza, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Apărătorul inculpaților și, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, însușindu-și concluziile avocatului și adăugând următoarele: deși s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța nu a analizat condițiile admiterii pe fond a cererii, rezumându-se în a reda decizia Curții de Apel din 3 septembrie 2009, prin care a fost admis recursul parchetului, s-a casat încheierea tribunalului și s-a menținut starea de arest a inculpaților; motivarea dată de instanță, în sensul că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mulțumește apărarea, în condițiile în care obiectul cererii este strict punerea în libertate sub control judiciar, instanța de fond trebuind să se limiteze în a analiza dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cpp, nu doar sub aspectul admiterii în principiu a cererii ci și sub aspectul admiterii pe fond a acesteia. Pe de altă parte, nu se poate susține la această dată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, atâta timp cât s-a finalizat urmărirea penală iar în prezent ne aflăm în faza cercetării judecătorești, iar pe de altă parte, dintr-un număr de 9 infracțiuni pentru care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului, acest inculpat a fost trimis în judecată doar pentru două infracțiuni; în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a fost cercetat pentru un număr de 9 infracțiuni, însă a fost trimis în judecată doar pentru o singură infracțiune. Pe de altă parte, în faza în care ne aflăm nu se poate susține că inculpații ar putea să influențeze administrarea probatoriului, în condițiile în care acesta a fost administrat în totalitate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cpp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, considerând că instanța de fond s-a conformat prevederilor art. 3002Cpp și art. 1602Cpp.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, susțin concluziile apărătorilor lor și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, în baza disp. art.1608al.6 Cpp, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și, prin apărătorii lor, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații și, prin apărătorul lor, ca neîntemeiate.
În baza disp. art.3002raportat la art.160 al.2 Cpp, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și, până la data de 29 octombrie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat următoarele:
Îndeplinirea condițiilor legale pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, condiții reglementate de art.1602Cpp, conferă, într-adevăr, inculpatului o vocație în ceea ce privește admiterea cererii, însă nu un drept absolut.
Independent de admisibilitatea în principiu a cererii și de celelalte condiții privitoare la însușirea de către inculpat a respectivei cereri introdusă de apărătorul său, este necesară verificarea temeiniciei acesteia de către judecător, apreciindu-se acest lucru prin perspectiva temeiurilor care au stat la baza instituirii arestării preventive și ulterior a prelungirii măsurii.
Referitor la cerințele de fond ale liberării provizorii sub control judiciar, judecătorul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel, s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA cu ocazia soluționării mai multor căi de atac împotriva unor încheieri de dispunere, prelungire sau revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu (încheierea din 3.09.2009), precum și de liberare provizorie pe cauțiune și control judiciar, care îi vizau pe inculpați.
S-a constatat, de asemenea, că prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea respectivei măsuri, s-au înlăturat în repetate rânduri argumentele invocate de apărătorii acestora privitoare la instituirea altor măsuri preventive, respectiv cea de obligare de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Trebuie observat că setul de obligații corelativ acestei măsuri este foarte apropiat și chiar identic uneori cu cel al măsurii liberării sub control judiciar (prev. de art.1602al.3 și 31Cod procedură penală).
Referitor la aspectele invocate de apărătorii inculpaților, ce vizează fondul cauzei și implicit al cercetării judecătorești a acesteia - menționarea prejudiciului în cuprinsul actului de sesizare al instanței, a eventualelor părți vătămate sau civile, instanța apreciază că acestea nu pot fi reținute ca argumente în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, textul prevăzut de art.1602al.1 și 2 Cpp fiind clar și explicit sub aspectul condițiilor negative și pozitive ce trebuie analizate cu ocazia soluționării unei astfel de cereri.
În altă ordine de idei, este nerelevantă invocarea duratei urmăririi penale pentru susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar (mai ales când acesta s-a desfășurat în termenele prevăzute de lege), iar în prezent ne aflăm la primele termene de judecată a cauzei pe fond (aspectele procedurale fiind de imediată rezolvare).
Referitor la prevederile art.5 Cpp și art. 23 din Constituție, instanța a constatat că, într-adevăr, libertatea persoanei este garantată în tot cursul procesului penal, însă, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, aceasta poate fi restrânsă.
Nici aprecierile privind eventualitatea aplicării unor pedepse neprivative inculpaților sau a unor pedepse într-un cuantum redus, după cum nici susținerea că menținerea în stare de arest a inculpaților conturează vinovăția acestora și viitoarea condamnare nu au putut fi reținute în argumentarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, acestea fiind aspecte ce țin de individualizarea pedepsei, de stabilirea vinovăției, ca rezultat al desfășurării cercetării judecătorești și nicidecum nu pot face obiectul analizei în cadrul unei astfel de cereri.
Față de aceste considerente, s-a constatat că este nejustificată solicitarea inculpaților, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive subzistând și în prezent, neexistând date privind necesitatea înlocuirii lor cu acele caracteristici ale măsurii solicitate prin cererile supuse judecății (mai ales la acest moment de început al cercetării judecătorești, când nu s-au administrat niciun fel de probe, nefiind luate nici declarații inculpaților), după cum nu au existat date care să conducă la concluzia că ar fi necesară înlocuirea aceleiași măsuri preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea (a se vedea în acest sens decizia Curții de APEL TIMIȘOARA ce a vizat recursul împotriva încheierii din 3.09.2009) sau revocarea acesteia.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații, și a fost prelungită pentru o perioadă de 60 de zile, prin decizia penală nr.869/R din 07.09.2009, de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, expirând la data de 5 noiembrie 2009.
De asemenea, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și până la data de 29 octombrie 2009, apreciindu-se că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților persistă în continuare și nu există temeiuri noi care să impună revocarea arestării preventive și punerea în libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, prin apărătorii lor aleși, în ceea ce privește dispoziția instanței cu privire la capătul de cerere referitor la cererile de liberarea sub control judiciar formulate de către aceștia.
Recursurile nu au fost motivate în scris ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorii inculpaților, acestea regăsite în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856al.3 Cpp, instanța constată că recursurile formulate de inculpații, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Din întregul material probator existent în cauză, instanța constată că până în prezent subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, în continuare fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f Cpp, existând indicii temeinice în sensul că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura, gravitatea faptelor reținute de către procuror, în condițiile în care aceste fapte sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de patru ani.
În speța de față se observă că inculpații recurenți îndeplinesc în mod formal condițiile de admisibilitate prevăzute de legea penală pentru a beneficia de efectele instituției liberării provizorii sub control judiciar, însă pe fondul cauzei, instanța apreciază că nu se impune punerea în libertate a inculpaților sub control judiciar, raportat la natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați, fiind necesară în continuare privarea temporară de libertate a acestora.
Până în prezent nu se poate vorbi de o depășire a duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, aspect care se analizează în funcție de complexitatea cauzei, de natura probatoriului care urmează a fi administrat, de numărul inculpaților și comportamentul procesual al acestora.
Tribunalul C-S, în mod corect a analizat aspectele de fond și de formă care vizează soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de cei patru inculpați recurenți și soluția de respingere a acestor cereri apare ca întemeiată, în contextul necesității menținerii în stare de arest a acestor inculpați, pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit aflarea adevărului, chiar dacă în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, fiind depășită faza de urmărire penală.
De altfel, această măsură este singura care poate asigura acest deziderat, respectiv buna desfășurare a procesului penal, alte măsuri preventive neprivative de libertate neputând asigura acest lucru și implicit, nici instituția liberării provizorii sub control judiciar nu poate asigura un astfel de scop.
Pentru aceste considerente, nefiind nici un motiv de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpații recurenți.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 1.10.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă pe inculpatul la 200 lei, iar pe ceilalți inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./22.10.09
Tehnored. /22.10.09
PI. - - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
