Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 602/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 451
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpațiișiîmpotriva încheierii de ședință din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpațiși, ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați având cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive, și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea inculpaților în stare de arest și nu există probe că, odată puși în libertate, ar constitui vreun pericol pentru ordinea publică sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, iar inculpatul este minor.
Față de cele arătate mai sus și pentru egalitate de tratament - având în vedere că ceilalți doi coinculpați sunt liberi - solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a recurenților.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond, prin care s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la cei doi inculpați - ca fiind legală și temeinică. Urmează a fi avute în vedere infracțiunile ce fac obiectul cercetării judecătorești, probele aflate la dosar - față de care instanța a constatat că sunt îndeplinite în continuare cerințele art.148 lit. f Cod procedură penală și art.68/1 Cod procedură penală - în sensul formării presupunerii rezonabile că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că era elev în clasa a XI-a, nu face parte dintr-un grup infracțional și nu a făcut decât să vândă, o singură, dată hașiș.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că a consumat hașiș împreună cu prietenul său - inculpatul.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 10.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman, în baza art.3002și art.160 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților și.
În baza art.3002și art.160 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților, pe care o menține.
S-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara pentru inculpații G și și au următoarele obligații:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați:
- să se prezinte la organele de poliție din Z conform programului de supraveghere;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină,să nu folosească, să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie unul de celălalt, să nu comunice între ei direct sau indirect, să nu comunice cu inculpații aflați în stare de libertate G, și.
S-a atras atenția inculpaților G și că în situația încălcării cu rea-credință a obligațiilor de mai sus, se va dispune măsura arestării preventive împotriva lor.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând măsura arestării preventive a inculpaților din perspectiva art.300 Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală, respectiv art.3002Cod procedură penală, art.l60hCod procedură penală, pentru inculpatul minor, tribunalul constată legalitatea și temeinicia acesteia, impunându-se a fi menținută pentru toți cei în cauză.
Astfel, inculpații, și (ultimul minor la data săvârșirii faptei) au fost arestați preventiv prin încheierea nr.22 C/ 15 mai 2008 acestei instanțe.
S-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că probele administrate îndreptățesc presupunerea rezonabilă că ei au săvârșit faptele imputate: constituire și asociere la grup infracțional organizat în scopul traficării de droguri de risc și de mare risc, creând pericol social concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice o înlocuire a acestei măsuri.
De asemenea, este îndeplinită și condiția pericolului social concret pentru ordinea publică, rezultată din probatoriul administrat până la acest moment.
de droguri este o infracțiune pedepsită, tocmai datorită conotației asupra vieții sociale în general dar și a sănătății persoanei în particular, iar riposta autorităților față de amploarea acestui fenomen mai ales în rândul tinerilor, trebuie să fie fermă. De aceea, nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care proclamă dreptul la libertate a personalității umane, nu exclude dreptul statelor de a lua diverse măsuri preventive, dacă scopul este acela de prevenire a săvârșirii de infracțiuni și protecție a drepturilor și libertăților colective.
Referitor la inculpații G și, în raport de dispozițiile art.139 alin. l Cod procedură penală, s-a apreciat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu poate fi înlocuită cu măsura de a nu părăsi țara, potrivit art.1451Cod procedură penală.
Aceștia s-au prezentat în instanță la toate termenele dispuse până la acest moment, nu există semnale din partea autorităților împuternicite cu supravegherea acestora în sensul că s-ar sustrage de la obligațiile impuse de instanță prin încheierea din 5.11.2008, astfel încât s-a apreciat că se poate dispune înlocuirea măsurii preventive cu o alta mai puțin severă.
S-au pus în vedere celor doi inculpați disp.art.1451alin.2 Cod procedură penală cu aplicarea art.145 Cod procedură penală privitoare la obligațiile ce le revin și a căror încălcare ar atrage măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestora în stare de arest și nu există probe că, odată puși în libertate, ar constitui vreun pericol pentru ordinea publică sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Mai mult, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, iar recurentul este minor.
Și pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți doi coinculpați se află în stare de libertate, s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea în stare de libertate a inculpaților.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice ale inculpaților, interceptate și înregistrate, - urile ce conțin convorbirile telefonice respective, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice și CD-uri ce conțin, în format electronic, datele rezultate la perchezițiile informatice, proces-verbal din data de 10.06.2008 întocmit de organele de poliție, listing al convorbirilor efectuate prin intermediul sistemelor informatice, pe messenger, procese-verbale privind numerele de telefon deținute în agenda telefonică a inculpaților, raport către T al Serviciului de Combatere a Organizate T, referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe inculpatul, minor la data comiterii faptelor, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor audiați în cauză, procese-verbale întocmite de organele de poliție la data de 13.06.2008, precum și declarațiile inculpaților.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză, și cerințele art.148 alin.1lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, dar și persoana și conduita inculpaților.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 10.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman.
Obligă recurenții la câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu se vor
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./31.03.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
