Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.693/2009
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaică
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 192/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, asistat de avocat, apărător ales și intimatul asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care petentul depune note scrise, formulate prin apărătorul ales.
Apărătorul petentului, apărătorul intimatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al petentului solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și în baza art.278/1 Cod procedură penală a se trimite cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale față de intimat.
Învederează în susținere că intimatul deși este lucrător de poliție acesta are un comportament violent întrucât l-a agresat pe petent în public, în prezența a 5 martori. Mai arată că intimatul urmare incidentului l-a oprit în trafic pe tatăl petentului și l-a amenințat. La momentul incidentului intimatul a mai lovit persoană însă aceasta nu formulat plângere.
Sub aspectul sancțiunii administrative aplicate intimatului arată că nu se justifică aceasta precum nu se justifică nici reținerea dispozițiilor art.74 Cod penal, față de calitatea intimatului de lucrător de poliție, raportat la comportamentul agresiv al acestuia.
Avocat, apărătorul ales al intimatului solicită respingerea recursului petentului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, având în vedere probele dosarului.
Învederează că intimatul la momentul producerii incidentului nu se afla în exercitarea atributelor funcției sale, este cunoscut în cadrul A cu un comportament corespunzător.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, precizând că la stabilirea sancțiunii administrative s-a ținut seama de împrejurarea că intimatul nu se afla în timpul serviciului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.192/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr- s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței nr.239/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și a rezoluției nr.437/II/2/2008 din 16.10.2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 6.05.2008 s- dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza art.11 pct 1 lit Cod pr pen raportat la art. 10 lit. b ind.1 Cod pr pen și art. 18 ind 1 Cod pen pentru comiterea infracțiunii prev de art 180 alin 2 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 800 lei.
Procurorul reținut că în data de 15.08.2007 în Lungă, a avut loc populară. La manifestare au fost prezenți atât partea vătămată, care se afla împreună cu mai mulți prieteni cât și învinuitul agent de poliție aflat în permisie.
Învinuitul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu palma, cauzându- leziuni vindecabile în 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
În certificatul medico legal 2289/IA/733 eliberat la 16.08.2007 de SML se atestă în ce- privește pe numitul " tumefierea și echimozarea piramidei nazale, echimoze roșii violacee. roșii violacee pe fața laterală gâtului".Loviturile s-au putut produce prin lovituri cu corpuri dure. Concluzia este întărită de raportul de expertiză medico - legală nr. 470/ II / din13.02.2008 în care se menționează că mecanismul cel mai probabil de producere tuturor leziunilor este acela de lovituri active cu corpuri contondente.
Procurorul reținut că agresiunea fost confirmată de declarațiile persoanelor audiate, ,.
Declarațiile unor persoane audiate, majoritatea agenți de poliție, au fost înlăturate.
S- mai reținut că doua zi după incident învinuitul împreună cu șeful de post din comuna Lungă, agentul șef s-au deplasat la locuința familiei părții vătămate " iar învinuitul și- exprimat regretul pentru incidentul din seara precedentă.
Ordonanța fost menținută prin rezoluția prim procurorului aceluiași parchet din 5.06.2008.
Împotriva ordonanței formulat plângere și intimatul, care fost respinsă prin sentința penală nr. 320/2008 Tribunalului Alba pronunțată în dosar penal nr- definitivă prin decizia penală nr. 281/2009 Curții de Apel Alba Iulia.
Există autoritate de lucru judecat cu privire la împrejurarea că intimatul l- agresat pe petent, provocându- leziunile descrise în certificatul medico - legal m sus menționat.
Cu privire la evaluarea gradului de pericol social al faptei intimatului s-a apreciat că este neîndoielnic că soluția de scoatere de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni apare ca fiind blândă sau îngăduitoare, însă s- adoptat ținându-se cont de criteriile prev de art. 18 ind. 1 alin 2 Cod pen respectiv modul de comitere al faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta fost comisă, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.
S-a reținut că fapta s-a comis pe fondul unui conflict spontan ivit cu ocazia unei sărbători populare. Violențele au prezentat o anumită agresivitate. Intimatul avut însă bună conduită, până la acest moment în care nu putut să își controleze conduita cu toate că, are calitatea de polițist, avea obligația să facă.
Nu există criterii matematice de evaluare gradului de pericol social, criteriile stabilite de lege permițând anumită marjă de apreciere din partea organului judiciar.
Instanța a apreciat că fapta intimatului se află undeva la limita dintre categoria faptelor penale și cele care ar trebui să atragă doar răspunderea administrativă. Dacă soluția de neurmărire penală pare îngăduitoare, o sancțiune penală ar apărea ca fiind prea severă. Pentru aceste considerente s-a apreciat că o sancțiune administrativă este suficientă pentru intimatul - persoană tânără și cu funcție de autoritate publică să-și corijeze și să-și responsabilizeze conduita față de semenii săi, pe care trebuie să- protejeze și nu să ajungă el însuși un pericol public.
Față de aspectele reținute, în baza art. 278 indice 1 alin 8 lit. Cod pr pen s-a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal petentul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii și admiterea plângerii, cu consecința adoptării unei soluții de condamnare a făptuitorului a pentru săvârșirea infracțiunea prev. de art.180 al.2 Cod penal.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a susținut că în mod eronat s-a apreciat că fapta intimatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care probatoriul administrat a dovedit indubitabil vinovăția intimatului.
S-a arătat că nu pot fi minimalizate consecințele faptei săvârșite, nu poate fi agnorată calitatea intimatului de agent de poliție și nici atitudinea nesinceră a acestuia, care a înțeles să nege faptele, chiar în condițiile existenței unor probe care demonstrează contrariul.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul petentului este nefondat.
În mod corect instanța de fond evaluat gradul de pericol social prezentat în concret de fapta de lovire, prev. de art.180 al.2 Cod penal imputată intimatului și a constatat că nu se impune desființarea soluției adoptate de procuror, de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ.
Existența faptei și săvârșirea ei cu intenție, de către intimatul învinuit au fost demonstrate cu certitudine de probele administrate, iar aceste aspecte au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr.320/15.12.2008 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia penală nr.281/30.04.2009 Curții de Apel Alba Iulia.
Ceea ce se discută în speță este doar pericolul prezentat de fapta de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal săvârșită de intimat în dauna petentului, iar pentru evaluarea acestui art.18/1 al.2 Cod procedură penală prevede câteva criterii, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Deși, pe de o parte intimatul are calitatea de agent de poliție și a negat săvârșirea faptei, pe de altă parte acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut bună conduită la locul de muncă și în societate, fapta nu a fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci cu ocazia unei sărbători populare, iar urmările nu au fost grave, petentul parte vătămate suferind leziuni vindecabile în termen de 5-6 zile îngrijiri medicale.
Raportat la aceste elemente, Curtea apreciază că o soluție de trimitere în judecată și de condamnare a intimatului ar fi excesivă, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ fiind suficientă pentru atrage atenția intimatului asupra consecințelor conduitei adoptate.
În acest sens, Curtea reține practica relativ constantă a instanței de judecată și a parchetelor care pentru fapte similare, loviri cu un număr redus de zile de îngrijiri medicale, aplică sancțiuni cu caracter administrativ.
A proceda diferit în cazul intimatului, doar pentru considerentul că acesta este lucrător de poliție, deși fapta nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, ar echivala cu o discriminare nejustificată, în condițiile în care, în lipsa acestei calități speciale, ar beneficia cu certitudine de dispozițiile art.18/1 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, constatând că în mod corect Tribunalul a respins plângerea formulată de petentul, menținând soluția procurorului de netrimitere în judecată, criticile aduse de recurent fiind nefondate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 192/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă petentul la plata sumei de 240 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/5.01.2010
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Dana Ghițoaică
