Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.107 /

Ședința publică din data de 05.02.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Victor

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr.77 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru petentul lipsă, avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Avocatul ales al petentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare desființarea rezoluției date și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor pentru motivele dezvoltate în scris la dosar.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale ca legală și temeinică, apreciind că ordonanța procurorului și rezoluția dată de prim- procuror sunt temeinice și legale, iar împrejurările în care a avut loc incidentul dintre petent și făptuitori, au fost stabilite pe baza declarațiilor tuturor persoanelor care au văzut cele întâmplate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la tribunal sub nr.1817/115/08.07.2008, petentul a solicitat desființarea rezoluției din 24 iunie 2008 dată în dosarul nr. 255/II/2/2008 dată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și a ordonanței din 31 mai 2008 din dosarul nr. 24/P/2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 250, art. 266 Cod penal.

În motivarea plângerii petentului s-a arătat că probatoriul din dosar duce la vinovăția celor doi făptuitori (agenți de poliție), care l-au agresat; din coroborarea certificatelor medico-legale cu depozițiile martorilor, și Ciuru rezultă în mod clar starea de fapt care probează că cei doi făptuitori se fac vinovați de infracțiunile menționate; rezoluția este întemeiată exclusiv pe probele (declarații ale martorilor - agenți de poliție, colegi ai făptuitorilor), care prezintă o altă stare de fapt care nu concordă cu realitatea.

S-a mai susținut că imobilizarea petentului s-a făcut prin acte de violență, care nu se înscriu în limitele prevăzute de art. 56 din legea 360/2002, aceste acte, prin modul în care au fost comise, fiind circumscrise în prevederile art. 250 și 266 Cod penal; imobilizarea unei persoane de către organele de poliție nu se realizează prin lovire peste picioare și prindere de gât, sau lovirea cu bastonul, acte care depășesc limita legalului; făptuitorul nu avea nici un drept care să participe la activitățile agenților de poliție pentru că nu era în orele de serviciu, fiind și sub influența alcoolului, iar făptuitorul era însoțit de un alt coleg.

La dosarul cauzei s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost acvirate dosarele nr.24/P/2008, 255/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și, în copie, dosarul nr. 1206/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din 31 mai 2008, dată în dosar nr.24/P/2008, s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, art. 25, 42, 45 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile prev. de art. 250 Cod penal, art. 266 alin.2 Cod penal; s-a declinat competența de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș pentru a fi efectuată urmărirea penală față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 1, 2 Cod penal și art. 87 alin.5 din OUG195/2002.

În motivarea ordonanței s-a reținut că la data de 03.01.2007, petentul a depus plângere împotriva făptuitorilor și pentru infracțiunile prev. de art. 250 și art. 266 Cod penal, întrucât aceștia l-au agresat prin strângere de gât, punerea cătușelor, lovirea în zona sa în zona capului după ce i-au fost puse cătușele, cât și lovirea sa la sediul poliției; din declarația persoanei vătămate rezultă că în noaptea de 28/29.11.2007 a consumat băuturi alcoolice la barul "" din împreună cu prietenul său -, iar în jurul orelor 00,00 - 01,00 s-au deplasat la autoturismul său, parcat în fața barului "". Pe drum, l-a întâlnit pe numitul, care l-a întrebat dacă i-a găsit pașaportul în mașină"cu o zi înainte mergând împreună la ). Cu toții au mers la autoturism pentru a căuta pașaportul. La autoturism au venit doi agenți de poliție, îmbrăcați în uniformă. Unul dintre aceștia - agentul - l-a tras de mână, după care a căzut pe genunchiul drept, s-a ridicat întrebându-l ce vrea; agentul a solicitat actele, a întrebat ce acte are, după care s-au insultat reciproc; au mers circa 10 metri spre localul "" însă dinspre ușa localului a venit agentul de poliție care l-a prins de gât și l-a împins lângă gard. Din local a mai ieșit un agent de poliție îmbrăcat în civil, care l-a prins de mâna dreaptă și i-a pus-o la spate. În acest timp, a fost lovit de agentul în zona toraco-abdominală și la picioare, după care a căzut și i-au fost puse cătușele. A fost condus la sediul poliției unde, într-un birou, agentul a continuat să-l lovească și să-l amenințe. Într-o sală a așteptat până la ora 04,00, după care a fost dus la spital, pentru a i se recolta probe biologice.

S-a mai reținut că făptuitorul - agent de poliție la Poliția - a declarat că, în seara zilei de 28.11.2007, orele 20,30 intrat de serviciu în schimbul III, iar la ora 21,00 plecat în patrulare împreună cu colegul său - agentul de poliție. În jurul orei 1,00, în timp ce patrula pe str. -, pe trotuar, din spate a venit un autoturism marca BMW, nr. CS-04-471, care a încetinit, după care s-a deschis geamul din dreapta față, iar conducătorul auto l-a insultat și amenințat, folosind expresii jignitoare la adresa sa; autoturismul s-a oprit și din autoturism a coborât conducătorul auto în persoana lui și încă două persoane: și; numitul a continuat să-l insulte și amenințe, după care l-a lovit cu pumnul în față. Acesta a continuat din nou să-l lovească, însă, retrăgându-se, lovitura acestuia a deviat, acesta căzând, fiind în stare de ebrietate. s-a ridicat și a fost ținut de pentru a nu mai lovi. La fața locului au mai venit și colegii -, și - aflați în timpul liber, la barul "". Aceștia l-au sprijinit pentru a-l imobiliza și încătușa pe și a-l conduce la sediul poliției; acesta a continuat să insulte și să amenințe și la sediul poliției, unde alți colegi s-au ocupat de testarea acestuia în ceea ce privește alcoolemia, recoltarea probelor biologice și declarații.

Din certificatul medico-legal nr. C-923 din 29.11.2007, rezultă că a prezentat leziuni traumatice (malar dreapta echimoză violacee de 3/2 cm, superioară bilateral tumefiată, fluctuentă la palpare și fața vestibulară echimozată violaceu) ce s-au putut produce prin lovire directă cu un corp dur, necesitând pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Făptuitorul a declarat că, în noaptea de 28/29.11.2007, în jurul orei 1,00 s-a aflat la barul "" din, fiind împreună cu colegii săi și. La un moment dat, numitul s-a îndreptat spre ieșirea din local, după care, de la ușă, a strigat că în stradă patrula poliției are probleme cu numitul. Au ieșit cu toții în stradă și a observat că se află sub influența băuturilor alcoolice și că acesta amenință și insultă pe cei doi agenți de poliție aflați în patrulare - și. Agentul s-a ținut de gură afirmând că a fost lovit de. Văzând că este greu de ținut de către și, pentru a nu mai lovi, a sprijinit pe ceilalți colegi în imobilizarea și încătușarea acestuia. După încătușarea acestuia, nici el și nici ceilalți colegi nu au mai avut vreo intervenție sau contact fizic cu. Acesta a fost condus la sediul poliției din, unde a continuat să vorbească urât. Acesta a refuzat testarea cu aparat etilotest și recoltarea probelor biologice la spitalul din

S-a reținut că declarația făptuitorului se coroborează cu cele constatate prin procesul verbal întocmit la 29.11.2007, semnat de martori asistenți și, precum și agentul; s-a mai coroborat cu declarația făptuitorului, cu declarațiile martorilor și.

Martorii și au declarat că, din autoturismul taxi în care se aflau, au văzut cum numitul l-a lovit cu pumnul în față pe agentul de poliție, cum a încercat să-l lovească a doua oară însă nu a reușit, căzând, cum din autoturismul marca BMW nr. - a coborât numitul și o altă persoană și cum agentul l-a ținut pe să nu mai lovească. Aceștia au auzit amenințările și insultele adresate de agentului de poliție.

Martorul a observat în noaptea de 28/29.11.2007, în jurul orei 1,00 cum autoturismul marca BMW nr. -, a circulat pe contrasens din direcția Centru - Stația CFR, iar la volanul autoturismului se afla numitul.

Martora - a declarat că, în noaptea de 28/29.11.2007, în jurul orei 1,00 s-a aflat cu mai mulți cunoscuți la barul ""; observând că mai multe persoane ies afara barului, a ieșit și ea și a văzut că numitul a insultat și amenințat pe agentul de poliție; nu a observat ca să fi fost lovit de vreun agent de poliție aflat la locul incidentului, ci doar faptul că aceștia l-au imobilizat și încătușat pe acesta.

Martora a declarat că în noaptea de 28/29.11.2007, în jurul orei 1,00, auzind în afara barului "" unde se afla în serviciu ca și barman, a ieșit afară din local și a văzut că care era sub influența băuturilor alcoolice, l-a insultat cu expresii urâte pe agentul de poliție; a văzut că numitul îl ținea pe pentru a nu-l lovi pe agentul de poliție, care a scos bastonul din dotare, însă nu l-a lovit pe. De asemenea, a văzut cum agenții de poliție, și au încercat să-l imobilizeze pe care era recalcitrant și vorbea urât la adresa polițiștilor, prinzându-l de mâini, culcându-l la pământ și punându-i cătușele.

Martorul a declarat că agentul de poliție i-a pus mâna în gât lui, l-a împins, apoi l-a lovit la picioare, punându-l jos, în poziția culcat, cu fața în jos. Agentul l-a lovit cu bastonul, apoi i-au fost puse cătușele, fiind condus la sediul poliției; i-a insultat pe polițiști, însă nu i-a lovit.

Martorul a declarat că a văzut cum agentul de poliție l-a tras de mână pe, care a căzut; agentul de poliție și alții au exercitat acte de agresiune asupra lui, care a fost imobilizat prin punerea acestuia la pământ și încătușarea sa; a fost condus la sediul poliției unde a fost amenințat de agentul de poliție îmbrăcat în civil; conținutul declarației sale de martor nu corespunde cu declarația sa dată la 29.11.2007, putându-se interpreta că cele declarate de nu corespund adevărului în totalitate.

Martorul a declarat că l-a insultat pe agentul de poliție, fiind tras și ținut de numitul. Din bar au ieșit agenții de poliție, și; agentul l-a prins de mâini pe, i le-a pus la spate, l-a culcat la pământ și i-a pus cătușele; a fost condus la sediul poliție, acesta folosind expresii jignitoare la adresa poliției. De asemenea, conținutul declarației sale de martor nu corespunde cu conținutul declarației sale dată la 29.11.2007, fiind incert faptul că cele declarate de corespund adevărului.

Martorul Ciuru a declarat că a văzut cum agenții de poliție și au efectuat acte de prindere și ținere a lui pentru imobilizarea sa; acesta a fost pus jos și i s-au pus cătușele. La sediul poliției, a dictat declarația la mai multe persoane, inclusiv lui. Declarația sa de martor nu corespunde în conținut cu declarația dată și semnată la 29.11.2007, când a declarat că agentul de poliție a fost insultat și amenințat de, acesta sărind la agentul de poliție și încercând să-l lovească cu pumnul în față. Afirmația că agentul de poliție ar fi dictat aceeași declarație la mai multe persoane deodată nu corespunde adevărului, întrucât conținutul declarațiilor date diferă de la persoană la persoană.

Martora a declarat că a văzut cum agenții de poliție, și au lovit pe numitul, l-au imobilizat pe acesta și i-au pus cătușele; aceștia au continuat să-l lovească și după punerea cătușelor. Fiind chemată la sediul poliției, agenții de poliție și au dictat conținutul declarațiilor atât ei cât și la încă șase persoane, în același timp, în aceeași sală. Declarația sa de martor nu corespunde cu declarația sa dată și semnată la 29.11.2007, existând dubii că martora ar fi declarat adevărul. De asemenea, declarația sa din 29.11.2007 diferă în conținut de declarațiile celorlalte persoane date la 29.11.2007, rezultând că declarațiile nu au fost dictate de agenții de poliție și, în același timp, la mai multe persoane.

S-a mai reținut probe că agentul de poliție a fost lovit de persoana vătămată în cauză - (declarații martori și certificat medico-legal C-923/29.11.2007 - "lovire directă cu un corp dur") și că acesta vroia să -și continue acțiunea agresivă împotriva agentului de poliție; mai mult, a insultat și amenințat pe agentul de poliție; conform dispozițiilor legale, în atare situație se impune imobilizarea și încătușarea agresorului; fiind sprijinit și de ceilalți colegi de serviciu, folosindu-și forța și mijloacele din dotare, a fost culcat la pământ și încătușat; leziunile constatate la (certificat medico-legal nr. C-924 din 30.11.2007) - antebraț stâng echimozare și excoriații liniare - sunt specifice lovirii de corpuri dure, specifice imobilizării și punerii sale la pământ.

Legea nr. 360/2002 - Statutul polițistului - specifică prin art. 56 că este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea în limitele legale a atribuțiilor de serviciu, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane; conform Dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române nr. 643 din 05.12.2005, art. 33 prevede că imobilizarea este o măsură polițienească cu caracter coercitiv întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv față de polițist de a începe sau a continua o acțiune violentă. În art. 34 se prevede dreptul polițistului de a folosi forța fizică și lupta corp la corp pentru imobilizare, în art. 35 dreptul de a folosi bastonul iar la art. 36 folosirea cătușelor, pentru astfel de persoane ce se manifestă agresiv.

S-a reținut că acțiunile violente ale făptuitorilor și au fost exercitate nu din voința de a lovi intenționat persoana vătămată - - ci pentru a contracara, prin imobilizare și încătușare, acțiunea agresivă a persoanei vătămate, prin lovire cu pumnul în față a agentului de poliție - și pentru a nu-și mai continua acțiunea agresivă și de insultă și amenințare. Din probe nu rezultă, cu certitudine, că agenții de poliție și - ar fi lovit persoana vătămată după încătușare și la sediul poliției; din cercetările efectuate, a reieșit că faptele prev. de art. 250 și 266 Cod penal nu au fost săvârșite de către făptuitorii și - agenți de poliție, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Împotriva ordonanței procurorului, petentul a formulat plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 255/II/2/2008 din 24 iunie 2008.

Verificând ordonanța atacată în raport de motivele invocate în plângere pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că ordonanța este temeinică și legală, plângerea fiind neîntemeiată.

Din înscrisurile și declarațiile (petentului, făptuitorilor și martorilor) aflate la dosar, rezultă că în timpul incidentului dintre petent și agenții de poliție, asupra petentului au fost exercitate, de către agenții de poliție, acțiuni (de prindere de gât, împingere, prinderea mâinilor, culcarea la pământ, punerea cătușelor), însă aceste acțiuni au fost exercitate pentru imobilizarea și conducerea la sediul poliției a petentului, care s-a manifestat violent, în sensul că l-a lovit și l-a insultat pe agentul.

În timpul incidentului și acțiunilor menționate, s-au cauzat leziunile corporale (descrise în certificatele medico-legale aflate la dosar), atât agentului de poliție cât și petentului.

S-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că petentul a fost lovit după ce a fost imobilizat și dus la sediul poliției, la dosar nefiind dovezi în acest sens.

Totodată, s-a mai constatat că în ordonanța atacată, au fost analizate detailat toate probele administrate în cauză, inclusiv cele la care se face referire în plângerea petentului (actele medico-legale care dovedesc leziunile cauzate petentului și declarațiile martorilor, și Ciuru) și s-a ținut cont de aceste probe, în măsura în care ele se coroborează cu ansamblul probelor care au fost administrate în cauză.

Așa fiind, s-a apreciat că este nefondată susținerea, în sensul că ordonanța se întemeiază exclusiv pe declarațiile colegilor făptuitorilor (care ar prezenta o stare de fapt ce nu concordă cu realitatea); dimpotrivă, împrejurările în care a avut loc incidentul dintre petent și făptuitori, au fost stabilite pe baza declarațiilor tuturor persoanelor care au văzut cele întâmplate, inclusiv martorii, care au fost prezenți la locul incidentului și nu sunt colegi ai făptuitorilor.

Având în vedere motivele arătate, s-a reținut că ordonanța procurorului și rezoluția prim procurorului, sunt temeinice și legale, astfel că plângerea petentului este nefondată.

Față de aceste considerente, în baza art.278¹alin.8 lit. a Cod procedură penală, instanța a respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței din 31 mai 2008 dată în dosarul nr. 24/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, și rezoluției nr. 255/II/P/2008/24.06.2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C-

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit plângerea formulată a fost respinsă, făptuitorii făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunilor de "purtare abuzivă" și " arestare nelegală și abuzivă".

Recursul declarat de petent nu este fondat.

Prima instanță a motivat în detaliu prin analiza amănunțită a probelor și actelor existente la dosar la care au fost pronunțate ordonanța și rezoluția de către procuror, probe din care rezultă că cei doi intimați nu au săvârșit fapte de natură penală. Astfel din certificatul medico-legal nr. C 923/24.11.2007, rezultă că intimații a suferit leziuni și traumatisme pentru vindecarea acestora fiind necesare 5-6 zile de îngrijiri medico-legale; leziunile au fost produse prin fapta petentului, imobilizarea petentului realizându-se după intervenția numiților, și a făptuitorului .

Cum starea de fapt a fost corect reținută, în baza dispozițiilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 1 lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul-recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.77 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 09.02.2009

Tehnored.

2ex/12.02.2009

Prima inst.