Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 41/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 41
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 20 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina judecător
- - - grefier
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror -
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 21 ianuarie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat petentul asistat de avocat ales, intimații:, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care: Intimatele și, arată că au consultat un avocat, nu au încheiat un contract de asistență juridică cu acesta și doresc să se apere singure. Depun un set de înscrisuri.
Avocat pentru petent depune copia plângerii penale și arată că în acel dosar s-a început ancheta și s-a dispus efectuarea unei expertize. Nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatele și susțin că nu au alte cereri de formulat.
Intimatul arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind alte cereri formulate în cauză, constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, pe fond.
Avocat pentru petent, a solicitat admiterea plângerii, reținerea acesteia spre rejudecare și pe fond să se constate că se impune trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU pentru completarea cercetărilor. Susține motivele plângerii și arată că prin declarațiile false date de mama părților, vânzătoarea în cele două contracte de vânzare-cumpărare contestate, notarul a încheiat 2 contracte de vânzare-cumpărare pentru un imobil proprietatea petentului. Plângerea a fost respinsă pe considerentul că ar fi proprietatea vânzătoarei și că a avut o casă care a fost demolată și pe acel loc s-a construit o nouă casă din cărămidă.
În rezoluție se precizează că notarul a respectat condițiile legale și că la baza contractului au fost aceste documente care atestau situația imobilului. Acest punct de vedere îl susțin împreună cu actele depuse la dosar. În actul din 1996 rezultă că s-a vândut o casă din cărămidă, în contractul din anul 1999 se precizează că s-a vândut o casă din chirpici, ceea ce duce la concluzia că Primăria a dat o adresă falsă cu privire la imobil.
Notarul fără a exista un act de proprietate a încheiat contractul de vânzare cumpărare, în ambele contracte s-au dat declarații că se cunoaște situația juridică a imobilului. Au depus o adeverință din anul 2006 din care rezultă că petentul apare înscris cu imobilul la registrul agricol și că acesta a plătit impozit.
Singura variantă este de a se constata în raport de cele susținute și probele efectuate dacă cele două vânzări s-au efectuat legal sau în baza unor declarații false.
La Poliția, s-a formulat plângere împotriva membrilor Comisiei: dosar nr. 2575/P/2007 în care se administrează probe. Acel imobil din chirpici a fost în picioare până în anul 1980-1983, fiul ei a construit imobilul pe alt amplasament prin forțe proprii, nu avea posibilități materiale să ridice un imobil. Cele consemnate în cuprinsul rezoluției se contrazic cu acel raport de expertiză din care rezultă că imobilul nu este din chirpici, că amplasamentul imobilului din chirpici nu este același cu imobilul din cărămidă.
În raport de toate documentele depuse și susținute rezultă că cele două intimate și mama lor au dat declarații în fals și au vândut casa petentului.
Apreciază că dovezile depuse, din care rezultă cine a construit casa, cine a plătit acele lucrări, sunt suficiente ca să se constate că prin fals și uz de fals s-a vândut bunul și a indus în eroare pe notar. Terenul pe care se edifică casa este al bătrânei și al petentului conform, certificatului de moștenitor, iar imobilul a fost ridicat cu acceptul ei de către petent.
În dosar se impune efectuarea unei expertize care să constate dacă imobilul în litigiu, cuprins în contractul de vânzare cumpărare, este din cărămidă, dacă coincide cu amplasamentul imobilului construit de din chirpici; dacă la data vânzării exista imobilul din chirpici sau din cărămidă, expertul să verifice rolurile agricole, să stabilească dacă vânzătoarea figurează cu act de proprietate pentru imobilul înstrăinat, dacă adeverințele emise de Primăria corespund înscrisurilor din rolurile agricole. Totodată, solicită administrarea probei cu martori.
În concluzie, față de probele administrate și cele susținute, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul, arată că el a fost cel care a avut grijă de bunica sa.
Intimata arată că mama are autorizație pentru casa în litigiu. Pe baza acesteia, surorii sale i s-a făcut acte pentru o cameră și o bucătărie. Fratele ei a refuzat să aibă grijă de mama sa fiind plecat. Ea fiind de specialitate a avut grijă de mama sa, casa este pe același amplasament.
Mama sa a solicitat ajutor la acea vreme autorităților și i s-a dat materiale de construcție de la demolări, fratele le-au ajutat împreună cu un băiat, au zidit din construcție și o altă persoană a terminat lucrarea care a fost achitată de mama sa și ea. Această casă a fost construită cu materiale primite și cu efortul său.
Depune autorizația de construcție nr. 29 din 06.09.1984 și solicită respingerea plângerii.
Petenta, arată că formulează aceleași concluzii cu și solicită respingerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că rezoluția atacată cu plângere este temeinică și legală, a fost adoptată în mod corect iar notarul a întocmit actele pe baza înscrisurilor prezentate. Pentru aceste considerente, a pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată.
S-a prezentat avocat autorizația depusă de, s-au declarat dezbaterile închise și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 5 decembrie 2007 în dosar nr. 477/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂUs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunile de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal și infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 Cod penal față de notarul public, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea formulată, înregistrată cu nr. 477/P/2007 din 10.09.2007, petentul a reclamat că notarul public a perfectat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3335/15.10.1999, prin care mama lui,care nu era aptă fizic și psihic, a vândut casa și terenul aferent, situate în loc., com., jud. B, cumpărătorilor, și.
Petentul mai susține că imobilul vândut (respectiv casa) a fost reconstruită de acesta din temelie, cu veniturile sale, iar surorile, și au declarat mincinos la notar că imobilul vândut ar fi fost construit din chirpici și nu din cărămidă și că nu este grevat de sarcini, nefiind proprietatea altei persoane.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză: plângerea petentului și actele anexate la aceasta, actele care au stat la baza autentificării contractului prin Încheierea 3335/15.10.1999 la Biroul Notarului Public, adeverința 2929/15.10.1999 a Primăriei com., certificatul de sarcini nr. 5616/15.10.1999 al Judecătoriei Bacău, titlul de proprietate pe numele nr. - eliberat de B, memoriul tehnic justificativ nr.315/1999/, contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea 3335/15.10.1999, notele explicative date de, și, rezoluțiile 2207/II/2/13.11.2007 și 4124/4.07.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și lucrările aferente acestor dosare s-a reținut că era singura proprietară a unei case de locuit și a suprafeței de 2195. teren situate pe raza loc., jud.
Casa aparținând numitei a fost grav avariată de inundațiile ce au avut loc după anul 1980, fiind reconstruită pe același amplasament, cu materiale primite ajutor de la demolările din B, fondurile bănești și munca fizică a membrilor familiei.
Noua construcție nu a fost edificată în baza unei noi autorizații de construire și a unei documentații tehnice corespunzătoare, iar în actele de proprietate nu s-au efectuat alte mențiuni față de cele existente înainte de data reconstruirii imobilului.
Petentul fiind reaudiat la data de 16.10.2007 cu privire la obiectul plângerii sale, reclamă că este nemulțumit de contractul nr. 3335/15.10.1999, autentificat la Biroul notarului public.
Din examinarea actelor aflate în dosarul notarial 3335/1999 a rezultat că, mama părților în cauză, în calitate de unică moștenitoare, la data de 15.10.1999, a vândut o parte din casa la care am făcut referire mai sus, împreună cu suprafața de 508,67. teren, fiicei sale.
Cele două părți nu au adus la cunoștința notarului public că imobilul ar fi fost reconstruit din alte materiale că ar fi suferit unele modificări sau îmbunătățiri, aduse de către alte persoane.
Aceste precizări nu ar fi avut nici o relevanță asupra dreptului de proprietate aparținând lui, singura proprietară a imobilului sus menționat.
Petentul, care reclamă astfel de îmbunătățiri aduse imobilului, are deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru despăgubiri.
În momentul tranzacției era în deplinătatea facultăților mintale. O astfel de concluzie rezultă din faptul că notarul nu a observat că aceasta să aibă probleme mintale, împrejurare în care nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, iar petentul nu a dovedit cu acte medicale că mama sa suferea de boli psihice.
Din examinarea dosarului nr. 2565/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău rezultă că petentul deține, în imobilul mai sus menționat, 2 camere, în baza certificatului de moștenitor 342/29.11.2006 și a ocupat abuziv camerele deținute de sora sa, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 Cod penal.
Din verificările efectuate nu rezultă că făptuitorii, și notarul public, să fi comis fapte de natură penală, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele reclamate de.
Plângerea adresată de petent procurorului general a fost respinsă prin rezoluția din 21.01.2008.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată, în termen legal a formulat plângere petentul, aceasta fiind înregistrată cu nr-.
În motivarea plângerii petentul a arătat că surorile sale, intimatele, precum și mama părților - în prezent decedată - au făcut afirmații mincinoase la notar susținând o dată că imobilul din care s-a vândut o parte nu era construit din chirpici, iar în alt contract au afirmat că imobilul aparține mamei, deși în realitate a aparținut petentului.
De asemenea, a susținut că nu a făcut verificări necesare privind proprietarul imobilului ce s- vândut.
Din examinarea lucrărilor dosarului și motivelor invocate instanța reține următoarea situație de fapt:
Petentul este frate cu intimatele și, iar intimatul este nepotul lor.
În timpul vieții, numita - în prezent decedată - a înțeles să dispună prin acte între vii de averea sa și astfel în anul 1999 prin contractul autentificat cu nr. 3335/15 octombrie 1999 vândut fiicei sale o parte dintr-o casă ( fl. 4 dosar de urmărire penală ), iar nepotului său i-a vândut o suprafață de teren ( fl. 34), petentului rămânându-i o altă parte din casă, dar fără a fi încheiat contract de vânzare - cumpărare.
La dosarul instanței petentul a mai depus copia unui contract de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 3550/2.05.1996 prin care a vândut celeilalte intimate, o parte dintr-un imobil cu mențiunea că acest contract s-a precizat că imobilul este din cărămidă ( fl. 32), în timp ce în contractul din 1999 sa menționat că acesta este ridicat din chirpici.
În dosarul penal a fost depus numai contractul din 1999, petentul susținând că surorile dar și mama lui au făcut afirmații mincinoase sub două aspecte: că imobilul ar fi construit din chirpici și că proprietar ar fi mama sa. Or, petentul s susținut că la data vânzării, imobilul din chirpici ce a aparținut mamei sale nu mai exista, fiind distrus de inundațiile din 1980, iar cel existent era construit din cărămidă, proprietar fiind petentul, deoarece el l-a construit.
Pe de altă parte, intimații au susținut că într-adevăr imobilul din chirpici a fost grav avariat de inundații și că ulterior s-a ridicat un nou imobil, dar cu materiale primite de la autorități și prin contribuția tuturor părților inclusiv a petentului.
Dincolo de susținerile contradictorii ale părților, din probe rezultă că singurul proprietar al terenului pe care s-a ridicat casa în litigiu a aparținut numitei, conform titlului de proprietate nr. -/17.09.1993 ( fila 20 dosar de urmărire penală).
Chiar dacă petentul ar fi edificat un imobil pe terenul mamei sale, potrivit art. 494 Cod civil,nu devine proprietar al imobilului, ci are un drept de creanță, al cărui conținut diferă în raport de calitatea sa de constructor de bună sau rea-credință.
De altfel, autorizația de construcție pentru noul imobil a fost eliberată pe numele mamei petentului, tocmai pentru că ea era proprietarul terenului ( fila 49 dosar instanță).
În concordanță cu dispozițiile legii civile, declarațiile potrivit cărora era proprietar al imobilului nu sunt false.
În ceea ce privește cealaltă declarație privind materialul din care este construit imobilul - chirpici sau cărămidă, în situația în care se constată că la data încheierii contractului nu exista imobilul respectiv, convenția este lovită de nulitate în condițiile legii civile.
În concluzie, în mod corect s- dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și.
În ce privește fapta imputată notarului, din documentația care a fost avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare rezultă că proprietar al imobilului era, astfel încât rezoluția este legală și temeinică și cu privire la această intimată.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge plângerea ca nefondată, urmând ca pe temeiul culpei procesuale să fie obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O ĂRĂȘTE
În baza art. 2781al.8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul,domiciliat în comuna, sat., județul B, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 5 decembrie 2007, în dosar nr. 477/P/2007al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului 40 de lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru intimata și de la pronunțare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent. -
Tehnored. - 2 ex.
8/8.04.2008
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Gabriela Spoială
