Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 844/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 844/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 114/A din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă recurentă, personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind inculpatul recurent, părțile civile intimate și Spitalul Clinic Județean de Urgență T, precum și asigurătorul intimat SC ASIGURĂRI SA - Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocatul susține recursul declarat de partea civilă și solicită admiterea acestuia și acordarea integrală a daunelor materiale solicitate, care sunt justificate. În sprijinul cererii sale arată că Judecătoria Detaa soluționat nesatisfăcător latura civilă a cauzei, Tribunalul Timiș făcând însă un remediu acordând integral daunele morale părții civile, însă daunele materiale nu au fost integral acordate. Acest lucru se impune întrucât inculpatul a produs accidentul iar partea vătămată a rămas cu un handicap, nemaiputându-și exercita profesia de medic și mai necesită și alte intervenții chirurgicale. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere ca inadmisibil, în latura penală, a recursului declarat de inculpat, întrucât acesta nu a uzat de calea de atac a apelului, iar în latura civilă respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la recursul declarat de partea civilă, pune concluzii de admitere și acordarea daunelor materiale astfel cum au fost solicitate de acesta.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 256/04.12.2007, pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, în temeiul art. 184 alin. 2,4.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilind în sarcina inculpatului un termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83.Cod Penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la acțiunea civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 3.608,81 lei cheltuieli de spitalizare, actualizate la rata inflației la data executării hotărârii, părții civile SC SA B 1.321,44 lei despăgubiri civile și părții civile suma de 6000 lei despăgubiri civile, respingând în rest acțiunea civilă formulată.
Inculpatul a fost obligat la 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 128,4 lei reprezentând costul analizelor se va vira în contul IML T și la 1000 lei cheltuieli de judecată față de partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta nr. 250/P/30 august 2006, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Prin actul de inculpare, în expunerea stării de fapt, s-a reținut că la data de 3 aprilie 2006, în jurul orelor 13,35, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca BMW 520i cu nr. -083, pe direcția T - Reșița, iar în autoturism se mai aflau și numiții el și, în calitate de pasageri.
Pe un sector de drum, după SC SA, deși axul drumului era marcat cu o linie continuă, inculpatul a inițiat o manevră de depășire a unor mașini care circulau în fața sa în coloană, ignorând indicatorul "depășire interzisă".
Cele trei autoturisme care urmau să fie depășite de inculpat, circulau deja pe partea pasajului de cale ferată, ultimul fiind autoutilitara 1307 cu nr. -, condus de către.
Inculpatul nu a apucat să depășească acest ultim autoturism, deoarece trecând peste linia continuă, a acroșat cu partea laterală autoturismul 1310 cu nr. -, condus de partea vătămată, care circula din sens opus.
Datorită impactului, autoturismul condus de inculpat s-a rotit și a lovit partea frontală a autoturismului marca Opel, cu nr. -, condus de partea vătămată și în care se mai afla, în calitate de pasager, numitul, după care a acroșat și autoturismul Solenza cu nr. -, condus de numitul și în care se mai afla în calitate de pasager numitul.
Toți conducătorii auto implicați în accident au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind în cazul tuturor 0 (absent) și s-a procedat la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atât inculpatului, cât și părților civile, rezultatul fiind 0 (absent).
În urma accidentului, doar numitul a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare 100 zile îngrijiri medicale, în urma cărora CAS s-a constituit parte civilă cu suma de 1608,18 lei.
La termenul de judecată din 2 octombrie 2006, partea civilă a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 lei reprezentând despăgubiri civile.
La termenul din 11 septembrie 2007, aceeași parte civilă și-a precizat constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei totale de 81.468 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 50.000 lei daune morale.
La data de 24 noiembrie 2006, Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă cu suma de 1.589,19 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Procedând la judecarea cauzei, a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptei și și-a menținut declarațiile date în faza de cercetare penală.
De asemenea, a fost audiată și partea vătămată, care a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 2000 EURO, reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare autoturismului său avaria. De asemenea, a solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000.000 lei vechi reprezentând daune morale. La termenul din 9 octombrie 2007, aceeași parte vătămată constituită parte civilă, a arătat că renunță la acțiunea civilă, nemaiavând nici un fel de pretenții, aspect ce a fost consemnat într-o declarație scrisă și atașată la dosar.
La data de 21 februarie 2007, SC Asigurări B prin Sucursala T, a depus la dosar o cerere de constituire ca parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la suma de 1.321,44 lei despăgubiri materiale, întrucât societatea a achitat despăgubirile rezultate ca urmare a avarierii autoturismului Solenza cu nr. -, asiguratul societății.
În cauză au fost audiați martorii,.
Totodată, s-a efectuat o expertiză medico-legală privind partea vătămată și un raport de nouă expertiză.
Coroborând declarațiile inculpatului, ale martorilor și expertizele cu mijoacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 3 aprilie 2006, inculpatul conducând autoturismul marca BMW 520i cu nr. -083 provocat pe pasajul CFR - un accident de circulație, prin încălcarea prev. art. 124 și art. 152 alin. 1 lit. b, d, h, i și j din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în urma căruia partea vătămată a suferit vătămări care au necesitat un număr de 100 zile îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului, așa cum a fost ea mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,4.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei, determinat de modalitatea concretă de săvârșire, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, și nu în ultimul rând, faptul că acesta a recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului își va putea atinge scopul și fără privarea de libertate a acestuia, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilind în sarcina inculpatului un termen de încercare de 4 ani, punându-se în vedere inculpatului disp. art. 83.Cod Penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării procesului.
Pe parcursul procesului partea civilă a renunțat la pretențiile pe care le-a avut față de inculpat, prima instanță luând act de această renunțare.
Prin adresa nr. 4797/2007, Spitalul Clinic Județean de Urgență Taa rătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 3.608,81 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu partea vătămată, inculpatul fiind obligat să-i plătească acestei părți civile suma solicitată, actualizată la rata inflației la data executării hotărârii.
La data accidentului inculpatul a condus autoturismul marca BMW nr. -083, fără însă a avea și polița de asigurare validă, astfel că Societatea de asigurări SC SA B, care a despăgubit avarierea autoturismului nr. -, produsă de inculpat, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1321,44 lei, prima instanță obligând inculpatul să plătească suma solicitată către această partea civilă, întrucât acesta a produs prejudicii prin avarierea autoturismului nr. - prin fapta sa.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată parțial, partea civilă nedovedind în totalitate prejudiciul presupus a fi suferit, mai ales cel privitor la repararea autoturismului Opel nr. -, iar în ceea ce privește acordarea daunelor morale, aceasta nu se justifică avându-se în vedere că partea vătămată urmează a fi despăgubită și inculpatul condamnat, motiv pentru care inculpatul a fost obligat către această parte civilă la 6.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu reparația autoturismului, medicamentație și tratament și privarea de unele venituri, pe care în condiții normale, partea vătămată le-ar fi avut de la Policlinica din T, respingând în rest acțiunea civilă pentru motivele arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal partea civilă. Apelul nu a fost motivat în scris, iar prin motivele orale de apel expuse de apărătorul părții civile, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Sentința apelată a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate în ce privește cuantumul despăgubirilor civile. S-a învederat faptul că prima instanță nu a avut în vedere actele medicale de la dosar, din care rezultă că partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare de 180 zile îngrijiri medicale, acesta suferind și o infirmitate fizică permanentă, leziunile care s-au produs fiind evidente. S-a mai arătat că, prin producerea accidentului, întreaga existență a părții civile s-a modificat, acesta nu a mai putut profesa ca medic, motiv pentru care s-a solicitat să se procedeze la o apreciere a cuantumului daunelor morale pentru o justă și dreaptă despăgubire, nesolicitându-se cheltuieli de judecată.
Prin decizia penală nr. 114/A din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de partea civilă - împotriva sentinței penale nr. 256 din 04.12.2007, pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, s-a desființat sentința apelată și rejudecând cauza, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin deciziei pronunțate în apel, iar inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul părții civile a fost declarat numai cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Soluționând acțiunea civilă formulată de partea civilă, prima instanță a reținut în mod corect că pentru despăgubirile civile reprezentând daune materiale, partea civilă nu a depus dovezi privind efectuarea cheltuielilor solicitate și a admis aceste pretenții doar în limita în care au fost dovedite cu acte sau martori.
Este de notorietate că, pe durata tratării și a recuperării, urmare a unor intervenții chirurgicale, sunt necesare o serie de cheltuieli materiale, dar acestea se impune a fi dovedite, nefiind suficientă afirmarea unei sume, deoarece instanța nu este îndreptățită să aprecieze fără probe aceste cheltuieli.
Cheltuielile efectuate cu repararea autoturismului Opel nr. - nu au fost dovedite, la fel ca și cele legate de diferența dintre veniturile realizate anterior accidentului și cele realizate în prezent, pentru aceasta impunându-se efectuarea unei expertize contabile, deoarece copiile registrelor depuse la dosar fac dovada că au existat consultații, chiar și prețul plătit pentru acestea, dar nu fac dovada venitului net pe care l-a realizat partea civilă, astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru aceste capete de cerere.
Conform chitanțelor depuse la dosar, prima instanță a acordat aceste cheltuieli, iar cu privire la contravaloarea bonurilor de masă, pentru a putea fi discutat și analizat acest capăt de cerere, se impunea a se face dovada că aceste bonuri de masă au fost acordate celorlalți angajați ai spitalului și să se depună un act întocmit de această instituție care să ateste valoarea acestora.
Având în vedere modul de producere a accidentului, reținerea de către instanță a culpei exclusive a inculpatului, precum și urmările pe care le-a produs asupra părții civile, este greșită aprecierea primei instanțe în sensul că cererea acesteia pentru plata sumei de 50.000 lei daune morale este nejustificată, constituind o reparație morală și condamnarea inculpatului.
Astfel, prin fapta sa ilicită, comisă din culpă, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu nepatrimonial. Constatarea acestui aspect al cauzei, al existenței unei daune pretinse de partea civilă și recunoscută de inculpat, impune obligarea inculpatului la repararea ei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile necesar pentru repararea daunei morale suferită de partea civilă, în lipsa unor criterii legale de determinare, aceasta se stabilește prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața profesională, familială și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral suferit, aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile.
În nici un caz cuantumul despăgubirilor necesar pentru repararea prejudiciului suferit, nu trebuie să depindă de situația financiară a celui care l-a produs, altfel s-ar ajunge la situații inechitabile și chiar imorale, dacă s-ar putea considera că suferințele fizice sau psihice și celelalte consecințe ale unei fapte ilicite sunt într-un cuantum mai mic sau mai mare, în funcție de averea pe care o posedă sau nu cel în culpă.
În speța de față, prejudiciul nepatrimonial a fost determinat de suferințele fizice și psihice atât din momentul comiterii faptei, cât și cele din perioada de convalescență, care până la data soluționării cauzei au fost de 180 zile îngrijiri medicale, de disconfortul creat de necesitatea deplasării la instituțiile medicale de specialitate, de prejudiciul cauzat de infirmitatea permanentă și de schimbarea modului de viață, de la o persoană activă și implicată social și profesional, la o stare de nesiguranță și lungi perioade de timp de imobilizare.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța de fond a considerat că suma de 50.000 lei constituie o reparație rezonabilă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, fără a conduce la o îmbogățire fără just temei a acesteia.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul, respectiv partea civilă, recursuri care nu au fost motivate în scris.
Recursul părții civile a fost motivat oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat acordarea în integralitate a daunelor materiale.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpatul, respectiv al părții civile sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța apreciază că Judecătoria Detaa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator administrat în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, pronunțând o pedeapsă corect individualizată pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, având în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut și regretat comiterea faptei.
De asemenea, este corectă modalitatea de executare a pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aplicarea art. 81, 82 Cod penal făcându-se în mod just, ca urmare a aprecierii că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Instanța de apel în mod just a modificat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește latura civilă a cauzei, prin acordarea daunelor morale părții civile în sumă de 50.000 lei, având în vedere prejudiciul moral suferit de către această parte civilă, constând în suferințele fizice și psihice începând cu momentul producerii accidentului, dar și în perioada de convalescență, acesta fiind obligat să-și schimbe în totalitate modul de viață, cauzat și de infirmitatea permanentă a acestei părți civile, accidentul având o influență nefastă și asupra laturii profesionale a vieții sale, astfel că acordarea în întregime a întregii sume solicitate cu titlul de daune morale apare cu totul justificată.
Instanța apreciază că suma acordată părții civile cu titlu de despăgubiri materiale constând în cheltuieli efectuate cu reparația autoturismului, medicamentație și tratament, privarea de unele venituri realizate de la Policlinica "" din T, este corect stabilită, deoarece celelalte cheltuieli pe care le-a invocat partea civilă recurentă (contravaloare bonuri de masă, diferență între venitul realizat anterior accidentului și cel din prezent, cheltuieli efectuate cu repararea autoturismului), nu au putut fi dovedite în mod cert, astfel că în mod corect ele nu au fost acordate.
În aceste condiții, instanța apreciază că despăgubirile, atât morale cât și materiale, cu privire la partea civilă, au fost în mod corect stabilite pe baza probelor existente în cauză, dar și aprecierii prejudiciului moral pe care l-a suferit ca urmare a accidentului de circulație provocat de către inculpat, astfel că recursul formulat de către acesta nu este întemeiat.
În ceea ce privește recursul formulat de către inculpatul, instanța apreciază că acesta nu putea formula recurs doar cu privire la modificarea în latura civilă a cauzei în apel, deoarece acesta nu a formulat apel în cauză, iar așa cum s-a motivat mai sus, hotărârea primei instanțe în ceea ce privește latura penală a cauzei este temeinică și legală, iar în ceea ce privește latura civilă instanțele de fond și apel l-au obligat în mod just la plata unor despăgubiri materiale și morale încât prejudiciul creat de către acesta prin fapta socialmente periculoasă a acestuia, să fie acoperit în întregime, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă recursurile formulate de inculpatul și partea civilă.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 114/A/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul și partea civilă recurenți la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./23.09.2008
Tehnored./26.09.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 844/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 114/A/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul și partea civilă recurenți la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Laura Bogdan
