Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 382/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 382
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen judecător
- - - judecător
- -- judecător
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpata - împotriva deciziei penale nr.92/A din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru recurenta inculpată a răspuns avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat oficiu pentru recurenta inculpată a învederat instanței că a observat că s-au depus motivele de recurs și față de cererea trimisă la dosar de recurenta inculpată, a solicitat acordarea unui termen.
Procurorul nu s-a opus cererii de acordare a unui nou termen.
Instanța, având în vedere că la termenul anterior recurenta inculpată a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător și că din motivele de recurs și cererea trimise la dosar nu rezultă că și-a angajat apărător ales, neexistând o delegație în acest sens, respinge cererea, constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul recurentei și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.d raportat la art.11 lit.b pct.2 Cod procedură penală nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținută prin rechizitoriu. A solicitat a fi avute în vedere motivele de recurs expuse pe larg prin cerere. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal. A solicitat plata onorariului din fondul
Procurorul având cuvântul a susținut că inculpata a beneficiat deja de clemența instanței, hotărârea fiind legală și temeinică a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 847/19.09.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a dispus;
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art.10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și abuz în serviciu, prevăzute de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și de art. 291 Cod penal.
A fost condamnată inculpata la pedepsele de 1 (un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151Cod penal împotriva părții vătămate Partidul Noua - Filiala P N, 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 Cod penal, 3 ( trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate, 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate, 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate -, 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate, 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzut de art.2151Cod penal împotriva părții vătămate Societatea de asigurare - Sucursala N, 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin 1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate și 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal împotriva părții vătămate.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal și art.34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ( trei) ani închisoare.
Conform dispozițiilor art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal.
În temeiul art. 445 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv factura fiscală nr. - din 21.05.2004, emisă de furnizorul Partidul Noua
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească următoarele despăgubiri civile: părții civile Partidul Noua - Filiala N, suma de 4006 lei, părții civile - suma de 25 lei, părții civile suma de 1995 lei și părții civile suma de 1113 lei.
În baza dispozițiilor art.14 și 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
S-a constatat că partea vătămată a renunțat la acțiunea civilă.
Au fost obligați inculpata și partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut;
În luna aprilie 2004, inculpata a dobândit calitatea de mandatar financiar al - filiala N, fiind publicată numirea sa în această calitate într-unul din ziarele centrale, această calitate fiind înregistrată și de către Curtea de Conturi
Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.43/2003 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, mandatarul financiar era obligat să țină evidența centrală a operațiunilor financiare a fiecărui candidat sau circumscripții și să răspundă în solidar cu partidul care l-a desemnat, de legalitatea operațiunilor financiare efectuate în perioada campaniilor electorale.
Calitatea de mandatar se dobândea numai după înregistrarea oficială de către Curtea de Conturi și aducerea la cunoștință publică prin presă.
Între și " " PNs -au desfășurat relații comerciale, în baza cărora societatea a confecționat pentru afișe electorale pentru plata cărora au fost emise facturile fiscale nr.-/21.05.2004 și nr. -/28.05.2004.
În calitatea sa de mandatar financiar, inculpata avea obligația de a ține evidența ilă a operațiunilor financiare desfășurate între și " ", fiind din acest punct de vedere administrator în sensul prevăzut de art.2151Cod penal.
Inculpata a completat pe factura fiscală nr.- din 21.05.2004, contul aparținând societății sale - "GS " P N, cu mențiunea de " a se achita în contul nr. - până la data de 31.08.2004, iar de la data de 01.09.2004 în contul -- la Bank P
Din adresa emisă de Bancă, rezultă că "GS ", era clientul băncii având contul menționat mai sus și că suma de 40.055.400 lei, plătită de PNc ătre beneficiul " " P N, a intrat în contul "GS " P
În drept, fapta inculpatei de a-și fi însușit, în interesul său, banii pe care i-a administrat pentru -Filiala N, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151Cod penal, iar fapta de a fi falsificat factura fiscală nr.-/21.05.2004, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
Instanța de fond a mai reținut că inculpata nu a comis și infracțiunea de uz de fals, întrucât aceasta a folosit înscrisul sub semnătură privată pe care l-a falsificat, iar în acest caz, infracțiunea de uz de fals este absorbită în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În perioada noiembrie 2003 - ianuarie 2004, inculpata în calitate de administrator al "GS ", a organizat cursuri de manechin fotomodel, fără a avea autorizație din partea Comisiei Județene de Autorizare a de Profesională a, încasând de la cursantele, și, sumele de bani, reprezentând contravaloarea cursurilor. Totodată, inculpata a emis la cererea cursantei, un certificat de atestare a calității de manechin fotomodel.
Conform adresei nr. 273/06.09.2004 a Comisiei Județene de Autorizare a de Profesională a, rezultă că GS, nu era autorizată să desfășoare programe de profesională pentru manechine fotomodel.
Din încheierea Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, rezultă că în activitatea "GS ", nu era cuprinsă și aceea de profesională a.
Părții vătămate, după o lună de cursuri, i s-a înmânat de către inculpată o diplomă, despre care i s-a spus că reprezintă atestatul pentru meseria de manechin.
Fapta inculpatei de a fi exercitat fără drept, profesia de formator de profesională a, pentru care legea cere autorizație, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 Cod penal.
Fapta inculpatei de a fi indus în eroare persoanele vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase, respectiv că este atestată în meseria de formator pentru a profesională a, săvârșită prin folosirea de calități mincinoase, cu prilejul încheierii și executării contractului de prestări servicii cu persoanele vătămate, astfel încât cei înșelați nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Inculpata, în calitatea sa de agent de asigurări, dobândită în baza contractului nr.719/2003, încheiat cu "" -Sucursala N, a încheiat începând cu luna ianuarie 2004 și până în luna noiembrie 2004, contracte de asigurare pentru, și, însă nu a depus la casieria "", sumele de bani încasate cu titlu de prime de asigurare.
Această faptei a inculpatei de a-și însuși fără drept sume de bani, în calitatea de gestionar, pe care a avut-o la societatea de asigurări, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151Cod penal.
La data de 07.12.2004, numitul a formulat plângere penală împotriva inculpatei, întrucât la data de 30.11.2004, aceasta i-a solicitat suma de 300 euro, pentru a întocmi în regim de urgență apostilă pentru certificatul de căsătorie aparținând fiicei sale.
Partea vătămată a arătat că inculpata nu a finalizat procedura de apostilare, ci a aplicat pe certificatul de căsătorie doar ștampila Prefecturii N și a legalizat o copie de pe acest certificat.
Inculpata s-a deplasat în acest sens la Curtea de APEL BACĂU în luna decembrie 2004 și ulterior în luna ianuarie 2005, unde i s-a cerut să prezinte procură prin care era împuternicită să solicite aplicarea apostilei pe certificatul de căsătorie. Inculpata i-a adus la cunoștință lui obligația de a-i înmâna procură din partea fiicei sale, care, nefiind primită, nu i-a permis inculpatei să finalizeze aplicarea apostilei.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că fapta de înșelăciune împotriva părții vătămate, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
Părțile vătămate și au plătit inculpatei, sumele de 500 euro, respectiv 280 euro, pentru a li se întocmi dosare pentru întregirea familiei în Italia, solicitându-le mai multe documente decât era nevoie.
Inculpata a încheiat cu părțile vătămate un contract în baza căruia s-a obligat să fotocopieze pentru 27 pagini și pentru 23 pagini, în total 50 pagini, pentru care a obținut de la părțile vătămate suma de 780 euro.
Printre documentele obținute de inculpată nu se aflau și cele necesare pentru dosarul de reîntregire a familiei, aceste din urmă documente fiind: un document în limba italiană, permis sogiorno, pașaport, fotografie, certificat de căsătorie și de naștere.
Inculpata a recunoscut că părțile vătămate i-au imputat că nu le-a întocmit dosare pentru întregirea familie și că le-a încasat un preț mai mare pentru activitatea de traducere, însă aceasta a susținut că părțile vătămate nu i-au lăsat actele necesare pentru întocmirea dosarelor de reîntregirea familie.
Această atitudine a inculpatei de prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă, în sensul că pentru dosarul de reîntregirea familiei, erau necesare toate actele primite de la părțile vătămate, cu prilejul încheierii contractului, inducere în eroare fără de care părțile vătămate nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatei în comiterea celor 10 infracțiuni descrise, precum și lipsa intenției de a înșela pe partea vătămată, precum și împrejurarea că infracțiunea de uz de fals a fost absorbită în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta a fost condamnată pentru 10 infracțiuni și achitată pentru două, după cum s-a menționat mai sus.
Împotriva sentinței penale sus-menționată au declarat apel, în termen legal, inculpata și partea civilă.
Inculpata a susținut referitor la infracțiunea de delapidare a cărei parte vătămată este - Filiala N, că este o eroare de decontare, întrucât a trimis suma de 40.055.400 lei, fie pentru achitarea datoriilor pe care le avea față de "GS ", fie nu trebuia să trimită, dacă ar fi fost în eroare, decât suma de 25.001.900 lei din factura -, pe care era făcută mențiunea virării în contul " GS "
Mai mult decât atât, cu facturile emise de " ", banca nu putea efectua plăți valabile, întrucât nu exista o corespondență între numărul de cont și titularul acestuia, condiții în care plata nu putea fi acceptată a fi făcută de bancă plătitorului.
Pentru această infracțiune inculpata consideră că lipsește unul din elementele constitutive și anume calitatea de administrator sau gestionar al fondurilor
De asemenea nici pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât falsul ar fi trebuit să se exercite prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, sau prin alterarea înscrisului în orice mod, lucru care nu s-a întâmplat.
Inculpata a mai arătat că nici infracțiunile de exercitare fără drept a unei profesii și de înșelăciune nu subzistă, instanța de fond apreciind eronat situația de fapt, întrucât în calitatea de administrator al "GS ", s-a obligat doar să asigure o formă de învățământ, care nu reprezintă o profesională în sensul nr.OUG129/2000, în obiectul de activitate al societății fiind inclus codul 8042. Contractele încheiate cu părțile vătămate nu includeau nicio clauză privind emiterea unei diplome care să fie recunoscută la nivel național.
Inculpata a pretins că nu a existat intenția de însușire a primelor de asigurare încasate pentru " " întrucât ea pierduse carnetul de polițe și, în aceste condiții i s-a refuzat primirea banilor, societatea păgubită pretinzând ca sumele să fie depuse numai după publicarea pierderii carnetului de polițe în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna părților vătămate și, inculpata a susținut că acestea s-au considerate vătămate prin faptul că ea le-a pretins o sumă, care a fost considerată de ele prea mare, drept tarif pentru serviciile prestate, în raport cu prețurile practicate de alte societăți. În aceste condiții, nu se poate reține că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu se poate aprecia că cine cere un preț mai mare comite o infracțiune.
Pentru aceste motive, inculpata a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în principal, achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art.81 - 83 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe, pentru greșita achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune împotriva sa, pentru greșita neobligare a acesteia la restituirea sumei pe care i-a dat-o pentru apostilarea documentului solicitat și pentru faptul că nu trebuia obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 92/21.03.2008 a Tribunalului Neamț s-a dispus:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de partea vătămată și inculpata, împotriva sentinței penale nr. 847 din 19 septembrie 2006 Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a desființat în parte sentința și, rejudecând cauza, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, comise împotriva părților vătămate, și, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, împotriva acelorași părți vătămate și din infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal împotriva părților vătămate și în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, împotriva acelorași părți vătămate.
A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal împotriva părților vătămate, și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal împotriva părților vătămate și.
S-au redus pedepsele aplicate inculpatei de la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151Cod penal la 6 luni
închisoare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, de la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal la 1 lună închisoare, ca urmare a aplicării art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal, de la 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 Cod penal la 200 lei amendă, ca urmare a aplicării art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal și de la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151Cod penal la 6 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în temeiul art. 34 lit. d Cod penal s-au contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă șia obligat pe inculpată să achite acestuia suma de 184 euro, la cursul oficial în lei din ziua efectuării plății.
S-au înlăturat din sentință dispozițiile privind obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de apărători aleși.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Neamța reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza amplului probatoriu administrat, situația de fapt și vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, hotărârea pronunțată cuprinzând toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Motivele de apel invocate de inculpată în ceea ce privește greșita reținere a vinovăției sale sunt nefondate, negăsindu-și corespondent în situația de fapt și în tot probatoriul administrat pe parcursul procesului penal.
Astfel, în ceea ce privește comiterea infracțiunii de delapidare împotriva părții vătămate Filiala N, susținerile inculpatei referitoare la faptul că este o eroare de decontare, întrucât a trimis suma de 40.055.400 lei vechi, fie pentru achitarea datoriilor pe care le avea față de "GS ", fie nu trebuia să trimită, dacă ar fi fost în eroare, decât suma de 25.001.900 lei din factura -, pe care era făcută mențiunea virării în contul " GS " și că ea nu avea atribuții de administrare sau gestionare a fondurilor bănești, neputând deci fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, sunt nefondate.
Așa cum rezultă din declarația inculpatei, care se coroborează cu actele emise de și cu declarația martorului, care era președintele Filialei Na P. inculpata avea calitatea de mandatar financiar al filialei, în această calitate având acces la contul partidului și efectuând toate operațiunile financiare. În exercitarea acestor atribuții, inculpata a completat ordinul de plată pentru facturile fiscale în litigiu, în baza cărora firma al cărei administrator este a încasat suma de 40.055.400 lei vechi. Susținerile sale referitoare la faptul că a existat în intenția părții vătămate ca, în baza facturilor în litigiu, să achite o parte din datoriile pe care le avea față de societatea sa sunt nefondate, având în vedere faptul că, facturile erau emise de P N și deci această societate trebuia să fie beneficiara sumelor. Dacă inculpata nu ar fi trecut pe ordinul de plată contul societății sale, sumele nu ar fi ajuns în posesia acesteia ci în posesia emitentului facturii, respectiv P Prin indicarea contului societății sale drept beneficiar al plății, inculpata și-a însușit în mod fraudulos sumele menționate.
Deși inculpata a adăugat doar pe una din facturile emise de contul societății sale, infracțiunea de delapidare există pentru ambele sume încasate, având în vedere faptul că ea a indicat pe ordinul de plată contul firmei sale atât pentru prima factură cât și pentru cea de a doua, deși pe aceasta numele firmei beneficiare era corect.
Așa cum rezultă din expertiza ilă efectuată în apel, nu este vorba de o eroare de decontare, în condițiile în care pe ordinul de plată era trecut contul firmei al cărei administrator era inculpata. Faptul că exista și obligația operatorului bancar de a verifica concordanța dintre contul de pe factură și cel de pe ordinul de plată, nu o exonerează pe inculpată de răspunderea penală, rezultând clar intenția sa de a încasa sumele virate de partea vătămată.
În calitatea sa de mandatar financiar al părții vătămate inculpata a efectuat toate operațiunile financiare menționate, având deci calitatea de funcționar, în sensul dispozițiilor art. 147 al. 2 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece ea nu a uzat de niciuna din modalitățile prevăzute de art. 288 Cod penal, ea doar adăugând mențiuni pe o factură deja emisă.
Potrivit dispozițiilor art. 288 Cod penal la care face trimitere art. 290 Cod penal, constituie infracțiune falsificarea unui înscris prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.
Inculpata a comis fapta în modalitatea alterării înscrisului, modalitate care presupune denaturarea materială a înscrisului preexistent, prin efectuarea de adăugiri. Raportat la aceste considerente, susținerile referitoare la nevinovăția sa sunt nefondate.
Cu privire la infracțiunile de exercitare fără drept a unei profesii și înșelăciune, inculpata a susținut că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa, întrucât în calitatea de administrator al "GS ", s-a obligat doar să asigure o formă de învățământ, care nu reprezintă o profesională în sensul nr.OUG129/2000, în obiectul de activitate al societății fiind inclus codul 8042. Contractele încheiate cu părțile vătămate nu includeau nicio clauză privind emiterea unei diplome care să fie recunoscută la nivel național.
Aceste susțineri sunt nefondate, motivat de faptul că, așa cum rezultă din actele aflate în dosarul de urmărire penală, societatea al cărei administrator este inculpata a fost înființată în anul 2003, iar prin actul adițional nr. 2301 din 6 aprilie 2004 fost modificat statutul acesteia, în sensul includerii în obiectul de activitate și a altor activități, printre care și " 8042 - alte forme de învățământ". Deși abia din luna aprilie 2004 inculpata putea organiza în mod legal activități de învățământ, aceasta, începând din luna noiembrie 2003 dat anunțuri în presă că organizează cursuri de manechin fotomodel, așa cum rezultă din declarația părții vătămate, coroborat cu contractul încheiat între aceasta și GS la data de 12 noiembrie 2003. În baza acestui contract, inculpata se obliga să predea cursuri de machiaj, întreținere corporală, fotogenie și mers părții vătămate, iar dacă aceasta, după terminarea cursului trecea anumite teste, se demarau activitățile de obținere a unei diplome de manechin.
În cursul lunii martie 2004, inculpata a mai încheiat contracte de același gen și cu celelalte părți vătămate, fără însă a mai prevedea și posibilitatea obținerii unei diplome, iar la data de 30 martie 2004, emis părții vătămate un certificat de atestare manechin fotomodel. Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca inculpata să fi eliberat diplome pe care să fie făcută mențiunea că sunt recunoscute pe plan național, întrucât diploma eliberată menționa faptul că persoana care o deține este atestată ca manechin.
Raportat la faptul că inculpata a desfășurat activități de învățământ fără ca acestea să fie prevăzute în obiectul de activitate al societății și a eliberat și un certificat de atestare a unei profesii, nefiind autorizată în acest sens, în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal.
De asemenea, în mod corect a fost condamnată inculpata și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât părțile vătămate au fost induse în eroare de aceasta cu privire la faptul că este atestată să organizeze cursuri de profesională și, în aceste condiții au achitat taxele și s-au înscris la cursurile organizate.
Inculpata a susținut că nu se face vinovată nici de comiterea infracțiunii de delapidare împotriva părții vătămate, întrucât pierduse carnetul de polițe și, în aceste condiții i s-a refuzat primirea banilor, societatea păgubită pretinzând ca sumele să fie depuse numai după publicarea pierderii carnetului de polițe în Monitorul Oficial.
Și aceste susțineri sunt nefondate, având în vedere faptul că din actele de urmărire penală rezultă că inculpata nu a anunțat partea vătămată că ar fi pierdut carnetul de polițe. s-a sesizat din oficiu, în luna iunie 2004, că inculpata nu apărea cu polițe de asigurare încheiate și, fiind contactată, a susținut că i-a fost furat carnetul de polițe de numitul, pe care l-a reclamat la organele de poliție. Din verificările efectuate nu a rezultat că inculpata ar fi formulat vreo plângere penală și, mai mult decât atât, s-a constatat că aceasta încheiase câteva polițe de asigurare, fiind recunoscut scrisul ei pe acestea, iar banii încasați și i-a însușit, aspect recunoscut de ea în declarația dată în cursul urmăririi penale.
Nefondate sunt și susținerile inculpatei referitoare la faptul că nu se face vinovată nici de comiterea infracțiunii de înșelăciune împotriva părților vătămate și, întrucât acestea s-au considerate vătămate prin faptul că ea le-a pretins o sumă, care a fost considerată de ele prea mare, drept tarif pentru serviciile prestate, în raport cu prețurile practicate de alte societăți.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, declarația martorei și procesele verbale întocmite de organele de poliție rezultă că inculpata a cerut părților vătămate mult mai multe acte decât era necesar pentru întocmirea dosarului de întregire a familiei, acte care urmau a fi traduse de ea, contracost. Rezultă deci că părțile vătămate au fost induse în eroare cu privire la numărul actelor ce trebuiau traduse, inculpata fixând tariful raportat la numărul actelor cerute. Mai mult decât atât, printre actele cerute de inculpată nu se aflau și cele care erau necesare pentru întocmirea dosarului.
Sentința instanței de fond este însă nelegală sub aspectul greșitei rețineri a comiterii infracțiunilor de înșelăciune în concurs real. Astfel, așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat în cauză, inculpata, prin societatea pe care o avea, a dat anunț într-un ziar local că desfășoară activități de învățământ, prin organizarea de cursuri de manechin fotomodel, inducând în eroare mai multe părți vătămate, cu care a încheiat în timp contracte, că este atestată în acest sens. Raportat la această situație de fapt se constată că a existat o rezoluție unică a inculpatei de a comite infracțiunea de înșelăciune, astfel că se impunea reținerea dispozițiilor art. 41 al. 2 Cod penal.
De asemenea și în ceea ce privește pe părțile vătămate și a existat o unică rezoluție infracțională, în sensul că inculpata le-a spus acestora, în momentul în care s-au prezentat la sediul firmei sale, că le trebuie mai multe acte, decât era necesar, pentru întocmirea dosarului de întregire a familiei. Intenția inculpatei era de a solicita de fiecare dată, mai multe acte care urmau a fi traduse, tariful fiind perceput pentru fiecare act în parte.
Pedepsele aplicate inculpatei sunt însă prea aspre, având în vedere faptul că la data comiterii infracțiunilor aceasta nu avea antecedente penale, prejudiciile create prin săvârșirea infracțiunilor nu sunt foarte mari și au fost recuperate în parte, este o persoană tânără, cu șanse de reeducare. Aceste aspecte urmează a fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, în baza art. 74 Cod penal, în temeiul art. 76 Cod penal coborându-se pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită de instanța de fond, având în vedere că, inculpata a negat comiterea faptelor și, așa cum rezultă din cazierul său judiciar, după comiterea faptelor a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, astfel că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate.
În mod greșit s-a dispus interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal, având în vedere faptul că interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată, instanța a constatat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune întrucât nu a existat intenția acesteia de a comite fapta ci, neîndeplinirea obligației de a apostila actul s-a datorat lipsei unei procuri din partea titularului actului, situație ce a fost adusă la cunoștință părții vătămate.
În condițiile în care achitarea inculpatei s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul neacordării despăgubirilor solicitate de partea vătămată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală, în cazul achitării pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei.
Partea vătămată a achitat inculpatei suma de 200 euro pentru serviciile pe care urma să le presteze, sumă din care i-a restituit doar 16 euro, restul prejudiciului, în sumă de 184 euro rămânând neachitat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs în termen legal inculpate - pentru netemeinicie, invocând lipsa intenției infracționale și consecință acesteia, greșita condamnare.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că apelul declarat este întemeiat, dar numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
În baza probatoriului administrat, probatoriu amplu coroborat cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii aduse, prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare, a încadrat juridic legal faptele comise,- reținând forma intenționată a infracțiunilor comise, a aplicat câte o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al fiecărei infracțiuni și al făptuitoarei, însă a stabilit modalitate de executare a pedepsei excesivă, întrucât inculpata se află la prima abatere comportamentală, acesta nesuferind anterior condamnări.
În ceea ce privește susținerea inculpatei cu privire la nevinovăția în comiterea infracțiunilor pentru care este cercetată, întrucât faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, instanța de recurs urmează să constate că argumentele aduse în susținerea apărării sunt nefondate și nu se sprijină pe probatoriul administrat în cauză. Inculpata avea calitatea de mandatar financiar al filialei Na E. acces la contul organizației și împuternicirea legală de a efectua toate operațiunile financiare, ceea ce îi conferă calitatea de funcționar în sensul dispozițiilor art 147 alin.2 pen. În această calitate a completat ordinele de plată pentru facturile fiscale în litigiu și ulterior a încasat suma de bani de 4005,5 lei prin firma pe care o administra, urmare a inserării pe ordinele de plată a contului societății sale.
Inculpata se face vinovată și pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de înscris sub modalitatea urmare a adăugirilor pe facturile deja întocmite și emise, dar și pentru infracțiunea de exercitare fără a unei profesii și de înșelăciune, întrucât aceasta s-a angajat fără drept în exercitarea unei profesii prin eludarea dispozițiilor OUG nr. 129/2000, inclusiv prin posibilitatea de a emite a unor atestate care să fie recunoscute la nivel național și a obținut în mod nelegal diferite sume de bani sub forma taxelor de înscriere.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârile pronunțate sunt netemeinice doar sub aspectul modalității de executat a pedepsei rezultante aplicate, curtea în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a pr. pen. va admite recursul declarat, va dispune casarea deciziei tribunalului și în parte sentinței penale atacate în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și, pentru considerentele mai sus înfățișate, apreciind că reinserția inculpatei va putea fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei, va dispune aplicarea în cauză a prevederilor art. 81 și urm. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate și se va dispune înlăturarea pedepsei accesorii.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta inculpată -, împotriva deciziei penale nr.92/A/21.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate și la aplicarea pedepsei accesorii.
Dispune casarea deciziei penale atacate și a sentinței penale nr.847/19.09.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, doar sub aspectele înfățișate.
Reține cauza spre rejudecare și în fond;
În temeiul art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.82 Cod penal, fixează termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. Cod penal și ale art. 71 alin.2 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale pronunțate în cauză.
Dispune plata din fondurile MJ către Av. Bas umei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, avocat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi,05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
GREFIER,
Red.sent.J--
Red.dec.apel Tr.-
Red.dec. rec.-
4 ex.
11/12.06.2008
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
