Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 383/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 383
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen judecător
- - - judecător
- -- judecător
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.91/AP din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat ales
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul recurentului inculpat și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C având cuvântul pentru recurentul inculpat a precizat temeiul de drept al recursului dispozițiile art. 38518, 3859pct.10 și 11 Cod procedură penală și a pus concluzii de admitere a recursului, încetarea procesului penal în temeiul art.10 lit.h cu art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală pentru infracțiunea de distrugere și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c cu art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.
Apreciază că decizia pronunțată de tribunal,în apel este netemeinică și nelegală. Deși Curtea de APEL BACĂUa dispus, cu ocazia rejudecării ca instanța să aibă în vedere și celelalte motive invocate de inculpat, instanța de apel nu a ținut cont de această recomandare și a înlăturat nejustificat probele. Nu a ținut cont de împrejurarea că exista la dosar declaratie notarială din partea părții vătămate de retragere a plângerii. De asemenea, nu s-a pronunțat asupra declarațiilor inculpatului și a martorilor care au arătat că inculpatul a fost agresat în conflict, că el nu a lovit și că s-a aflat din întâmplare în acel bar.
Potrivit dispozițiilor art.3859pct.15 Cod procedură penală există o cauză care înlătură răspunderea penală în ceea ce privește infracțiunea de distrugere conform declarației notariale. Apreciază că s-a produs o eroare prin condamnarea inculpatului deși din probatoriul administrat rezultă că producerea conflictului a fost generat de celălalt inculpat și nu de inculpatul din cauza de față.
A solicitat ca instanța să aibă în vedere că este o persoană serioasă, lucrează cu contract de muncă în Spania iar condamnarea sa ar avea influență negativă asupra sa.
A trimis la dosar motivele de recurs detaliate și a solicitat ca instanța să le aibă în vedere.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivele invocate nefiind temeinice. Din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpatului iar declarația obținută de la partea vătămată este o declarație extrajudiciară, aceasta neprezentându-se în instanță.
În replică apărătorul recurentului inculpat a ținut să precizeze că această declarație notarială produce efecte juridice și chiar instanța i-a pus în vedere să depună declarație autentificată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 541/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 la pedeapsa de o lună închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin.1 la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, și s-a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 și 82 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 359 atrage C.P.P. atenția inculpatului asupra disp. art. 83
A fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 cu aplic. art. 37 lit. a la pedeapsa de o lună închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin.1 cu aplic. art. 37 lit. a la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 61 s-a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin nr. 2747 din 14.08.2003 a Judecătoriei Bacău.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b
În baza art. 14 și 346 C.P.P. 998 și urm. civ. au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile SC - SRL cu sediul în N, str. - nr.10,.1,jud.N, 1500 lei daune materiale.
În baza art. 191 a C.P.P. fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: în noaptea de 28/29.05.2005, în jurul orelor 00,00 - 00,30 la intrarea în barul aparținând SC - SRL PNa avut loc o discuție contradictorie între inculpatul și numitul cu privire la dispariția unui telefon mobil.
Ca urmare a acestui incident, în jurul orelor 03,00, în acea noapte a izbucnit un scandal în care au fost implicați, și, precum și alte persoane care nu au fost identificate.
In cursul incidentului, poreclit "", a venit însoțit de mai multe persoane necunoscute care i-ar fi lovit pe numiții, și, aruncând cu sticle și scaune în direcția acestora.
In urma scandalului a rezultat distrugerea a mai multor bunuri, respectiv o masă, scaune, scrumiere, gresie cu o valoare totală de circa 3.000 lei, sumă cu care partea vătămată SC - SRL P N s-a constituit parte civilă.
De asemenea, în cursul acelui conflict inculpatul a participat la scandalul provocat lovindu-l pe cu un scaun.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa deși nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
În apel, la cererea apelantului inculpat au fost audiați martorii și.
Inițial apelul declarat de inculpat a fost soluționat prin decizia penală nr.251/20.09.207 a Tribunalului Neamț, decizie ce a fost casată iar apelul trimis spre rejudecare prin decizia penală nr.887/13.12.2007 a Curții de APEL BACĂU, motivat de faptul că apelantul nu a fost citat legal la termenul de judecată din 13.09.2007.
În cererea de recurs, apelantul a mai invocat faptul că nu au fost analizate toate declarațiile martorilor, și, de asemenea fapta a fost greșit încadrată juridic deoarece el, apelantul nu a provocat scandal ci doar s-a apărat față de agresorul, de asemenea prima instanță a reținut o situație de fapt greșită în sensul că apelantul ar fi lovit cu un scaun pe deși acesta din urmă a declarat că el și inculpatul au fost loviți de. Din această ultimă situație rezultă o gravă eroare ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare a apelantului.
Analizând apelul în raport de motivele invocate precum și de dispozițiile art.371 Cod procedură penală, tribunalul reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe și completat în apel prin declarațiile martorilor audiați la cererea apelantului rezultă că în noaptea de 28 spre 29 mai 2005, pe fondul unui conflict preexistent, inculpatul împreună cu mai multe persoane a intrat în incinta SC SRL PNp entru a cere socoteală numitului cu privire la dispariția unui telefon. În apărarea acestuia a sărit inculpatul și celelalte persoane care îl însoțeau, respectiv și. Cele două grupuri s-au lovit reciproc, inculpatul fiind văzut de martori când l-a lovit cu scaunul în cap pe.
În legătură cu acest moment inculpatul își formulează apărările în apel arătând că instanța de fond ar fi reținut greșit că el l-ar fi lovit cu scaunul în cap pe.
O eroare asupra numelui nu înseamnă în opinia instanței de apel eroare asupra situației de fapt cu repercursiuni asupra temeiniciei hotărârii de condamnare.
Raportat la această situație de fapt, corect reținută de prima instanță, s-a dat o încadrare juridică legală.
Ceea ce susține apelantul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și în consecință încadrarea juridică este nelegală nu poate fi primit. Între cele două instituții nu există conexitate.
Încadrarea juridică a faptei nu decurge din elementul subiectiv al faptei - vinovăția, ci din cel obiectiv. Este greșit, impropriu și lipsit de logică a se susține că fapta a fost greșit încadrată deoarece inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Revenind la situația de fapt reținută de prima instanță, aceasta rezultă cu prisosință din probele administrate și în special declarațiile martorilor și care au arătat că au fost și amenințați să nu depună mărturie în proces.
Declarațiile martorilor, și martorii audiați în apel nu aduc nimic nou în situația de fapt. Aceștia confirmă existența scandalului și agresiunea generală care a avut loc și se rezumă la a declara că doar inculpatul împreună cu grupul său s-au manifestat agresiv, trecând sub tăcere faptul că și inculpatul a participat activ la agresiune. Această poziție părtinitoare a martorilor se explică prin afinitatea acestora față de inculpatul. Oricum, nicio probă nu are valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se în ansamblul tuturor probelor administrate și în scopul aflării adevărului.
Așadar în condițiile în care situația de fapt este corect reținută și încadrarea juridică dată faptelor este legală, prima instanță a stabilit corect pedepsele, felul acestora și cuantumul cu observarea strictă a dispozițiilor art.72 Cod penal și a specificului speței - pericolul social concret, circumstanțele reale și personale și necesitatea asigurării prevenției în general.
Ceea ce trebuie menționat totuși este faptul că inculpatul în cursul judecării apelului a achitat în totalitate prejudiciul cauzat părții civile.
Sub acest aspect apelul a fost admis conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu aplicarea art.373 Cod proc.penală față de inculpatul în sensul desființării sentinței în parte și a înlăturării obligației inculpaților de la plata daunelor materiale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelante și s-au anulat formele de executare pentru inculpatul.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul -, în cererea scrisă solicitând achitarea pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 321 al. 1 Cod penal și încetarea procesului penal, pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, deoarece partea vătămată și-a retras plângerea.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a depus un memoriu la dosar, criticând hotărârea sub următoarele aspecte:
1. Instanța de reiudecare a încălcat dispozițiile art. 385 indice 18 si ale art. 385 indice 19 din Codul d e procedură penală întrucât nu s-a conformat hotărârii instanței de recurs, respectiv deciziei penale nr. 887/13.12,2007 a Curții de APEL BACĂU. Instanța de reiudecare prin decizia nr. 91/AP pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 20.03.2008 nu a făcut altceva decât să reia aceleași dispoziții din decizia Tribunalului Neamț nr. 251/AP din 20.09.2007 decizie care a fost casată de către Curtea de APEL BACĂU.
Deși Curtea de APEL BACĂUa dispus ca instanța de apel, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere și celelalte motive invocate de inculpat în recurs, să aibă în vedere declarațiile martorilor indicați de inculpat și declarația părții civile de retragere a plângerii prealabile, cu toate acestea, instanța de rejudecare nu a avut în vedere toate aceste aspecte și a înlăturat în mod nejustificat toate aceste probe.
2. Hotărârea instanței de apel este netemeinică întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile inculpatului si să influențeze soluția procesului, motiv de casare prevăzut de art. 385 indice 9 punctul 10.
Instanța nu s-a pronunțat asupra probelor constând în declarațiile părții civile de retragere a plângerii prealabile si nici asupra cererii inculpatului ca instanța să ia act de aceste declarații de retragere a plângerii.
Inculpatul a depus la dosarul cauzei mai multe declarații ale părții civile, de retragere a plângerii prealabile: declarația nr. 152 din 06.11.2007, declarația notarială de retragere a plângerii prealabile, autentificată sub nr. 5466 din 04.12.2007 la BNP din P N, declarația nr. 180 din 04.12.2007.
Instanța nu s-a pronunțat asupra declarației inculpatului si a înlăturat-o în mod nejusțificat. De asemenea, instanța a înlăturat în mod nejustificat declarațiile martorilor audiați în apel. Martora, care a fost prezentă în seara incidentului în discotecă, a declarat că inculpatul a fost agresat în conflict și că acesta nu a lovit pe nimeni și nici nu a provocat scandal, cel care a provocat scandalul fiind celălalt inculpat -. Martorul a declarat că inculpatul doar s-a apărat, nu a lovit pe nimeni și nu a provocat scandal. S-a apreciat că toate aceste probe, care dovedesc nevinovăția inculpatului, sunt esențiale pentru inculpat și instanța de apel ar fi trebuit să le aibă în vedere la pronunțarea soluției.
3. Un alt motiv de casare este cel prevăzut de art. 385 indice 9 punctul 15 și constă în aceea că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal, la care a fost condamnat inculpatul.
Potrivit art. 131 Cod penal, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. În prezenta cauză partea vătămată si-a retras plângerea, conform declarației notariale de retragere a plângerii prealabile, autentificată sub nr. 5466 din 04.12.2007 la BNP din P În cazul infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1, la care a fost condamnat inculpatul, retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
4. În ceea ce privește latura penală a cauzei, s-a apreciat că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.
Deși din probele administrate în cauză rezultă că cel care a provocat scandalul este inculpatul și cei din grupul său, iar inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere, a fost lovit cu un scaun în zona capului, după care a părăsit barul, cu toate acestea, instanța de apel a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității.
Instanța de apel a reținut că "Declarațiile martorilor, și martorii audiați în apel nu aduc nimic nou în situația de fapt". În consecință, instanța de apel înlăturat în mod nelegal și în mod neiusțificat declarațiile a 5 martori, care sunt esențiale pentru aflarea adevărului, întrucât sunt declarațiile unor persoane care au fost prezente la acel incident.
Din declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul se afla în discotecă pe ringul de împreună cu prietena și sora sa și mai mulți cunoscuți, în momentul când au intrat în discotecă inculpatul însoțit de 7-8 persoane care au provocat scandalul și distrugerile. Inculpatul nu a lovit pe nimeni, doar s-a apărat și a fost lovit cu un scaun în cap, după care a plecat acasă, aflând abia a doua zi care fusese cauza conflictului.
Declarațiile martorilor se coroborează și cu declarația părții civile nr. 152 din data de 06.11.2007, conform căreia inculpatul "s-a aflat din întâmplare în mijlocul altercației care a avut loc la barul situat în str. -, nr. 10 din P N",
Toate aceste probe se coroborează și cu declarația inculpatului, dată în cursul rejudecării apelului, conform căreia inculpatul nu a provocat scandal și distrugeri, el nu a făcut decât să se apere față de atacul inculpatului.
Față de ansamblul tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului, aspect prevăzut de art. 385 indice 9 punctul 18 din Codul d e Procedură Penală.
În prezent, are contract de muncă pe perioadă nedeterminată în Spania, unde muncește de 2 ani. Conform caracterizării de la locul de muncă, este o persoană serioasă, care își îndeplinește la timp toate sarcinile care i se dau, fiind indispensabil pentru firma de construcții unde este angajat. S-a susținut că, față de aspectele sociale și morale, față de vârsta inculpatului, o condamnare la pedeapsa închisorii nu ar avea un scop preventiv și educativ, ci, dimpotrivă, ar face ca inculpatul să își piardă serviciul și să nu mai poată fi angajat, având o influență negativă asupra sa în viitor.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt din probele administrate în cauză rezultând că în seara zilei de 28.05.2005 în barul " - " din PNa avut loc un scandal. Chiar dac acesta a izbucnit la inițiativa inculpatului, care a agresat un alt tânăr, respectiv pe, probele administrate au relevat împrejurarea că inculpatul s-a implicat în mod voit în conflictul dintre cei doi, ceea ce nu a făcut decât să îl amplifice, să-i dea proporțiile unui scandal public. Martorii audiați în cauză au afirmat că la acest scandal au participat mai multe persoane, inculpații și având însă contribuția cea mai mare în menținerea și amplificarea acestuia.
Astfel, martora - - angajat al localului - a declarat în mod constant că inculpatul a lovit un alt tânăr cu un scaun ( 21 ), a luat o sticlă de la masă și spart-o de gresie, după care a început să se taie cu cioburile ( 97 dosar instanța de fond).
Potrivit art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită și aprecierea fiecăreia se face în urma examinării celorlalte. Este de remarcat însă că această martoră nu a fost implicat în conflict nici material, nici subiectiv, având posibilitatea să sesizeze într-o măsură mai mare decât alți martori contribuția fiecărei persoane.
De altfel, martorii, - au declarat că au plecat din local în timp ce conflictul era în desfășurare și în aceste condiții nu știu ce s-a întâmplat după plecarea lor.
În același timp martora a declarat că încă de a doua zi după conflict inculpatul a amenințat-o că va fi agresată dacă va da declarație cu privire la el, iar martorul - un alt angajat al barului - a afirmat că a primit mai multe telefoane anonime, cerându-i-se să nu se prezinte la instanță ( 132 dosar instanța de fond).
Față de aceste probe, este nefondat motivul invocat de recurent privind lipsa vinovăției.
În ce privește celălalt motiv constând în încetarea procesului penal, deoarece partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă pentru infracțiunea de distrugere, nici acesta nu este întemeiat.
Plângerea prealabilă este indivizibilă, caracteristică din care rezultă consecința potrivit căreia retragerea ei față de un singur participant nu produce efecte.
Prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de distrugere atât recurentul cât și inculpatul, ori partea vătămată a declarat că își retrage plângerea numai față de inculpatul ( 27, 38,39 - dosar în care s-a pronunțat decizia penală nr. 887/2007 a Curții de APEL BACĂU ).
În ce privește individualizarea pedepselor, aplicând pentru fiecare din cele două infracțiuni minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vederea toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, vârsta inculpatului, atitudinea sa după comiterea acestora și împrejurarea că a devenit recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, din fișa de cazier rezultând că anterior acesta a fost condamnat de mai multe ori ( 29 ).
Din considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat derecurentul-inculpat -, împotriva deciziei penale nr. 91/AP din data de 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 90 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Ene Ecaterina,
Pentru președinte de complet
aflat în concediu de odihnă,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
a
Red.sent.-
Red.dec. -/
Red.dec.rec. -
Tehnored. - 2 ex.
25/25.06.2008
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
