Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 385/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 385
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen judecător
- - - judecător
- -- judecător
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul " comisar" împotriva deciziei penale nr.76/A pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat pentru recurentul inculpat și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că hotărârea pronunțată în apel este nedreaptă deoarece din dosar rezultă circumstanțe speciale care sunt în favoarea inculpatului. Raportându-se la rechizitoriu, a arătat că, inculpatul a mers să se distreze și nu din vina lui s-a ivit un scandal. Dorind să nu ia parte la acest scandal, s-a refugiat într-o mașină care nu era a lui, el neavând nici permis de conducere. La momentul apropierii de mașină a celor implicați în scandal și când au început să lovească mașina, de teamă, inculpatul a pornit mașina, fiind justificată astfel starea de tensiune și de teamă ce i-a fost provocată. Ei plecând cu mașina, au dat peste care era căzut în stradă dar inculpatul nu știa că cel căzut era și că va trece peste el. Instanța de fond nu a reținut apărarea inculpatului cu privire la părăsirea locului accidentului, care nu a conștientizat că a trecut peste un om ci doar că a trecut peste un obstacol Apreciază că nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au dat eficiență maximă circumstanțelor. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, apreciind că inculpatul nu merită o soluție care să presupună privarea sa de libertate având în vedere circumstanțele reale speciale în care s-au săvârșit faptele. În ce privește motivul de recurs de la punctul 2 nu și-l însușește se va aprecia dacă este vorba de o eroare sau o contradicție între hotărâre și dispozitivul hotărârii, a avut calitatea de apărător ales și s-a reținut că a fost apărător desemnat din oficiu.
În ce privește pretențiile civile apreciază că acestea nu au fost cenzurate de instanță, nu s-a făcut diferența între o situație normală și o situație specială.
Procurorul având cuvântul a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este legală, orientată spre minim și a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele,
Prin sentința penală nr. 1960/25.09.2007 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 334. pr. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriul nr. 914/P/2005 din 30.03.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, astfel:
- pentru inculpatul Comisar din infracțiunile prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și at. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
- pentru inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal în infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
- pentru inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 78 al. 1 din G: nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
) În baza art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal a fost condamnat inculpatul "Comisar", fiul lui G și, născut la 4.07.1984 în B, județul T, cetățean român, studii 7 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, agricultor, recidivist, domiciliat în com., județul B, - -, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa de 3 ani închisoare.
b) În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere la pedeapsa de un an închisoare
c) În baza art. 89 al. l din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de la pct. a), b) și c) în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de doi ani aplicată prin sentința penală nr. 631/24.02.2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.03.2004, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal și art. 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și dispune executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa rezultată aplicată în cauză de 3 ani închisoare, pedeapsa de executat fiind de 5 ( cinci ) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, în condițiile și pe durate prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, art. 37 lit. Cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 25.08.1984 în B, județul T, cetățean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfacut, domiciliat în., sat, județul B, recidivist, --, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 631/24.02.2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă la data de 08.03.2004 prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal și art. 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și s-a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză de 6 luni închisoare pedeapsa de executat fiind de un an și 2 (două) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 100 Cod penal raportat la art. 101 lit. a, 102 Cod penal s-a aplicat inculpatului - fiul lui și, născut la data de 18.07.1989 în M, județul C, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B, str. - nr. 49, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al. l din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 99 Cod penal, măsura educativă a mustrării.
În temeiul art. 487 Cod procedură penală s-a procedat la îndeplinirea măsurii educative constând în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârșite, în sfătuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția că dacă va mai săvârși din nou o infracțiune de va lua față de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
În baza art. 14 și art. 346 al. 1 Cod procedură penală și art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul Comisar la plata sumei de 37.000 lei daune materiale către părțile civile, și 100.000 lei daune morale către părțile civile și.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului Comisar la plata contribuției periodice.
S-a luat act că părțile vătămate și, prin reprezentant legal nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală au fost obligate părțile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează:
- inculpatul Comisar la plata sumei de 1.300 lei,
- inculpata la plata sumei de 200 lei,
- inculpatul la plata sumei de 200 lei,
În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul -. Comisar să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare în suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
S-a luat act că inculpatul -. Comisar a avut apărător ales
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei reprezentând avocat oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 5.11.2005, în incinta SC " " SRL din com., satul, județul B, a fost organizată o discotecă, la care au participat mai multe persoane, atât din localitate cât și de pe raza mun. printre aceștia s-au numărat:, (tatăl și fratele administratorului societății SC SRL), (cumnatul administratorului), G, Comisar, și alții, români și de etnie rromă.
In jurul orelor 1.00, între numiții și a avut loc un conflict, în care s-au lovit reciproc. După un scurt interval de timp, conflictul s-a amplificat, deoarece membrii familiei și cunoștințele acestora, având diferite corpuri contondente în mâini au început să fugărească și să lovească mai multe persoane de etnie rromă, care se aflau în discotecă. In acea seară veniseră la discotecă mai mulți rromi cu două mașini marca, printre care și cea cu număr de -, aparținând învinuitului . In împrejurarea arătată, s-a produs o încăierare din care s-a putut reținut faptul că numitul, în momentul când îl alerga pe numitul pentru a-l agresa, a fost lovit de, și, după care a căzut pe carosabilul drumului județean 119, în fața școlii generale, cauzându-i-se astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale, fără ca acestea să aibă caracter tanatogenerator.
Pe de altă parte, în același context al consumării faptelor, numiții și au agresat grupul de rromi. De aceea, inculpatul, însoțit de concubina zisă, zisă, și zisă s-au refugiat în autoturismul cu nr. -, aparținând primului. Văzând că agresorii loveau cu parii și picioarele în autoturismul învinuitului, acesta împreună cu, care condusese până atunci autoturismul, au fugit fără a putea porni, în mașină rămânând ceilalți arătați.
In învălmășeala produsă, datorită conflictului generalizat, inculpatul Comisar a profitat de faptul că cheile autoturismului erau în contact și a urcat pe scaunul de la volan împreună cu inculpatul minor, aflat pe scaunul din dreapta și au plecat cu femeile care se aflau deja în autoturism pe bancheta din spate, în grabă spre casă. Fiind urmăriți de agresorii din familia, în timp ce aceștia încercau să-i lovească prin geamurile portierelor din față deschise, pe cei aflați în mașină, la volanul căreia se afla inculpatul Comisar, circulând cu luminile stinse, acesta nu a observat că pe carosabil se afla căzut, trecând astfel cu autoturismul peste el și oprind după circa 50 metri datorită neîndemânării în conducere a autoturismului. Realizând că accidentase un om, învinuitul Comisar, a fugit, lăsând în mașină pe învinuitul minor, împreună cu ocupantele locurilor de pe bancheta din spate:, și ().
In condițiile arătate, pentru a-și continua drumul spre casă și a nu fi prinși de cei din familia cât și apropiații lor, inculpatul minor, fără a avea permis de conducere și deprinderea necesară în a circula pe drumurile publice cu un autovehicul, a trecut la volanul mașinii cu nr. de înmatriculare -, aparținând lui, abandonată de inculpatul Comisar și a pornit-o, circulând aproape 1 km până la locuința părinților inculpatul Comisar, unde acesta își are domiciliu constant.
In scurt timp, Comisar a ajuns la domiciliul său unde se afla acesta, părinții săi, numitele, () și sosise aproape concomitent inculpatul. Aici, inculpatul Comisar a povestit părinților cât și inculpatul cele întâmplate în legătură cu uciderea unui om, peste care trecuse, în timp ce circula la volanul mașinii, împrejurare confirmată și percepută de ceilalți ocupanți ai autoturismului. După aceasta, inculpatul, fără a poseda permis de conducere, și-a luat mașina proprietatea sa de la domiciliul inculpatul Comisar, urcându-se la volan și circulând în astfel de condiții pe distanța de peste 500 metri până la domiciliul său, pe drumul comunal asfaltat (distanța 200 metri) și neasfaltat ( 300 metri). Pe tot acest traseu, inculpatul s-a aflat singur la volan.
Transportat fiind la spitalul din B, s-a concluzionat că moartea numitului a fost violentă, datorându-se suspendării funcțiilor vitale în urma unui politraumatism cu multiple fracturi și leziuni grave de organe interne, printr-un mecanism de lovire comprimare între suprafețe dure, în cadrul unui eveniment rutier.
Cu ocazia examinărilor externe și interne, victima a mai prezentat contuzii și plăgi superficiale de intensitate minoră, fără caracter tanatogenerator, care ar fi necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale, în cazul supraviețuirii și o stare avansată de ebrietate prelevată de examenul toxicologic, cu o alcoolemie de 2,15gr%
Față de numiții, și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru leziunile produse victimei înaintea decesului acesteia, care ar fi necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale, în cazul supraviețuirii, fapta acestora constituind infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2. pen. motivat de faptul că lipsește una din condițiile punerii în mișcare a acțiunii penale în raport de leziunile produse.
Împotriva sentinței penale sus-menționată au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpații "Comisar" și "". Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău se referă numai la inculpații "Comisar" și "", și vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 178 alineat 2 și dispozițiile art. 37 litera a Cod penal, având în vedere că potrivit art. 38 Cod penal la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de infracțiunile săvârșite din culpă.
2. Pedeapsa aplicată inculpatului "" este prea blândă în raport de gravitatea faptei și împrejurările concrete în care a fost comisă. Astfel, în cauză, contextul în care inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul, fără a poseda carnet de conducere, nu justifică aplicarea unei pedepse mult sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului declarat și desființarea hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel.
Inculpatul "Comisar" nu a precizat în cererea scrisă, motivele de nelegalitate sau netemeinicie.
Oral, în instanță, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat nelegalitatea hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit s-a reținut starea de recidivă în raport de infracțiunea prevăzută de art. 178 alineat 2 Cod penal;
2. În mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, art. 89 alineat 1 din același act normativ și pentru art. 178 alin. 2 Cod penal, deoarece acesta nu a comis faptele reținute în sarcina sa. În acest sens, s-a solicitat:
- aplicarea art. 45 Cod penal și art. 10 lit. e Cod procedură penală pentru art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, iar în subsidiar, aplicarea art. 73 lit. a teza a II-a și art. 181Cod penal;
- aplicarea art. 10 lit. d pentru art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, iar în subsidiar, aplicarea art. 73 lit. a teza a II-a și art. 181Cod penal;
- aplicarea art. 10 lit. d pentru art. 178 alin. 2 Cod penal, iar în subsidiar, aplicarea art. 181sau aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată a executării acesteia.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a solicitat cenzurarea, de către instanța de control judiciar a pretențiilor civile formulate de partea civilă, pentru motivele invocate în latură penală. S-a susținut că sumele pretinse de parte civilă sunt exagerate, ele depășind posibilitățile de plată ale inculpatului, astfel că se impune stabilirea unui cuantum "rezonabil" cu titlu de despăgubiri.
Inculpatul minor "", în instanță, asistat fiind de un apărător desemnat din oficiu a precizat că nu își însușește apelul declarat în numele sau, de apărătorul care l-a asistat la instanța de fond, solicitând a se lua act în acest sens.
Prin decizia penală nr. 76/A/15.02.2008 a Tribunalului Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din C.P.P. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și apelantul inculpat "Comisar" împotriva sentinței penale nr. 1960 din 25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul - numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a din Cod Penal, la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 178 alin. 2 din Cod Penal, pentru inc. "Comisar" și cu privire la cuantumul pedepsei de executat.
S-a desființat sentința penală apelată cu privire la aspectele menționate, s-a reținut cauza spre rejudecare, iar pe fond:
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a din de Cod Penal la încadrarea juridică a faptei prev. de art. 178 al. 2 din pentru Cod Penal inculpatul "Comisar".
a) În baza art. 178 al. 2 din a Cod Penal condamnat pe inculpatul "Comisar" - fiul lui G și, născut la 4.07.1984, în B, jud. T, cetățean român, studii 7 clase, domiciliat în comuna, jud. B, - -, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa de 3 ani închisoare;
b) În baza art. 86 al. 1 din OUG195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a din a Cod Penal condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere la pedeapsa de 1 an închisoare.
c) În baza art. 89 al. 1 din OUG195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a din a Cod Penal condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din a Cod Penal contopit pedepsele de la lit. b și c în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsă rezultantă: 2 ani închisoare.
În baza art. 83 din a Cod Penal revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicată prin sentința penală 631/2004 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la 8.03.2004 pentru săvârșirea infracțiunii prev. la art. 192 al. 2. p., art. 208 - 209 al. 1 lit. a din cu p. aplicarea art. 41 al. 2. și p. a dispus executarea în întregime a acestuia alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Pedeapsă rezultantă: 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din a Cod Penal contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare de la lit. "a" în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Pedeapsă de executat: 4 ani închisoare.
II. S-a luat act că apelantul inculpat "" nu își însușește apelul declarat în prezenta cauză împotriva sentinței penale menționată mai sus.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că intimatul inculpat "" a fost reprezentat de apărător ales.
S-a dispus plata din fondurile a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu în sumă de 300 lei către Baroul de Av. B - av. - 150 lei și av. - 150 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia potrivit art. 192 al. 3.
Pentru a pronunța această decizie penală Tribunalul Bacău a reținut următoarele:
Potrivit art. 38 alin. 1 lit.1Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite din culpă.
Or, instanța de fond a reținut la încadrarea juridică infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, starea de recidivă postcondamnatorie reglementată la art. 37 lit. a Cod penal, încălcându-se prevederile legale mai sus analizate. Or, prin înlăturarea, de la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, se creează inculpatului o situație mai favorabilă, astfel că și apelul inculpatului apare ca admisibil din acest punct de vedere.
Motivele invocate de apelantul inculpat "Comisar" nu pot fi reținute nici de instanța de control judiciar.
S-a invocat, în susținerea apelului, în principal, incidența dispozițiilor art. 45 din Codul penal, ce reglementează starea de necesitate. Se consideră că inculpatul a comis infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzut de art. 86 alineat 1 din nr.OUG 195/2002, aflându-se în situația de la art. 45 din Codul penal, fapt care înlătură, caracterul penal al faptei.
Potrivit textului de lege mai sus citat, "nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de necesitate. Este stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc."
Prevederile legale analizate au în vedere situația în care pericolul iminent pentru valorile enumerate în cuprinsul textului - pericol a cărui înlăturare se urmărește prin săvârșirea faptei - este generat de un eveniment accidental, iar nu de o activitate deliberată a unei persoane.
În speță, s-a susținut că starea de necesitate este justificată prin sentimentul de "teamă existent în momentul conflictului, dovedit de toți martorii și de consecințele incidentului". Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul "Comisar", datorită conflictului generalizat și a învălmășelii produse, a profitat de faptul că cheile autoturismului se aflau în contact, s-a urcat la volan împreună cu inculpatul minor "" și, deși nu avea permis de conducere, a condus mașina până la domiciliul părinților săi. Or, situația în care se afla inculpatul când s-a urcat în autoturism, chiar dacă s-ar accepta ipoteza că a fugit pentru a-și salva viața sa și a ocupanților mașinii, nu poate echivala cu situația reglementată de art. 45 din Codul penal. În acest caz, ar putea exista eventual, dacă toate condițiile prevăzute de art. 44 Cod penal ar fi întrunite, starea de legitimă apărare, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Conflictul care a avut loc între grupurile care au participat la discotecă în noaptea respectivă, și din care au făcut parte și inculpații, și implicit pericolul grav față de care se impunea cu necesitate acțiunea de salvare, nu este consecința unui eveniment întâmplător, accidental, ci a unui atac provenind din partea unor persoane. În acest caz, s-a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din Codul penal, astfel că nu se impune achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alineat 1 din OUG nr. 195/2002. Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că nu se pot reține nici dispozițiile art. 73 lit. a teza a II-a, privind depășirea limitelor stării de necesitate.
În cauză nu s-a impus achitarea inculpatului nici pentru infracțiunile de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și uciderea din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Din depozițiile martorilor, a rezultat că inculpatul s-a urcat la volan și a condus mașina în care se aflau martorele și după aproximativ 30 - 50 de metri, simțind că a călcat peste "ceva" a oprit după care a fugit. Ajuns acasă, acesta a povestit că a trecut cu mașina "peste un om". Aspectele relatate de martore, au rezultat și din declarațiile inculpaților audiați la urmărirea penală și la instanță.
S-a constatat astfel că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond, soluția de condamnare și pentru aceste două infracțiuni, fiind legală și temeinică.
S-a mai reținut că faptele comise de inculpat, prin împrejurările concrete în care au fost comise, și consecințele produse, prezintă gradul de pericol social caracteristic unor infracțiuni, impunându-se condamnarea acestuia potrivit legii penale. Prin urmare în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 181Cod penal.
Instanța de control judiciar nu a reținut nici motivul de apel invocat de inculpat, privind aplicarea dispozițiilor relative la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal și chiar dacă nu se reține starea de recidivă pentru o infracțiune, aplicarea prevederilor art. 83 și adăugarea pedepsei aplicate anterior la pedeapsa rezultantă, obligă la executarea efectivă a pedepsei stabilite, nefiind incidente dispozițiile legale referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește modul de rezolvare a laturii civile, instanța de control judiciar a constatat că apelul declarat de inculpat este de asemenea nefondat.
Obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile (daune morale și daune materiale) s-a dispus în baza probelor administrate la instanța de fond, care nu au fost contestate de inculpat, principiul contradictorialității și oficialității fiind respectat.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor a avut în vedere consecințele produse prin comiterea infracțiunilor și nu posibilitățile de plată ale inculpatului așa cum s-a susținut în apel. Tribunalul a apreciat că nu se impune cenzurarea cererilor formulate de părțile civile, soluția pronunțată fiind legală și sub acest aspect, iar despăgubirile civile acordate pe deplin justificate.
Cu privire la motivul de apel invocat de parchet ce vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului "" instanța a reținut că:
Pedeapsa aplicată inculpatului este bine individualizată având în vedere împrejurările în care se reține săvârșirea faptei. De altfel, inculpatul urmează să execute efectiv pedeapsa aplicată în cauză, ca urmare a aplicării art. 83 cu privire la pedeapsa anterioară, aspect care va asigura în mod eficient reeducarea acestuia.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, recurentul inculpat, pentru nelegalitate și netemeinicie invocând nesoluționarea fondului cauzei.
Curtea de APEL BACĂU, examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9 pr. pen. dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. 3 pr. pen. constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
O hotărâre judecătorească pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor da atac trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 pr. pen. care prevăd obligativitatea arătării temeiurile de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc la îndoială asupra conformității cu legea și adevărul.
Pe de altă parte pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omiterea niciunuia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe, trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului.
Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.
În cauza dedusă judecății Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanțele de apel și de fond, nu satisfac cerințele impuse de art. 383 alin.1 pr. pen.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată asupra laturii civile a cauzei, împiedicând astfel instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia soluției.
Simpla enunțare a articolului de lege aplicat, și respectiv simpla enumerare a declarațiilor părții civile și a martorilor, în lipsa unei analize minuțioase a materialului probator a dus la pronunțarea unei hotărâri ce nu poate fi verificată în control judiciar.
Se reține astfel că deși în motivele de apel depuse și în scris la dosarul cauzei în fața Tribunalului Bacăus - au invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii primei instanțe privind împrejurările în care au fost comise faptele, în special infracțiunea de ucidere din culpă, dar și referitor la modul în care au fost analizate probatoriile pentru acordarea despăgubirilor civile, pretenții care nu au fost cenzurate de instanța de control judiciar, fiind acordate de prima instanță în mod aleatoriu, instanța de apel nu -a pronunțat motivat asupra acestor critici și a lăsat astfel nesoluționat fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 14 pr. pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea ca parte civilă a părții vătămate, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu mai este posibilă.
Instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii cu efecte complexe cum este cea de ucidere din culpă este investită să judece acțiunea civilă alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Din conținutul cererii de constituire de parte civilă a părții vătămate cerere aflată la fila 28 dosar instanță de fond rezultă că aceasta a solicitat instanței de judecată obligarea inculpatului minor 20000 lei daune materiale cu titlu de cheltuieli ocazionate cu înhumarea victimei, cu obiceiurile creștinești ulterioare înmormântării victimei, 30000 lei daune morale și respectiv, obligarea aceluiași inculpat la plata unei contribuții periodice lunare de 250 lei, ulterior prin declarația dată în mod nemijlocit în fața primei instanțe, fila 94 dosar, partea civilă a revenit asupra cuantumului sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile, solicitând, personal și pentru moștenitorii victimei, obligarea inculpatului, la plata sumei de 30000 lei, reprezentând daune materiale, - lei daune morale și 250 lei lunar contribuție periodică.
Din lecturarea considerentelor hotărârii primei instanțe rezultă însă că instanța de judecată fără a analiza în detaliu cheltuielile suportate de moștenitorii victimei a acordat în întregime sumele de bani solicitate cu titlu de daune materiale și morale, instanța de recurs fiind pusă astfel în situația de a nu putea analiza veridicitatea raționamentului instanței de fond și implicit de a analiza temeinicia soluției pronunțate în soluționarea laturii civile a cauzei.
Potrivit art. 364 pr. pen. expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția pronunțată în cauză, inclusiv în ceea ce privește latura civilă. Din analiza acestui text de lege rezultă că instanței de judecată, cu ocazia motivării hotărârii pronunțate, îi revin o serie de obligații ce trebuie respectate iar încălcarea acestor obligații sau omisiunea de a se pronunța asupra unor aspecte care au format obiectul judecății fac ca hotărârea pronunțată să fie nelegală și casabilă în temeiul art. 385/9 alin.1 pct.9 pr. pen.
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. c pr. pen. va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în cauză și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul inculpatComisar,împotriva deciziei penale nr.76/A/15.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Dispune casarea în totalitate a deciziei penale recurate și a sentinței penale nr.1960/25.09.2007 a Judecătoriei Bacău, dar numai în ceea ce îl privește pe inculpatul, Comisar, și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Bacău.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din judecată din data de 14.08.2007, inclusiv.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales în toate fazele procesuale.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
GREFIER,
Red.sent. -
Red.dec.apel. -
Red.dec.recurs -
Tehnored.
4 ex.
11/12.06.2008
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru
