Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
MÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 52
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1964, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 453 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate și an.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Întrebat fiind, inculpatul recurent a arătat că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri, punând în discuție și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, parte vătămată fiind an.
Avocat pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, care vizează două aspecte, respectiv faptul că în mod greșit fost respins apelul inculpatului, ca tardiv, având în vedere că, așa cum susține inculpatul, apelul a fost declarat în termen, iar al doilea aspect vizează faptul că în mod greșit s- admis apelul Parchetului, înlăturându-se dispoziția de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal. În consecință, a cerut casarea deciziei și menținerea sentinței. Față de schimbarea încadrării juridice a faptei pusă astăzi în discuție, a arătat că este de acord numai în măsura în care se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului, având în vedere că în mod corect a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpat, iar cu privire la încadrarea juridică, a apreciat că din probele administrate rezultă săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că a declarat apel în termen, lăsând la aprecierea instanței schimbarea încadrării juridice pusă astăzi în discuție, depunând la dosar un memoriu, copia mandatului de executare pedepsei închisorii și copia sentinței penale nr. 632 din 28 iunie 2006 a Judecătoriei Suceava.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,instanța rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1220 din data de 4 decembrie 2006 Judecătoriei Rădăuți, în temeiul art 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, parte vătămată fiind an.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, parte vătămată fiind.
S-a revocat liberarea condiționată cu privire la fracțiunea neexecutată de 479 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1016/2002 a Judecătoriei Rădăuți și s-a contopit această fracțiune cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a-c și art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 360 lei RON cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți din 8 mai 2006, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
In primăvara anului 2005, inculpatul s-a eliberat din penitenciar, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune.
Inculpatul este tehnician cadastral, însă nu posedă autorizație în acest sens și nu este angajat nici la Oficiul de cadastru și Publicitate imobiliară
Partea vătămată a cumpărat la începutul lunii decembrie 2005 o suprafață de teren. Încercând să-și perfecteze actele de intabulare, 1-a cunoscut pe inculpat, care s-a recomandat ca fiind inginer cadastral și i-a promis că-i va rezolva problema privind intabularea terenului, în schimbul sumei de 300 Euro. Partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 70 lei RON, iar după 2 zile 1-a sunat și i-a cerut să se întâlnească, ocazie cu care inculpatul i-a mai cerut suma de 50 RON. După câteva zile, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul, care i-a mai cerut suma de 240 lei RON.
La data de 18.02.2006, inculpatul i-a înmânat părții vătămate o ordonanță președințială, având nr. 3012/2006, eliberată de Judecătoria Rădăuți. Partea vătămată s-a prezentat cu acest act la Judecătoria Rădăuți, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu apare în evidentele instanței.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a primit suma de 360 lei RON de la partea vătămată, dar nu a recunoscut că i-a înmânat ordonanța președințială, susținând că nu cunoaște nimic în legătură cu aceasta.
Inculpatul nu și-a ținut promisiunea cu privire la intabulare și nici nu a restituit suma de 360 lei RON părții vătămate, sumă cu care aceasta se constituie parte civilă.
În luna februarie a anului 2006, partea vătămată an 1-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorei. Având de intabulat o suprafață de teren, partea vătămată 1-a contactat pe inculpat prin intermediul lui, care i-a promis ca în schimbul sumei de 200 Euro îi va întocmi actele necesare intabulării.
Partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul, ocazie cu care i-a dat acestuia suma de 100 Euro, urmând ca în aceeași zi inculpatul să măsoare terenul, dar acesta nu s-a mai prezentat.
Partea vătămată an a fost înșelată de inculpat cu suma de 353 lei.
În urma probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare al instanței.
În instanță, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, nevrând să dea o altă declarație.
Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarația părții vătămate, coroborată cu cea a martorului și cu celelalte probe administrate în cursul urmării penale.
Astfel, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, de a se prezenta ca având o calitate falsă, de inginer cadastral, calitate în care putea să îndeplinească formalitățile necesare în vederea înscrierii în CF a dreptului de proprietate a părții vătămate pentru o suprafață de teren și de a pretinde și de a primi o sumă de bani în acest sens de la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 Cod penal.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată an prin intermediul martorei și după cum a declarat chiar partea vătămată în instanță - inculpatul i-a spus acesteia că are cunoștință la notariat, îl cunoaște pe inginerul cadastral și îi poate rezolva probleme intabulării, motiv pentru care i-a dat și 100 Euro din suma totală de 200 Euro solicitată.
S-a constatat că inculpatul nu a indus-o în eroare pe partea vătămată, declinându-și o calitate pe care nu o avea, a precizat doar că cunoaște un inginer cadastral și că o poate ajuta pe partea vătămată să rezolve problema intabulării unui teren. Astfel, s-a apreciat că această promisiune în sine nu are un caracter ilicit, atât timp cât inculpatul nu a promis că va rezolva el personal problema intabulării, ci a arătat ca va apela el la un inginer cadastral, lucru posibil întrucât, după cum a arătat în instanță martorul, inculpatul a urmat cursuri de topografie și își constituise o asociație familială, având ca obiect efectuarea de măsurători topo.
S-a mai reținut că suma de 100 Euro pe care inculpatul i-a cerut-o părții vătămate, i-a fost restituită acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana și conduita inculpatului, care este recidivist, criterii prin prisma cărora, a apreciat că scopul reeducării inculpatului poate fi atins numai în condiții privative de libertate.
Având în vedere că inculpatul a fost liberat condiționat și mai avea de executat o fracțiune de 479 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1016/2002 a Judecătoriei Rădăuți, instanța a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la această fracțiune și a contopit-o cu pedeapsa din prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond 1-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 360 lei RON cu titlu de daune, reprezentând prejudiciul produs acesteia prin plățile nejustificate în cuantum de 360 lei pe care le-a făcut partea civilă. De asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, județul S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că în fața primei instanțe nu a avut posibilitatea de a-și propune proba cu martori.
În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuția arătat în esență că în mod greșit prima instanță a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, parte vătămată fiind an, la dosarul cauzei existând suficiente probe în sensul vinovăției sub acest aspect.
Prin decizia penală nr.453/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca tardiv introdus apelul declarat de inculpatul și s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în sensul că:
Au fost înlăturate din sentință dispozițiile privind:
- achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, parte vătămată fiind an;
- aplicarea art.64 lit.a-c Cod penal și art.71 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, parte vătămată fiind an.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa din prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală apelată (parte vătămată fiind -), urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art.71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. 1, 3 Cod de procedură penală termenul în care poate fi declarată calea de atac a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru inculpatul apelant, care a lipsit de la dezbateri și de la pronunțare, acest termen curge de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.
În cauza de față, acest termen procedural a început să curgă de la data comunicării copiei de dispozitivul hotărârii, respectiv 15.12.2006, deoarece inculpatul a lipsit atât de la dezbaterea în fond a cauzei cât și de la pronunțare (a se vedea în acest sens încheierea din 23.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți dată în dosarul nr. 3028/2006 - fila 74 și dovada comunicării unei copii de dispozitivul sentinței penale apelate - fila 80 ds. fond).
Reținând această dată ca moment de început al termenului de apel, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. 2 Cod de procedură penală, acest termen s-a împlinit la data de 26.12.2006, zi lucrătoare.
Ori, inculpatul a declarat apel în cauză la data de 05.01.2007 (fila 10 ds. apel), după expirarea termenului prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod de procedură penală.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, în, ceea Ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind ), din probele administrate rezultând că, la începutul lunii decembrie 2005 partea vătămată a cumpărat o suprafață de teren și intenționa să își intabuleze dreptul de proprietate cu privire la acesta. Inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată, prin aceea ca s-a prezentat acesteia drept inginer topograf (cu toate că nu avea această calitate) și i-a promis acesteia că în schimbul sumei de 300 de EURO îi va întocmi documentația cadastrală necesară intabulării terenului. Din suma pretinsă, inculpatul a primit în trei rânduri suma totală de 360 de lei și nu a întreprins niciun demers în ceea ce privește intabularea. Pentru a câștiga încrederea părții vătămate, inculpatul, la data de 18.02.2006, i-a înmânat acesteia un înscris intitulat "ordonanță președințială", aparent provenind de la Judecătoria Rădăuți, prin care se dispunea printre altele intabularea terenului părții vătămate. În momentul în care partea vătămată s-a prezentat la Judecătoria Rădăuți, și-a dat seama că înscrisul primit de la inculpat nu a fost emis de această instanță și că a fost înșelat. Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.
Inducerea în eroare a părții vătămate de către inculpat, prin folosire de calități mincinoase (cea de inginer topograf), în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, prin care s-a pricinuit părții vătămate o pagubă de 360 de lei, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea amintită, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei (prin folosire de calități mincinoase), gradul de pericol social relativ ridicat ce caracterizează fapta comisă, urmarea produsă, și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și a avut o atitudine parțial nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să minimalizeze gravitatea faptei sale, justifică aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantumul minim prevăzut de lege.
Elementele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului au fost avute în mod corect în vedere la stabilirea acestui cuantum al pedepsei care, în raport de toate circumstanțele cauzei, este de natură a permite atât realizarea funcțiilor sale, cât și a scopului preventiv - educativ prevăzut de dispozițiile art. 52 Cod penal.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind G) prima instanță a soluționat în mod corect acțiunea civilă, obligându-1 pe inculpat la plata sumei de 360 de lei către partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile, în condițiile în care corect a reținut în sarcina acestuia ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pre. de art. 998 și urm. Cod civil.
În ceea ce privește soluția primei instanțe de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind an ) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată.
Din declarațiile părții vătămate an, din comuna, județul S, coroborate cu declarațiile martorei și cu declarațiile inculpatului, precum și cu mijloacele de probă administrate în ceea ce privește fapta reclamată de către partea vătămată (din acestea din urmă, în contextul speței acum analizate, rezultând clar un mod de operare tip al inculpatului) rezultă că în cursul lunii februarie 2006 partea vătămată an având de intabulat un teren, 1-a cunoscut pe inculpat (părții vătămate acesta fiindu-i prezentat ca o persoană care se ocupă de formalitățile necesare intabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor și care are acest drept). Inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată, spunându-i acesteia că îi poate rezolva intabularea terenului în schimbul a 200 de EURO, deși acesta nu avea nici un fel de atribuții legale în sfera elaborării documentației cadastrale necesare intabulării terenurilor Partea vătămată a acceptat și i-a dat inculpatului suma de 100 de EURO, așteptând ca acesta să vină la domiciliul acesteia pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Inducerea în eroare a părții vătămate de către inculpat, prin folosire de calități mincinoase (de persoană autorizată în obținerea documentațiilor cadastrale necesare întabulării terenurilor), în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, prin care s-a pricinuit părții vătămate o pagubă de 100 de EURO, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei (prin folosire de calități mincinoase), gradul de pericol social relative ridicat ce caracterizează fapta comisă, urmarea produsă, și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și a avut o atitudine parțial nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să minimalizeze gravitatea faptei sale justifică aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantumul minim prevăzut de lege.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, Tribunalul a contopit pedeapsa de trei ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind ) cu pedeapsa de trei ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind an ), urmând ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Tribunalul a apreciat că față de natura infracțiunilor comise de modalitatea concretă de săvârșire și de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
Tribunalul a mai constatat că în mod greșit prima instanță a interzis inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal (parte vătămată fiind ), cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
Față de natura și gravitatea infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpat, de împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, persoana infractorului care este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a apreciat că în baza art. 71 Cod penal se impune numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
De asemenea, nu se poate concluziona că infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de o persoană ce s-a folosit de funcția pe care o ocupa, pentru a se putea dispune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, drepturi prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare, în condițiile în care are probleme familiale, solicitând reducerea ei. De asemenea, greșit i-a fost respins, ca tardiv, apelul declarat în cauză. Se mai impune ca instanța de recurs să constate că prezentele infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.632/28.06.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ambele în prezent definitive și să efectueze contopirea tuturor acestor pedepse.
Oral, prin apărător a solicitat menținerea sentinței, modificată de Tribunalul Suceava în apelul procurorului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14, 18.pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru considerentele ce se vor arăta.
După cum pe larg a argumentat instanța de apel, sentința apelată a fost comunicată inculpatului la 15.12.2007, apelul fiind declarat la 5.01.2007 (10 ds.apel, data expedierii prin poștă a cererii de apel).
Cum termenul prev. de art.363 pr.pen. a fost astfel depășit, și neîndeplinite fiind în cauză cerințele prev. de art.364, respectiv 365.pr.pen. care reglementează instituțiile repunerii în termen, respectiv a apelului peste termen, în mod corect s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpat.
În aceste condiții, devin incidente disp. art.3851alin.4 pr.pen. care stabilesc limitele în care recursul inculpatului urmează a fi analizat.
După cum rezultă din declarația părții vătămate an, la momentul în care l-a contactat pe inculpat, întrucât aflase că poate să o ajute la intabularea unei suprafețe de teren, acesta, "mi-a spus că are cunoștințe la notariat, îl cunoaște pe inginerul cadastral și îmi va rezolva problema".
Prin urmare, singura promisiune făcută acesteia a fost că o va ajuta la intabularea terenului, fără a uza de o eventuală calitate de inginer topograf, astfel cum a procedat în cazul părții vătămate.
Intenția de a înșela însă pe această parte vătămată este dată în cauză, în condițiile în care, deși i-a promis ajutor și a primit de la aceasta 100 Euro, nu a mai făcut nimic în acest sens. Mai mult, la solicitarea ei de a-i restitui actele și banii, i le-a înmânat pe cele dintâi, refuzând restituirea sumei încasate, cu motivarea, potrivit relatării părțile vătămate, că "el a discutat cu mea și nu cu mine, și nu are de ce să-mi dea mie această sumă" (53 ds. fond).
În plus, același mod de operare l-a utilizat și în cazul celeilalte părți vătămate, inducându-le așadar pe acestea în eroare și obținând astfel, pentru sine, un folos material injust.
În cazul părții vătămate an însă, astfel cum mai sus s-a arătat, nu sunt date cerințele alin.2 al art.215 Cod penal, pentru ca infracțiunea de înșelăciune să fie comisă în această formă calificată.
Așa fiind, Curtea va face aplicarea disp. art.334 pr.pen. schimbând încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea de înșelăciune în formă simplă prev. de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, procedând la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, cu respectarea prevederilor art.72 Cod penal.
Aceste prevederi legale de individualizare au fost avute în vedere de altfel și de către prima instanță la dozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, parte vătămată fiind.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele aplicate prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită în dauna părții vătămate cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în regim privativ de libertate.
A mai solicitat inculpatul ca instanța să dispună contopirea pedepselor aplicate pentru săvârșirea prezentelor infracțiuni cu cele aplicate prin sentințele penale nr.141/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, respectiv nr.632/28.06.2006 a Judecătoriei Suceava, ambele definitive.
Or, cum inculpatul nu a formulat o astfel de cerere înaintea instanței de fond, efectuarea operațiunii de contopire, prin aplicarea disp. art.36 Cod penal, nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, cum dealtfel a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție B, în Secțiile Unite, prin decizia nr.LXX/15.10.2007 pronunțată în recurs în interesul legii.
În acest caz, inculpatul poate uza de alte căi procedurale prevăzute de lege, în vederea contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, prin sentințe penale definitive.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că în cauză este dat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.17 pr.pen. astfel că recursul declarat de inculpat este întemeiat, în conform cu disp. art.38515pct.2 lit.d pr.pen. îl va admite.
Va casa în parte decizia penală atacată și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus-arătate.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 453 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalului Suceava, în dosar nr--
Casează în parte decizia mai sus menționată și în rejudecare:
Înlătură aplicarea disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.12.1964, în F, domiciliat în R,-, jud. S, CNP.-, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 37lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de 3 ani închisoare), parte vătămată fiind an.
În temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1220 din 4.12.2006 a Judecătoriei Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (parte vătămată -) cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat, se va avansa din fondurile MJ către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 4.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./18.02.2008
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
