Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 628
Ședința publică din data de 2.10.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata -, domiciliată în Slănic,-,.1,.A,.5, județul P, împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpata, s-a desființat în parte, în latură penală sentința atacată și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei -, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 al.1 pen. cu aplic. art.37 lit.a pen. faptă din 09.03.2005;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 pen. rap. la art.215 al.1, 2, 3.pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. faptă din 09.03.2005;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25.pen. rap. la art. 291.pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. faptă din 09.03.2005;
- Spor de 6 luni închisoare;
- 2 ani închisoare executabilă ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova.
În baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al.1 pen. cu aplic. art. 37 lit.a pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa de6 luni închisoare.
În baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de instigare la înșelăciune, prev. de art.25 pen. rap. la art.215 al.1, 2, 3.pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. în infracțiunea de instigare la tentativă de înșelăciune, prev. de art.25 pen. rap. la art. 20 rap. la art. 215 al.1, 2, 3.pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa de1 an și 10 luni închisoare.
S-a menținut condamnarea la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25.pen. rap. la art.291 pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. faptă din 09.03.2005.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen.s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de1 an și 10 luni închisoare.
S-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatei.
S-au menținut dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova iar în baza art. 83 pen. s-a alăturat această pedeapsă celei aplicate prin prezenta, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Prin sentința penală nr. 1917 din data de 9.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 al.1,2,3 cu aplic. art. 37 lit.a, art. 25 rap. la art. 291 cu aplic.art. 37 lit.a
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată, personal și asistată de avocat, apărător ales din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata -parte civilă - Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpată, solicită instanței efectuarea unei adrese la - Sucursala P pentru a ni se înainta regulamentul de acordare a creditelor, cerere care la instanța de apel a fost respinsă, ba mai mult nici nu s-a luat act că s-a formulat o astfel de cerere.
Mai arată că inculpata a menționat în declarațiile pe care le-a dat atât la instanța de apel cât și la instanța de fond că a anunțat telefonic partea civilă că nu mai dorește să obțină acel împrumut.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, respinge cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său ales în sensul de mai sus, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpata, arată că instanța de apel, respectiv Tribunalul Prahova nu a dat eficiența cuvenită probatoriilor administrate în cauză, respectiv a declarațiilor pe care aceasta le-a dat la instanța de fond și apel, prin care a arătat că a anunțat telefonic partea civilă că nu mai dorește să obțină acel împrumut.
De asemenea consideră că nu s-a dat eficiența cuvenită disp. art. 30, declarațiile inculpatei se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză și în mod greșit instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile de fals și uz de fals întrucât acestora le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura subiectivă.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatei în baza art. 11 pct.2 rap. la art. 10 lit.i/1 pr.penală.
Solicită totodată amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută vinovăția inculpatei în comiterea faptelor.
Consideră că pedeapsa aplicată acesteia este just individualizată.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că a renunțat la obținerea acelui credit, nu i s-a comunicat faptul că i s-ar fi aprobat ori că trebuie să formuleze cererea de renunțare la împrumut în scris.
Totodată precizează că anterior a fost condamnată pentru aceleași infracțiuni.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1917/09 octombrie 2008 Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus în baza disp.art.20 rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 09 februarie 1956 în P, CNP -, domiciliat în P,-, (actuala nr.4) - 11,.A,.2, județul P, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare (faptă din 09.03.2005).
În baza disp.art.291 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare (faptă din 09.03.2005).
În temeiul art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, sporită la2 (doi) ani închisoare.
Conform disp.art.61 al.1 teza a II-a Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare.
S-a descontopit pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005); 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005).
În baza disp.art.61 al.1 teza a III-a Cod penal, rap.la art.33 lit.a - 34 lit.e Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 și de 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997, urmând ca inculpatul, să execute 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform disp.art.82 Cod penal și în baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția acestuia asupra disp.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp.art.71 al.2 Cod penal, măsură suspendată conform disp.art.71 al.5 Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a dispus în baza disp.art.288 al.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatei -, fiica lui și, născută la data de 25 octombrie 1958 în Slănic, CNP -, cetățean român, recidivistă, domiciliată în Slănic,-,.1,.A,.5, județul P, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare (faptă din 09.03.2005).
În baza disp.art.25 Cod penal, rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, aceeași inculpată a mai fost condamnată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare (faptă din 09.03.2005) și în temeiul disp.art.25 Cod penal, rap. la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare (faptă din 09.03.2005).
Conform disp.art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, sporită la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul disp.art.83 al.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alăturat de pedepsa aplicată, urmând ca inculpata, să execute o pedeapsă rezultantă de5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp.art.71 al.2 Cod penal.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată Banca Comercială Română nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza disp.art.348 Cod procedură penală, s-au anulat înscrisurile falsificate (adeverința de salariu nr.1011/07.03.2005 și fotocopia carnetului de muncă eliberată pe numele semnată "conform cu originalul".)
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, către Registrul Comerțului P și P, pentru efectuarea cuvenitelor înscrieri, cu privire la cazierul fiscal.
În temeiul art.191 al.2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata sumei de 700 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în luna februarie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata, pe care o cunoștea de mai multă vreme și cu ajutorul căreia a reușit să-și recupereze cartea de muncă de la SC" ". În aceeași zi inculpatul și frații și (față de care, inițial, se începuse urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.289 al.1 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.25 Cod penal rap.la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și art.25 Cod penal, rap.la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal) au purtat o discuție, inculpatului promițându-i-se că i se va asigura un loc de muncă în cadrul SC" Grup"SRL, ai cărei asociați frații erau, dar i s-a cerut să solicite un credit de la bancă, pe numele său.
În vederea obținerii creditului - inculpatul nu era angajat al nici unei societăți - a întocmit pe numele acestuia adeverința de salariat nr.1011/07.03.2005, semnată și ștampilată, prin care se atesta în fals că era salariat al SC" Grup"SRL. De asemenea, prin fotocopiere, ștergere și completare a falsificat copii ale carnetului de muncă al inculpatului, inserând date din care rezulta, că ar fi fost angajat al SC" Grup"SRL.
La data de 09.03.2008, inculpatul, însoțit de, s-au prezentat la Banca Comercială Română - Sucursala P, unde a solicitat obținerea unui credit, declarând în mod neadevărat că este angajat al SC" Grup" SRL și depunând în susținerea cererii, în original, adeverința de salariat întocmită de, despre care cunoștea că este falsă, precum și copia carnetului de muncă (semnat și ștampilat "conform cu originalul"), astfel cum fusese falsificat de inculpata.
Atitudinea celor doi inculpați, precum și actele prezentate de aceștia au ridicat suspiciuni ofițerului de credit (martora ) care, ulterior depunerii dosarului a solicitat inculpaților, telefonic, originalul cărții de muncă și care a constat, în urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, că nu a fost niciodată angajat al SC" Grup" SRL - motiv pentru care cererea privind acordarea creditului a fost respinsă și a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților, chiar dacă între declarațiile date de aceștia și martorul în fața organelor de poliție în perioada iunie - noiembrie 2005 și cele date în fața procurorului în perioada 22 - 26 februarie 2007 (declarații menținute de inculpați și de martor și în fața instanței) sunt diferențe notabile.
Astfel, prima instanță a reținut că în ceea ce-l privește pe inculpatul, este dovedit (și recunoscut) faptul că acesta s-a prezentat în fața ofițerului de credit al - Sucursala P și, folosind o adverință falsă de salariat, întocmită de, precum și copia carnetului său de muncă, falsificată de aceeași inculpată, solicitat acordarea unui credit în valoare de 15000 lei.
Instanța de fond apreciat că faptele au fost săvârșite de cu intenție directă, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos prin săvârșirea faptei.
Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de disp.art.215 al.1, 2 și 3 Cod penal, instanța de fond, considerat că în mod corect inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la această infracțiune, față de împrejurarea că partea vătămată nu a acordat creditul solicitat, dar nu datorită desistării inculpaților sau împiedicării producerii rezultatului, ci pentru că, deși inculpatul a pus în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea a fost întreruptă, grație vigilenței angajaților părții vătămate.
Drept urmare, instanța de fond a apreciat că se impune ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a avut în vedere și probele în circumstanțiere administrate de inculpat (acte și martor), faptul că în prezent are un loc de muncă stabil, precum și faptul că a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat cu organele de anchetă în vederea elucidării împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele.
De asemenea, prima instanță a mai reținut din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 131 dosar), că acesta a fost condamnat prin sentința penală 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova la o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996, cu aplic.art.41 al.2, art.74 - 76 lit.c Cod penal, de art.1396al. 1 lit.a din Legea nr.8/1996, cu aplic.art.74 - 76 lit.d Cod penal și de art.140 al.1 lit.a din Legea nr.8/1996, cu aplic.art.74 - 76 lit.e tz. a II-a Cod penal (fapte din datele de 22.10.2005 și 12.11.2005), dispunându-se liberarea condiționată a inculpatului.
Așa fiind, în baza disp.art.61 al.1 teza a II-a Cod penal, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și, în baza disp.art.61 al.1 teza a III-a Cod penal, rap.la art.33 lit.a - 34 lit.e Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
Pe de altă parte, prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, acordându-se o relevanță faptului că este vorba despre un infractor care a dovedit o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând și regretând fapta comisă, a colaborat cu organele de anchetă în vederea elucidării împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele și în prezent are un loc de muncă stabil.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute la art.81 Cod penal, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art.82 Cod penal.
În ceea ce o privește pe inculpata, instanța de fond a reținut că aceasta a recunoscut în parte săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în sensul că a modificat carnetul de muncă al inculpatului (dar nu originalul, ci fotocopii ale acestuia) și a întocmit adeverința de salariu care atesta în fals că inculpatul era angajatul SC""SRL.
Prima instanță a apreciat că faptele au fost săvârșite de cu intenție directă, inculpata premeditând, prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos prin săvârșirea faptei.
Conform disp.art.288 Cod penal, falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare.
Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie un înscris oficial falsificat, practica judiciară reținând că modificarea datelor dintr-un carnet de muncă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (decizia nr.1200/1976 a secția a II-a penală) chiar dacă alterarea este realizată prin fotocopieri și modificări repetate - în situația în care ultima fotocopie este ștampilată și certificată "conform cu originalul".
Drept urmare, în baza disp.art.288 al.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, instanța de fond a condamnat-o pe inculpata la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de disp.art.25 Cod penal, rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, a fost respinsă apărarea conform căreia se impunea achitarea inculpatei întrucât aceasta s-a desistat - în sensul că, ulterior unei discuții purtate cu martorul, a telefonat la bancă și a făcut cunoscut că înțelege să renunțe la creditul solicitat.
Desistarea reprezintă renunțarea de bunăvoie la continuarea executării infracțiunii, din partea făptuitorului. Pentru a constitui cauză de nepedepsire, desistarea făptuitorului trebuie să îndeplinească trei condiții - să existe început de executare a faptei, executarea faptei să fie întreruptă, iar întreruperea să fie expresia voinței libere a făptuitorului.
Referitor la infracțiunea prev.și ped. de disp.art.25 Cod penal, rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, instanța de fond a reținut că executarea faptei nu a fost întreruptă, în condițiile în care actele falsificate de inculpată au fost înmânate inculpatului și au fost depuse de acesta la bancă, în vederea obținerii creditului; faptul că nu s-a produs nici un prejudiciu părții vătămate este rezultatul acțiunii băncii - care a refuzat acordarea creditului - și nu al unui telefon pretins dat de inculpată la bancă. Mai mult, audiat de instanță, ofițerul de credit a negat primirea unui asemenea telefon, declarând că, oricum, renunțarea la credit se face, ca și solicitarea, exclusiv în scris.
În privința aplicării pedepsei accesorii, instanța a ținut seama de principiile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele " și împotriva României" și " împotriva Marii Britanii", în conformitate cu care restrângerea drepturilor trebuie să țină seama de tipul infracțiunii ce a fost comisă și de raportul de proporționalitate ce trebuie să existe între măsura dispusă și scopul legitim urmărit.
Așa fiind și ținând seama de împrejurările cauzei și natura infracțiunilor săvârșite, instanța a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp.art.71 al.2 Cod penal.
Cât privește latura civilă a cauzei, față de împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a menționat expres că nu a suferit nici un prejudiciu și înțelege să nu se constituie parte civilă în procesul penal, instanța a lua act de punctul de vedere al Băncii Comerciale Române.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpata.
La termenul de judecată din data de 16.03.2009, tribunalul a făcut în privința inculpatei aplicarea dispozițiilor art.364 Cod procedură penală dispunând repunerea în termenul de apel, față de împrejurarea că s-a făcut dovada că în tot cursul termenului de apel inculpata a fost internată în spital, ceea ce constituie o cauză temeinică de împiedicare, potrivit textului legal.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia criticat sentința primei instanțe sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, susținându-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, fiind vorba în realitate de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a arătat că atât procurorul care a întocmit actul de sesizare cât și prima instanță au invocat practica judiciară veche, ce nu ține cont de interpretările actuale date de instanța supremă și curțile de apel din țară. Astfel, o societate comercială, fiind persoană juridică de drept privat, nu intră sub incidența prevederilor art. 145 Cod penal, iar înscrisurile emise de societatea comercială nu sunt înscrisuri oficiale, în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal.
Parchetul a mai criticat sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 61 Cod penal, în privința inculpatului, arătându-se că prin sentința penală nr.154/2007 a Tribunalului Prahova, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, potrivit art. 81 Cod penal. Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin această sentință penală au fost săvârșite la datele de 22.10. și 12.11.2005, iar faptele din prezenta cauză au fost comise în martie 2005, anterior condamnării pronunțate de Tribunalul Prahova, fiind aplicabile disp.art.85 Cod penal.
Inculpata - în motivarea apelului - a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, respectiv din infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale în fals în înscrisuri sub semnătură privată și din infracțiunea de instigare la înșelăciune în infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune.
A susținut, că în mod greșit s-a reținut forma de participare a inculpatei la infracțiunea de înșelăciune ca fiind instigare, în realitate amândoi inculpații au conceput modul de obținere a creditului.
Mai mult decât atât, inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la înșelăciune, în timp ce inculpata a fost trimisă în judecată pentru instigare la înșelăciune.
După schimbarea încadrării juridice, s-a solicitat achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. În plus, se arată că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatei atât infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, cât și cea prev.de art. 291 Cod penal, aceasta din urmă fiind absorbită în conținutul celei dintâi.
În privința infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune, se arată că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 30 pen. deoarece inculpata a împiedicat producerea rezultatului prin faptul că ulterior depunerii actelor de către inculpatul aceasta a sunat personal la bancă pentru a renunța la cererea de creditare, astfel că în cauză trebuia să se dispună încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, rap.la art.10 lit.1Cod procedură penală.
O altă critică a sentinței a vizat greșita aplicare a sporului de 6 luni închisoare aplicat.
Prin decizia penală nr.78 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpata, împotriva sentinței penale nr.1917/09.10.2008 a Judecătoriei Ploiești pe care a desființat-o în parte, în latură penală.
A fost descontopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, astfel:1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap. la art.215 al.1, 2, 3.pen (faptă din 09.03.2005); 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 pen. (faptă din 09.03.2005); 2 luni spor aplicat; 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005) aplicată prin nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, executabilă ca urmare a revocării liberării condiționate a executării pedepsei; 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al.2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005) aplicată prin nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, executabilă ca urmare a revocării liberării condiționate a executării pedepsei.
Prin aceeași decizia, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal, cu privire la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare și faptele care fac obiectul prezentului dosar, sunt concurente.
În baza art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare.
De asemenea, a fost descontopită pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, după cum urmează: 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005); 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396alin. 1 lit. a din Legea 8/1996 ( faptă din octombrie 2005); 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005).
În temeiul art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 1 an și 10 luni și respectiv 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta cu pedepsele de 3 luni închisoare, 2 luni închisoare și respectiv 200 lei amendă penală aplicate prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.
S-a menținut, sporul de 2 luni închisoare aplicat inculpatului, în final acesta executând pedeapsa de 2 ani închisoare, precum și dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Totodată, s-a descontopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei, împotriva sentinței penale nr.1917/09.10.2008 a Judecătoriei Ploiești, în pedepsele componente, astfel: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 Cod penal, rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal, rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; spor de 6 luni închisoare; 2 ani închisoare executabilă ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa de6 luni închisoare.
Conform art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de instigare la înșelăciune, prev. de art.25 Cod penal, rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de instigare la tentativă de înșelăciune, prev. de art.25 pen. rap. la art. 20 rap. la art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de1 an și 10 luni închisoare.
S-a menținut condamnarea la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal, rap. la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit. b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de1 an și 10 luni închisoare.
S-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatei.
Au fost menținute dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova iar în baza art.83 Cod penal, alăturat această pedeapsă celei aplicate prin prezenta, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
Astfel, în mod corect s-a reținut că în luna februarie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata, pe care o cunoștea de mai multă vreme și cu ajutorul căreia a reușit să-și recupereze cartea de muncă de la SC și aflând despre dificultățile financiare ale acestuia, inculpata i-a propus să solicite un credit de la.
În vederea obținerii creditului, inculpatul nu era angajat al nici unei societăți - a întocmit pe numele acestuia adeverința de salariat nr.1011/07.03.2005, semnată și ștampilată, prin care se atesta în fals că era salariat al SC, Grup, SRL. De asemenea, prin fotocopiere, ștergere și completare a falsificat copii ale carnetului de muncă al inculpatului, inserând date din care rezulta, de asemenea, că ar fi fost angajat al SC, Grup, SRL.
La data de 09.03.2005, inculpatul, însoțit de, s-a prezentat la Banca Comercială Română - Sucursala P, unde a solicitat obținerea unui credit, declarând în mod neadevărat că este angajat al SC, SRL și depunând în susținerea cererii, în original, adeverința de salariat întocmită de, despre care cunoștea că este falsă, precum și copia carnetului de muncă (semnat și ștampilat "conform cu originalul"), astfel cum fusese falsificat de inculpata.
Atitudinea celor doi inculpați, precum și actele prezentate de aceștia au ridicat suspiciuni ofițerului de credit (martora ) care, ulterior depunerii dosarului a solicitat inculpaților, telefonic, originalul cărții de muncă și care a constat, în urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, că nu a fost niciodată angajat al SC, SRL - motiv pentru care cererea privind acordarea creditului a fost respinsă și sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Atât în declarația dată la urmărire penală, fila 59, cât și în declarația dată în fața primei instanțe și în fața instanței de apel, inculpatul a arătat că ideea contractării împrumutului a aparținut inculpatei.
Potrivit dispozițiilor art.25 Cod penal, instigatorul este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.
Întrucât inculpata, prin inocularea ideii obținerii unui credit și prin demersurile ulterioare constând în falsificarea documentelor menționate, l-a convins pe inculpatul să se prezinte în data de 09.03.2005 la. Tribunalul califică contribuția acesteia la comiterea infracțiunii ca fiind aceea a unui instigator, iar nu a unui complice, cum s-a arătat de către inculpată.
Critica privind greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de instigare la înșelăciune, este însă întemeiată.
Se observă că acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate nu a produs rezultatul cerut de lege în art.215 Cod penal, respectiv crearea unei pagube, funcționarul băncii procedând la efectuarea de verificări și depistând că nu a fost niciodată angajat al SC,SRL - motiv pentru care cererea privind acordarea creditului a fost respinsă.
Prin urmare, acțiunea infracțională a inculpatului a îmbrăcat forma tentativei la infracțiunea de înșelăciune.
Este nejustificată reținerea în sarcina inculpatei a instigării la infracțiunea consumată de înșelăciune, câtă vreme autorul nu a comis decât o tentativă pedepsibilă.
Potrivit dispozițiilor art.27 Cod penal, instigatorul se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, iar art.28 Cod penal, prevede că circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților în măsura în care le-au cunoscut sau prevăzut.
În interpretarea acestui text legal, în mod constat în literatura de specialitate s-a arătat că săvârșirea de către autor a unei infracțiuni mai ușoare decât cea la care s-a instigat va profita tuturor participanților.
Aceasta este și situația în speța de față, în sensul că, deși autorul - inculpatul - a fost instigat la comiterea infracțiunii de înșelăciune, în fapt a săvârșit o tentativă ce împrejurare ce va profita și instigatorului, inculpata.
Prin urmare, s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de instigare la înșelăciune, prev. de art.25 Cod penal, rap.la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de instigare la tentativă de înșelăciune, prev. de art.25 Cod penal, rap. la art. 20 rap. la art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia, tribunalul a dispus condamnarea inculpatei.
Critica apelantei privind omisiunea aplicării dispozițiilor art.30 Cod penal, nu este întemeiată.
Potrivit acestui text legal, participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia.
Deși s-a susținut de către inculpați că au telefonat la bancă pentru a renunța la cererea de creditare, această susținere este lipsită de suport probator, martorul, fila 111 dosar fond, ofițerul de credit de la acea dată infirmând declarațiile inculpaților. În plus, martora arată că nici nu se putea renunța la credit oral, ci doar prin completarea unei cereri în acest sens.
Așa fiind, în speță nu este incidentă această cauză de nepedepsire și nu se impune încetarea procesului penal.
O critică comună a apelantei și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, vizează greșita încadrare a faptei reținute în sarcina inculpatei, respectiv infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Astfel, așa cum s-a reținut, a întocmit pe numele inculpatului adeverința de salariat nr.1011/07.03.2005, semnată și ștampilată, prin care se atesta în fals că era salariat al SC, Grup,SRL. De asemenea, prin fotocopiere, ștergere și completare a falsificat copii ale carnetului de muncă al inculpatului, inserând date din care rezulta, de asemenea, că ar fi fost angajat al SC, Grup,SRL.
Potrivit dispozițiilor art.288 alin.1 Cod penal, constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și se pedepsește de lege, falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.
Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă astfel un înscris oficial, asupra căruia se exercită acțiunea de contrafacere sau de alterare.
Înscrisurile oficiale sunt definite de Codul Penal în art.150 alin.2, ca fiind orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau care aparține unei astfel de unități.
Unitățile la care se referă art.145 Cod penal, sunt autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public.
Societățile comerciale de drept privat, cum este SC, Grup, SRL nu intră în categoria acestor instituții, de aceea nici actele care emană de la acestea nu vor avea caracter de înscrisuri oficiale, ci pe acela de înscrisuri sub semnătură privată.
Tribunalul a procedat astfel la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, text de lege în baza căruia va dispune condamnarea inculpatei.
Critica apelantei referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni nu pot fi primite, din actele dosarului reieșind că inculpata a încredințat înscrisul falsificat inculpatului, pentru ca acesta să îl folosească la obținerea creditului, deci în vederea producerii de consecințe juridice.
Faptul că nu s-a reușit obținerea creditului, în sensul că nu s-au produs aceste consecințe juridice, nu influențează existența infracțiunii prev.de art.290 Cod penal, infracțiunile de înșelăciune și de fals au existență independentă, chiar dacă se află în legătură de conexitate etiologică, relevant fiind în cauză că inculpatul a folosit aceste înscrisuri.
De asemenea, nu se poate reține nici critica privind greșita reținere a infracțiunilor prev.de art.290 și respectiv art.291 Cod penal, aceasta din urmă fiind absorbită în conținutul primei.
Infracțiunea de uz de fals se absoarbe în conținutul infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, doar în ipoteza în care autorul falsului este cel care folosește înscrisul falsificat.
În speță, autorul falsului nu a folosit înscrisul falsificat, ci l-a încredințat inculpatului, pentru ca acesta să îl folosească cu ocazia solicitării creditului.
Prin urmare, contribuția inculpatei la infracțiunea de uz de fals comisă de inculpatul este aceea de instigator, așa cum corect a reținut instanța de fond, tribunalul a menținut condamnarea inculpatei pentru această infracțiune.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei în urma schimbării încadrării juridice a celor două infracțiuni menționate anterior, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev.de art 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, gradul de pericol social concret destul de scăzut al acestora, consecințele juridice care s-ar fi putut produce, persoana inculpatei, care a avut o atitudine de cooperare cu organele de urmărire penală și care are o stare de sănătate precară, criterii față de care consideră că aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special este suficientă pentru reeducarea inculpatei.
S-a făcut aplicarea disp.art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, contopindu-se cele trei pedepse aplicate inculpatei, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
A fost înlăturat sporul aplicat inculpatei, de 6 luni închisoare, tribunalul apreciind cuantumul pedepsei rezultante ca fiind suficient pentru asigurarea scopului sancționator al pedepsei.
Totodată, tribunalul a menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova, considerând că prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar au fost comise în cursul termenului de încercare, astfel că, în baza art.83 Cod penal, a fost alăturată pedeapsa de 2 ani închisoare celei aplicate prin prezenta.
Tribunalul a menținut în rest dispozițiile sentinței, privind aplicarea pedepsei accesorii și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, susținerile inculpatei în sensul aplicării dispozițiilor art. 81.pen. fiind lipsite de temei legal, în cauză nefiind îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece inculpata este recidivistă.
În privința apelului parchetului vizând pe inculpatul, acesta este de asemenea, fondat.
Astfel, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare ( fila 135 dosar fond ), la trei pedepse, respectiv 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005); - 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396alin. 1 lit. a din Legea 8/1996 ( faptă din octombrie 2005);- 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005).
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante, de 3 luni închisoare, să fie suspendată condiționat.
Prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea disp.art.61 Cod penal, privind revocarea liberării condiționate din executarea acestei pedepse, inculpatul neexecutând efectiv pedeapsa într-un loc de deținere și prin urmare a beneficiat de instituția liberării condiționate.
În realitate, infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior și infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente.
În cauză sunt incidente astfel dispozițiile art. 85 pen. conform cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Așa fiind, tribunalul a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, pe care o va descontopi în pedepsele componente, a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, a menținut sporul aplicat de instanța de fond și întrucât cuantumul pedepsei rezultante a permis, a dispus din nou suspendarea condiționată a executării pedepsei, posibilitate prevăzută de art.85 alin.3 Cod. penal.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza art. 379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpata, a desființat în parte, în latură penală, sentința atacată și în privința inculpatului a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia, după cum urmează:1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal (faptă din 09.03.2005); 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal (faptă din 09.03.2005); 2 luni spor aplicat; 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005) aplicată prin nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, executabilă ca urmare a revocării liberării condiționate; 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1997 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005) aplicată prin nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, executabilă ca urmare a revocării liberării condiționate.
De asemenea, tribunalul a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal, cu privire la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare și va constata că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare și faptele care fac obiectul prezentului dosar, sunt concurente.
În baza art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare.
S-a descontopit pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, astfel: 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005); 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396alin. 1 lit. a din Legea 8/1996 ( faptă din octombrie 2005); 200 (două sute) lei, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute și pedepsite de disp.art.1396al. 2 și 3 din Legea nr.8/1996 (faptă din 22.10.2005 și 12.11.2005).
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 1 an și 10 luni și respectiv 6 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 3 luni închisoare, 2 luni închisoare și respectiv 200 lei amendă penală aplicate prin sentința penală nr.154/14.03.2007 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 10 luni închisoare.
S-au menținut, sporul de 2 luni închisoare aplicat inculpatului, în final acesta executând pedeapsa de 2 ani închisoare, precum și dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
În privința inculpatei, tribunalul a descontopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată acesteia, în pedepsele componente, după cum urmează: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 al.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal, rap.la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 Cod penal, rap.la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005; spor de 6 luni închisoare; 2 ani închisoare executabilă ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată la pedeapsa de6 luni închisoare.
În temeiul art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de instigare la înșelăciune, prev.de art.25 Cod penal, rap.la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de instigare la tentativă de înșelăciune, prev.de art.25 Cod penal, rap. la art. 20 rap. la art. 215 al.1, 2, 3.pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. text de lege în baza căruia inculpata va fi condamnată la pedeapsa de1 an și 10 luni închisoare.
S-a menținut condamnarea la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal, rap. la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 09.03.2005.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de1 an și 10 luni închisoare.
A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatei.
S-au menținut dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1632/24.06.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală numărul 1056/06.10.2003 a Tribunalului Prahova, iar în baza art. 83 Cod penal, s-a alăturat această pedeapsă celei aplicate prin prezenta, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpata, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.i/1 Cod procedură penală, deoarece nu se face vinovată de infracțiunile pentru care a fost condamnată.
Consideră că nu s-a dat eficiența cuvenită disp.art.30 Cod penal, atâta vreme cât declarațiile sale se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză, situație în care, în mod greșit s-a dispus condamnarea pentru infracțiunile de fals și uz de fals, cărora le lipsește elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura subiectivă.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.2 și art.3865/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, au fost corect reținute de instanțele anterioare - așa cum s-a arătat pe larg mai sus - fiind recunoscute în parte de inculpată pe tot parcursul procesului penal.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerile penale, cererile de credit, adeverințele de salariu, ordonanța de schimbare a încadrării juridice, xerocopiile de pe cărțile de muncă, adresa ITM P, declarațiile inculpatei și fișa de cazier judiciar a acesteia, au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, Tribunalul Prahova ținând cont de disp.art.72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor, de modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei care este infractor - recidivist, conform art.37 lit.a Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatei, rezultă că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată prin sentința penală nr.1632/24 iunie 2003 Judecătoriei Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals intelectual prev.de art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3, Cod penal și art.289 Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpata a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze înainte de împlinirea termenului de încercare al pedepsei stabilite prin sentința penală nr.1632/24 iunie 2003 Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1056/06 octombrie 2003 Tribunalului Prahova, au fost aplicate în cauză disp.art.37 lit.a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie și pe cale de consecință, în temeiul art.83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare și s-a stabilit ca în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că motivul de recurs invocat, reprezintă în fapt apărarea constantă a inculpatei pe parcursul procesului penal, respectiv că a împiedicat săvârșirea faptei, temeiul legal reprezentându-l art.30 Cod penal.
Potrivit acestui text de lege "participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârșite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă".
Ori, analiza probelor aflate la dosar nu conduc la concluzia că inculpata a împiedicat consumarea faptelor, înainte de descoperirea acestora, atâta vreme cât infracțiunile săvârșite au produs efecte și ne referim în acest sens la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, instigare la tentativă de înșelăciune, prev.de art.25 Cod penal, rap.la art.20 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și instigare la uz de fals, prev.de art.25 Cod penal, rap.la art.291 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
De altfel, fișa de cazier judiciar a inculpatei confirmă că aceasta este specializată în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, fiind condamnată anterior - așa cum s-a arătat mai sus - la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals și înșelăciune.
Indiferent de declarațiile mai mult sau mai puțin oscilante ale inculpatei, este cert și dincolo de orice semn de întrebare că probele de la dosar o incriminează pentru faptele săvârșite și pentru care a fost deja condamnată de instanțele anterioare.
În atare situație, Curtea apreciază că nu se impune încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i/1 Cod procedură penală, - așa cum a solicitat recurenta - inculpată.
Așa fiind,pe cale de consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpata, urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata -, domiciliată în Slănic,-,.1,.A,.5, județul P împotriva deciziei penale nr.78 din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier,
Red.IS
Tehnored.EV
2 ex./14.10.2009
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
