Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 93/2010
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 68/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul ales al părții vătămate intimate, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar procesul verbal întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere privind pe moștenitoarea inculpatului defunct, numita, din care rezultă că aceasta este plecată în SUA la fiica sa.
Apărătorul ales al părții vătămate intimate, avocat, apreciază că față de lipsa de la domiciliu a moștenitoarei defunctului inculpat este lipsă de procedură.
Reprezentanta Parchetului solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru citarea soției supraviețuitoare.
Curtea, în deliberare, având în vedere că nu a fost indicat un alt domiciliu pentru citarea soției supraviețuitoare și procesul este de multă vreme pe rolul instanței, astfel încât nu se poate presupune că părțile nu au avut cunoștință de el, constată îndeplinită procedura de citare.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului modificat și a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al părții vătămate intimate, avocat, solicită încetarea procesului penal.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 479/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată de avocatul părții vătămate.
Au fost aplicate inculpatului următoarele sancțiuni penale:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 3.Cod Penal;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune prev de art.272 pct.2 (fost art.266 pct. 2 ) din 31/1990 republicată cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit. a
Cod Penal- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev de art.43 (fost 37 ) din Legea 82/1991 republicată raportat la asrt.289 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art.41 al. 2.Cod Penal și art.37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 33 și 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev de art 64 lit. a- Cod Penal pe durata prev de art.71
C.P.P.A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 20.000 USD și 20.00o EUR.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerțului
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe,către Adm,instanția Finanțelor Publice în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal al inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată - SRL, prin lichidator, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 cod pr.penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 09.07.2002 inculpatul în calitate de administrator al - SRL cu prilejul încheierii contractului de împrumut și promisiunii de vânzare -cumpărare a indus în eroare pe partea vătămată cu privire la situația juridică a imobilului " Cetate" în scopul de a obține pentru sine un folos material.
S-a reținut totodată că inculpatul în calitate de administrator al - SRL a folosit cu rea credință în interesul lui propriu sumele de 20.000 USD, 7400 EUR, 107.000.000 lei și a ridicat din caseria societății suma de 360.054.930 lei și nu a înregistrat în contabilitatea societății împrumuturile luate de la partea vătămată, denaturând astfel veniturile și datoriile reale ale societății și implicit bilanțul contabil pe anul 2002.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise și dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1, 3.Cod Penal, art.272 pct. 2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp, art.43 din legea 82/1991 raportat la art.289 al. 1 Cod penal republicată cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani.Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev de art.64 lit a- c pe Cod Penal durata prev de art.71
Cod PenalSub aspectul laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material cauzat părții civile a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată - SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 Cod pr.penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.215 al. 1,3.Cod Penal în principal că fapta nu este prevăzută de legea penală solicitând astfel adoptarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit a raportat la art.10 lit.b S C.P.P.-a arătat în apelul inculpatului că faptul că nu și-a putut îndeplini obligația contractuală nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare a părții vătămate. În subsidiar relevă lipsa intenției de a induce în eroare partea vătămată argument pentru care solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cu C.P.P. privire la acest aspect inculpatul a arătat că se cunoștea foarte bine cu partea vătămată, a restituit săptămânal diferite sume de bani, iar la momentul încheierii contractului din iulie 2002 considerat că partea vătămată nu dorește să achiziționeze acel ci doar restituirea împrumutului.
Sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.272 pct. 2 din Legea 31/1990 solicită adoptarea unei soluții de achitare conform art.11 pct.2 lit a raportat la art.10 lit C.P.P.(fapta nu există). Inculpatul a arătat că a ridicat din casieria societății o sumă mai mare decât aceea cu care a creditat societatea dar a achitat furnizorii și datoriile la utilități fapt dovedit cu martorul.
În ce privește infracțiunea prev de art.43 din legea 82/1991 raportat la art.289 al. 1 Cod penal arată că faptei îi lipsește una din elementele constitutive ale infracțiunii (respectiv latura subiectivă), motiv pentru care solicită adoptarea unei soluții de achitare conform art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Inculpatul C.P.P. a arătat că a avut convingerea că împrumuturile au fost contractate în nume personal și nu în numele societății. Inculpatul a mai învederat că încă din anul 1992 luat diverse împrumuturi de la partea vătămată, iar împrumuturile în cauză au fost garantate cu bunurile societății se datorează atât insistențelor părții vătămate cât și faptului că apartamentul proprietatea sa a fost pus ca garanție iar apoi vândut de partea vătămată.
Prin Dp nr. 121/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva Sp nr. 479/2007 pronunțată în Dosar nr-.
Prin Dp nr. 708/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost admis recursul formulat de inculpatul împotriva Dp nr. 121/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost casată decizia penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de APEL ALBA IULIAa considerat că Tribunalul Alba nu a făcut o evaluare proprie a probelor administrate în raport de fiecare critică formulată, astfel încât confirmarea aspectelor reținute de prima instanță sau referirile la temeiurile legale ori condițiile generale ce caracterizează un anume fel de infracțiune nu echivalează cu motivarea soluției.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 30.01.2009 sub dosar nr-.
În acest dosar inculpatul a depus concluzii scrise fil. 29-33 în care a invocat aceleași aspecte cu cele arătate în memoriul depus în dosarul - al Tribunalului Alba fil. 43-46.
Prin decizia penală nr. 68/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 479/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată numai cu privire la constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale pentru faptele prevăzute de art. 272 pct. 2 (fostul 266) din Legea nr. 31/1990.
A fost descompusă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond în elementele componente:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 3 Cp
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății prev. de art. 272 pct. 2 (fostul art. 266) din L 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității prev. de art. 43 din L 82/1991 (fost art. 37) rap. la art. 289 Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cpp a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire cu rea credință a creditului societății prev. de art. 272 pct. 2 (fostul art. 266) din L 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și fals intelectual la legea contabilității prev. de art. 43 din L 82/1991 (fost art. 37) rap. la art. 289 Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
A fost menținută condamnarea de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 3 Cp.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cp.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
1. Cu privire la infracțiunea înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 3.Cod Penal:
La data de 06.03.2002 între - SRL reprezentată de inculpatul în calitate de administrator și partea vătămată s-a încheiat un contract de împrumut în baza căruia partea vătămată împrumuta societății amintite suma de 20.000 USD fil. 536 vol. III dosar urmărire penală.
În acest contract este menționată expres destinația sumei împrumutate: inculpatul se obliga să folosească cei 20.000 USD pentru a achita diferența datorată Consiliului Local AIp entru localul de sub B-dul 1 - 1918, urmând ca apoi părțile să se prezinte la un notar pentru înscrierea unei ipoteci în favoarea părții vătămate asupra acestui imobil.
Suma mai sus amintită de 20.000 USD nu a fost introdusă în societate.
La data de 29.05.2002 între - SRL reprezentată de inculpatul și - SRL reprezentată de administrator s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare prin care - SRL vindea localul de sub B-dul 1 - 1918 către - SRL emițându-se și două facturi- fil. 538, 539 vol. III dosar urmărire penală.
Întrucât contractul menționat s-a încheiat sub semnătură privată acesta avea valoarea doar a unui antecontract de vânzare cumpărare.
Fără să aducă la cunoștința părții vătămate existența înțelegerii intervenită între - SRL și - SRL, la data de 09.07.2002 inculpatul în calitate de administrator al - SRL încheie un nou contract de împrumut cu partea vătămată la data de 09.07.2002 pentru suma de 7400 Euro -fil. 537 vol. III dosar urmărire penală.
Nici suma de 7400 Euro nu a fost evidențiată în contabilitatea - SRL.
Și în acest contract este trecută destinația sumei împrumutate: achitarea ultimei rate datorată Consiliului Local AIp entru localul de sub B-dul 1 - 1918, urmând ca apoi părțile să se prezinte la un notar pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru acest imobil "pentru toate datoriile pe care - SRL le are față de ".
Însă, după ce s-au achitat diferențele de bani către Consiliului Local AIp entru localul la data de 09.08.2002 între - SRL reprezentată de inculpatul și - SRL reprezentată de administrator s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care - SRL vindea localul de sub B-dul 1 - 1918 către - SRL fil. 540 vol. III dosar urmărire penală.
Având în vedere succesiunea contractelor de împrumut încheiate de inculpat în calitate de administrator al - SRL cu partea vătămată, scopul expres al sumelor menționate în aceste contracte, precum și încheierea contractelor de vânzare cumpărare de același inculpat cu - SRL reiese fără dubiu intenția celui în cauză de aom enține în eroare pe partea vătămată cu privire la situația juridică a localului pentru a obține sumele împrumutate și a-l lipsi pe împrumutător de posibilitatea restituirii acestora sau a obține în compensație localul.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține apărarea inculpatului care a susținut faptul că neîndeplinirea obligației contractuale nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare a părții vătămate.
Inducerea în eroare s-a produs prin ascunderea înțelegerilor încheiate de inculpat cu - SRL reprezentată de administrator, iar neîndeplinirea obligațiilor contractuale către partea vătămată este o consecință a înstrăinării localului de către inculpat, operațiune care dacă ar fi fost cunoscută de partea vătămată l-ar fi pus pe inculpat în situația de a nu mai primi cu împrumut sumele acordate de partea vătămată.
S-a apreciat că nu ne aflăm în prezența unui simplu litigiu civil atâta timp cât, inculpatul, la momentul când a încheiat contractele de vânzare cu - SRL avea reprezentarea că în acest fel nu-și va mai putea aduce la îndeplinire obligațiile din contractele de împrumut cu partea vătămată.
În același sens s-a apreciata că nu poate avea relevanță nici faptul că părțile se cunoșteau anterior. În contractele încheiate cu partea vătămată sunt trecute expres atât calitatea inculpatului de administrator și reprezentant al - SRL, cât și destinația exactă a sumelor împrumutate astfel că invocarea ulterioară și unilaterală de către inculpat a unei alte calități și a unui alt scop decât cele trecute în contracte nu pot fi luate în considerare.
În consecință, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
2. Cu privire la infracțiunile prevăzute de art.272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp - folosire cu rea credință a creditului societății și art.43 (fost art. 37) din legea 82/1991 raportat la art.289 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp - fals intelectual la legea contabilității Tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea - SRL împrumuturile în sumă de 20.000 USD și respectiv 7400 Euro, deși din contractele aflate la dosar aceste sume au fost luate în numele societății.
Totodată inculpatul în perioada decembrie 2001-august 2002 deși a creditat societatea cu suma de 107.000.000 ROL în aceeași perioadă a ridicat din casierie suma de 360.054.930 ROL, deci un plus de 253.054.930 ROL.
Atât sumele de 20.000 USD și respectiv 7400 Euro (împrumutate de la partea vătămată ) cât și suma de 253.054.930 ROL au fost folosite de inculpat în interesul său propriu.
Acest aspecte reiese din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul contabil fil. 633-640 dosar urmărire penală cât și din raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul contabil fil. 641-651 dosar urmărire penală.
În ambele rapoarte de expertiză se arată pe de o parte că inculpatul a ridicat în plus suma de 253.054.930 ROL și că pe de altă parte împrumuturile luate de la partea vătămată (20.000 USD și respectiv 7400 Euro) nu au fost înregistrate de inculpatul în contabilitatea societății ceea ce denotă că au fost folosite de inculpat în interesul său personal.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține declarațiile martorului fil. 662-665 vol. III dosar urmărire penală, fil. 153 dosarul instanței de fond depoziții invocate de inculpat în apărarea sa.
Martorul a arătat că inculpatul ar fi plătit utilitățile și furnizorii cu acești bani, însă Tribunalul a constatat că nu s-a prezentat nici un act în acest sens. Chiar martorul a arătat că în urma intrării în lichidare a societății actele au fost preluate de lichidator, iar în lipsa facturilor emise de furnizori instanța nu vede cum s-ar fi putut achita datoriile către aceștia. Nimic nu-l împiedica pe inculpat să depună chitanțele ce ar fi atestat efectuarea plăților invocate la dosarul de urmărire sau la dosarul instanței însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Mai mult inculpatul a ridicat banii înainte ca - SRL să intre în lichidare și în momentul când era în posesia tuturor actelor contabile ale societății și implicit asupra tuturor facturilor emise de furnizorii de utilități respectiv mărfuri.
S-a apreciat că nu este lipsit de relevanță faptul că inculpatul este nașul de cununie al martorului astfel că s-ar putea explica subiectivitatea acestuia din urmă.
Neînregistrarea în contabilitate a sumelor împrumutate de la partea vătămată este confirmată și de martorii (lichidatorul inițial al - SRL) și.
Totodată instanța a reținut că inculpatul nu a contestat concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză.
Așa cum s-a arătat mai sus inculpatul a încheiat contractele de împrumut în calitatea sa de administrator al - SRL și nu în nume personal fapt ce reiese din simpla lecturare a contractelor în cauză, astfel încât îi revenea și obligația înregistrării lor în contabilitatea firmei.
În aceste condiții Tribunalul a reținut vinovăția inculpatului și în ce privește infracțiunile prevăzute de art.272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp - folosire cu rea credință a creditului societății și art.43 (fost art. 37) din legea 82/1991 raportat la art.289 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp - fals intelectual la legea contabilității.
Pe de altă parte Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale conform dispozițiilor art. 122 al. 1 lit. d Cpp față de cele două infracțiuni menționate la aliniatul anterior (folosire cu rea credință a creditului societății și fals intelectual la legea contabilității).
3.Tribunalul a mai reținut că inculpatului nu trebuia să i se aplice pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cp având în vedere jurisprudența CEDO (cauza Hirst contra Marii Britanii). Astfel numai o faptă foarte gravă ar putea duce la concluzia că inculpatul ar fi nedemn să-și exercite dreptul electoral de a alege. Nu este cazul celor trei infracțiuni de care este acuzat în dosarul de față inculpatul.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal instituit de art. 3853Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba:
Soluția Tribunalului Alba este nelegală, făcându-se o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, aspect ce a determinat încetarea procesului penal.
Tribunalul a ignorat prevederile art. 123 Cod procedură penală, cât și ale art. 124 Cod procedură penală, privind prescripția specială, termenul statuat de acest text de lege nefiind împlinit.
II.Inculpatulnu a expus prin cererea de recurs sau separat, prin memoriu, motive apte de a fi considerate cazuri de casare, în sensul art. 3859Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Conform adresei emise de Primăria comunei, cu nr. 8211/7 octombrie 2009 (fila 36) inculpatul a decedat la data de 23 septembrie 2009, decesul fiind înregistrat cu nr. 48/24.09.2009, fiind întocmit certificatul de deces DS nr. -.
2. În aceste circumstanțe, Curtea arată că în cauză prevalează cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 10 lit. g Cod procedură penală, astfel încât decizia Tribunalului se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 15 Cod procedură penală.
3. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul, casând decizia penală atacată sub aspect penal și procedând la rejudecare în aceste limite:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 alin. 1 cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
4. Curtea va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, cu următoarele precizări:
În cauză instanța a depus toate diligențele prevăzute de lege pentru introducerea în cauză a succesorilor inculpatului, conform exigențelor art. 21 Cod procedură penală.
5. Adresa emisă de Primăria, cu nr. 8805/5.11.2009 (f 40) atestă că în evidențele sale figurează ca succesori legali ai inculpatului soția supraviețuitoare, numita și fiica,.
6. Curtea a dispus citarea persoanelor respective pentru a le oferi posibilitatea adecvată de a-și exprima poziția procesuală, însă demersurile sale repetate au fost fără succes.
7. În aceste circumstanțe și în lipsa unui certificat de moștenitor, act autentic care să stabilească cu certitudine existența unei acceptări sau renunțări la succesiune, Curtea, pentru a evita procedurile trenante, va menține sub aspect civil dispozițiile deciziei penale atacate, urmând ca odată cu punerea în executare a hotărârii problema succesiunii să fie ridicată de părțile interesate.
8. Se va face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 68/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată sub aspect penal și procedând la rejudecare, în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.02.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
