Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.71/MP
Ședința publică de la 17 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.327 din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.576 din data de 6 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.(1) și (2) Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3459/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatelor părți civile, și, a intimatei parte responsabilă civilmente și a participanților Serviciul de autoritate tutelară din cadrul Primăriei și serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei. Totodată precizează că a împlinit vârsta de 18 ani.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că motivul de recurs îl reprezintă reindividualizarea pedepsei. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că a recunoscut fapta săvârșită, o regretă, vârsta acestuia, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Constanța și Judecătoria Constanța și pe fond, să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținerea a hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a deposedat trei minori de telefoanele mobile pe care le aveau în posesie, prin violențe și amenințări. Pedeapsa rezultantă o reprezintă consecința atitudinii inculpatului, care până în decembrie 2008 mai săvârșit și alte acte materiale.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 576/6.05.2009 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.03.1991 în mun. C, jud. C, domiciliat în comuna,-, jud. C, ffl. În-, jud. C, CNP.- la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art. 99 și 109.pen..
În baza art. 83 alin.1 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sen. pen. nr. 206/29.02.2008 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr.276/26.05.2008 a Tribunalului Constanța, pedeapsă ce s-a alăturat pedeapsei de 2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de4 (patru) ani și 6(șase) luni închisoare,în regim de detenție, conform art.57 pen..
În baza art.71 pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a 2-a și b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20.12.2008 la zi.
În baza art. 350.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și și, în baza art.14 raportat la art.346 alin. pr.pen. și art.998 și 999 Cod civil, a obligat inculpatul, alături de partea responsabilă civilmente la plata sumei de 150 lei către partea civilă și a sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată -, prin reprezentant legal nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art.189 pr.pen. onorariu apărător oficiu ( ) în cuantum de 300 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța."
Pentru pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, ca situație de fapt, că, în data de 20.12.2008, în jurul orelor 14,00 în timp ce se deplasau pe str. - -, părțile vătămate și au fost abordate de inculpatul, care sub pretextul că dorește să transfere o melodie de pe telefonul lui pe telefonul său, i-a solicitat acestuia din urmă telefonul mobil pe care îl avea asupra sa. Deoarece acesta a refuzat să-i dea telefonul mobil, inculpatul a continuat deplasarea împreună cu părțile vătămate. Ajungând în dreptul blocului F1 de pe str. - cel M din municipiul C, partea vătămată a fost apelat pe telefonul său mobil marca Nokia 500, iar în momentul în care a încercat să răspundă, inculpatul i-a smuls telefonul din mână. Deși partea vătămată i-a cerut telefonul înapoi, inculpatul a refuzat să i-l restituie.
Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a cerut telefonul și părții vătămate, acesta a refuzat să îl dea, motiv pentru care l-a amenințat că va scoate un cuțit, băgând în acest scop mâna în buzunarul gecii.
Ca urmare a acestui gest, partea vătămată s-a speriat și i-a dat inculpatului telefonul mobil ce-l avea asupra sa, respectiv marca Sony Ericsson 630i, după care inculpatul a fugit.
Cu trei zile înainte, la data de 17.12.2008 în jurul orelor 11,00, inculpatul, în timp ce partea vătămată se deplasa pe B-dul - din C, pentru a merge la cursuri, s-a apropiat de aceasta, sub pretextul că vrea să meargă la școala unde învăța partea vătămată, însoțindu-l pe acesta până în dreptul magazinului ADN Internațional, situat pe str. - cel M, moment în care inculpatul i-a solicitat telefonul mobil, spunându-i "dă-mi telefonul". Deoarece partea vătămată a refuzat, inculpatul l-a apucat de antebraț, l-a lovit și smucit, după care i-a smuls telefonul marca Nokia 2630 din mână, a traversat B-dul 1 -, alergând în direcția magazinului.
Prima instanță a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2, lit.c pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.99 și urm. pen. cum a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriu, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 șlit.e pen. cu motivarea că nu s-au exercitat violențe sau amenințări asupra părților vătămate, reținând că din coroborarea declarațiilor părților vătămate, cu declarația inculpatului, ale martorilor audiați și a celorlalte mijloace de probă, rezultă că inculpatul a exercitat o acțiune de amenințare, de intimidare psihică a victimelor, le-a creat o stare de temere, care le-a înfrânt rezistența, astfel că, împotriva voinței lor a avut loc deposedarea de telefoanele mobile, la care se adaugă și agresarea fizică a părții vătămate, care a fost smucit, fiind prins de mână, inculpatul smulgându-i telefonul din mână, după care a fugit.
În privința încadrării juridice, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care în perioada 17-20.12.2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a sustras în loc public prin amenințare și violențe trei telefoane mobile de la părțile vătămate minorii, și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.99 și urm. pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea, din împrejurările de comitere a faptei, reținând că inculpatul a acționat în plină zi, într-un loc public, prin întrebuințarea de violențe și prin amenințarea celor trei părți vătămate - minori pe care i-a deposedat de telefoanele mobile, fapta având caracter continuat - precum și persoana inculpatului, în legătură cu care a reținut că, deși a fost sincer, a mai avut conflicte cu legea penală, dovedind că nu a înțeles să-și adapteze comportamentul la normele sociale ocrotite de legea penală.
Împotriva sentinței mai sus menționate, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră în raport cu gradul de pericol social concret al faptei și cu circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr.327/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.P.P. respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.576/6.05.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr-.
În baza art.383 alin.2 s C.P.P.-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv, de la data de 6.05.2009 la zi, iar în baza art.160 ind.h alin.3 C.P.P. coroborat cu art.300 ind.2 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.
Verificând atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin 2.C.P.P. legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, instanța de apel a reținut că prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reținând în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului în comiterea faptei precum și încadrarea juridică a acesteia.
În acest sens a observat că declarațiile părților vătămate, și, declarațiile martorilor și, audiați atât în faza urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, declarațiile inculpatului, procesul verbal de recunoaștere din grup, însoțit de fotografiile judiciare, procesul verbal de depistare, dovada de predare a telefonului către partea vătămată, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului însoțit de fotografiile judiciare, demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul a comis fapta penale pentru care a fost trimis în judecată.
Fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2.C.P.P. în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat fără echivoc existența faptelor reținute în sarcina inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii indicate în actul de sesizare a instanței, precum și comiterea acesteia de către inculpatul trimis în judecată, în mod corect prima instanță a pronunțat condamnarea acestuia.
În ceea ce privește operațiunea de individualizare a sancțiunii, tribunalul a constatat că prima instanță a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 100.Cod Penal și art.72.Cod Penal, inclusiv gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, manifestând echilibru în alegerea sancțiunii și în dozarea pedepsei.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa în prezenta cauză în cursul termenului de încercare stabilit conform art.82 Cod Penal, precum și obligația impusă în această situație instanței prin dispozițiile art.83 Cod Penal, în sensul de a proceda la revocarea suspendării condiționate, la alăturarea pedepsei anterioare și a celei stabilite pentru noua infracțiune și la aplicarea regimului de detenție în vederea executării pedepsei rezultante, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic, în condițiile art.57
Cod PenalVăzând prevederile art. 71 alin. 1 și 64.Cod Penal, dispozițiile Convenției Europene Drepturilor Omului, ale Protocoalelor adiționale, precum și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație, tribunalul a constatat că, în mod legal și temeinic, prima instanță a impus inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 tit.a teza a doua și lit. b
Cod PenalS-a apreciat că inculpatul este nedemn de a exercita aceste drepturi în raport de natura infracțiunii comise, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.
In privința laturii civile, instanța de control judiciar a reținut că, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998, art.999, art.100 alin.2 civ. în mod corect prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și și a dispus obligare inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente- mama acestuia, la plata despăgubirilor civile, daune materiale.
În considerarea celor expuse, constatând că sentința atacată nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care să impună desființarea acesteia și apreciind ca neîntemeiate criticile formulate în apelul inculpatului, instanța de apel a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat a arată că motivul de recurs îl reprezintă reindividualizarea pedepsei. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că a recunoscut fapta săvârșită, o regretă, vârsta acestuia, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Constanța și Judecătoria Constanța și pe fond, să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.3856alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspect formal, curtea observă că motivul de recurs invocat de inculpat, respectiv greșita individualizare a pedepsei, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 14.C.P.P. caz ce se ia în considerare și din oficiu, conform art. 3859alin.3.
C.P.P.În raport de acest caz prevăzut de lege, hotărârea este supusă casării atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.
În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, în perioada 17-20.12.2008, inculpatul, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a sustras în loc public prin amenințare și violențe trei telefoane mobile de la părțile vătămate minorii, și.
Întreaga situație de fapt expusă și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu declarațiile părților vătămate, și, declarațiile martorilor și, audiați atât în faza urmăririi penale (filele 24-36 dos.), cât și cu ocazia cercetării judecătorești(filele 42-44, 65-67 dos.fond), declarațiile inculpatului, procesul verbal de recunoaștere din grup, însoțit de fotografiile judiciare, procesul verbal de depistare, dovada de predare a telefonului către partea vătămată, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului însoțit de fotografiile judiciare, mijloace de probă care demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul a comis fapta penale pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta reținută în sarcina recurentului-inculpat a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.99 și urm. pen. epuizându-se în momentul comiterii ultimului act de executare.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea observă că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru cele trei fapte se înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 pen. La stabilirea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, curtea constată că inculpatul a comis trei acte materiale, că toate au fost săvârșite în locuri publice, respectiv pe stradă, ceea ce vădește o mai M periculozitate socială, prin îndrăzneala și lipsa de respect față de normele de conduită socială, dar, în același timp, și pentru că se mizează pe condiții favorabile; asupra a trei persoane minore, prin întrebuințarea de amenințări și acte de violență, formă de abuz ce poate crea traume emoționale deosebite; de urmarea produsă, respectiv prejudiciul ce nu a fost recuperat integral; de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta săvârșind faptele în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei alte pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune de tâlhărie și două infracțiuni de furt calificat ( conform fișei de cazier-fila 59 dos.)
În raport de toate aceste elemente, se observă că adaptarea, dozarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, prin modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de instanță, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 cod penal.
Ca atare, critica formulată de inculpat este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute, și a unei cauze de agravare facultativă a pedepsei (infracțiune continuată) și a perseverenței infracționale dovedite a inculpatului.
Față de aceste considerente, constatând netemeinicia cazului de casare invocat de inculpat și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat de inculpatul,ca nefondat, menținând astfel decizia recurată ca legală și temeinică.
În baza art.38516alin.(1) și art.381 alin.(1) Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată recursului inculpat perioada arestării preventive de la data de 16.07.2009 la zi.
În baza art.192 alin.(1) Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu prevederile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.327 din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.576 din data de 6 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.38516alin.(1) și art.381 alin.(1) Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată recursului inculpat perioada arestării preventive de la data de 16.07.2009 la zi.
În baza art.192 alin.(1) Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu prevderile art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi plătit din fondurile Ministerului justiției și Libertăților.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref./2 ex./25.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
