Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 716/2009
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 234/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul a depus la dosar memoriu al motivelor de recurs prin care solicită reducerea pedepsei aplicate.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, față de probatoriul administrat în cauză, a se proceda la reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Reprezentanta parchetului pus concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate precizând că în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei și starea de recidivă a inculpatului, nu se impune reducerea pedepsie.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 445/28 iulie 2009, Judecătoria Petroșania dispus condamnarea inculpaților:
1., la:
- 8(opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a pen. cu aplic. art. 37 lit.a pen.
- 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a pen.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8(opt) ani închisoare.
În baza art. 61 pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul de 510 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen.nr.527/30.03.2007 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin dec.pen.nr.463/18.05.2007 a Trib. C, iar în baza art. 39 alin.2 pen. a contopit restul mai sus menționat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,urmând să execute în final pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.
În baza art. 350 pr.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 5.01.2009 și până la data de 28.07.2009, data pronunțării prezentei sentințe.
2.-, la:
- 8(opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a pen. cu aplic. art. 37 lit.a pen.
În baza art. 61 pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul de 681 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani aplicată acestuia prin sent.pen.nr.172/2006 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă prin dec.pen.nr.724/7.12.2006 a Curții de Apel Alba Iulia, iar în baza art. 39 alin.2 pen. a contopit restul mai sus menționat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8(opt) ani închisoare.
A interzis celor doi inculpați drepturile civile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a și lit.b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
În baza art. 14 lit.b și 346 pr.pen. rap. la art. 998 și 1003 civ. a obligat cei doi inculpați în solidar, la plata sumei de 13.182 lei despăgubiri civile către partea civilă -, din care suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin.1 și 4 pr.pen. a obligat inculpații la câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către partea civilă -.
În baza art. 191 pr.pen. a obligat inculpații la câte 900 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a stabilit să fie plătită anticipat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Atât inculpatul - cât și inculpatul - și-au început activitatea infracțională încă din timpul minorității, primul suferind până în prezent circa 20 de condamnări pentru săvârșirea a mai multor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și viol și infracțiuni rutiere, iar cel de al doilea, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, liberându-se condiționat din executarea ultimelor pedepse la data de 9 decembrie 2008.
Aceștia au păstrat o legătură permanentă, atât anterior săvârșirii infracțiunilor, în perioadele în care se aflau în stare de libertate, cât și în timpul executării pedepselor și mai ales după ultima liberare din penitenciar, cu scopul vădit de a se informa și sprijini reciproc în vederea săvârșirii de infracțiuni prin intermediul cărora să își poată asigura procurarea de sume de bani pentru întreținerea personală și îngreunarea descoperirii și sancționării unor astfel de fapte de către organele judiciare.
În sensul și scopul celor de mai sus, inculpații au procedat și în cursul serii și nopții de 24/25 decembrie 2008, după cum urmează:
Partea vătămată -, care fusese plecată o perioadă mai lungă de timp la fiica ei, care locuiește în Franța, a revenit în țară în cursul zilei de 24 decembrie 2008, ajungând, în cursul serii, cu autocarul, în autogara din municipiul D, de unde a intenționat să se deplaseze până în municipiul P, cu trenul, pentru a ajunge în municipiul, unde domiciliază.
Întrucât partea vătămată nu avea asupra ei nici o sumă de bani, în lei, ci doar în euro, a încercat să-și cumpere biletul de tren oferindu-se să plătească contravaloarea acestuia în euro, fapt ce nu a fost însă acceptat de către casiera de serviciu din gara
Aflându-se în apropiere și observând cele de mai sus, inculpatul -, care sosise și el în gara D, de la Tg.-M, urmând a se deplasa la domiciliul său din municipiul, a intrat imediat în vorbă cu partea vătămată, afișând un ton amabil și binevoitor, pentru a-i câștiga încrederea, s-a oferit să-i cumpere el biletul de călătorie, în valoare de 17 lei, lucru pe care l-a și făcut imediat, solicitând casierei - martora -, acest bilet și achitând contravaloarea lui, din suma de circa 40 lei pe care o deținea.
Martora a reținut foarte bine atât împrejurarea de mai sus, cât și fizionomiile și vestimentația inculpatului și a părții vătămate, precum și faptul că inculpatul manifesta o atitudine foarte familiară față de partea vătămată, lăsând impresia că aceasta îi este mamă, sau o rudă apropiată.
Inculpatul a continuat apoi să stea în apropierea părții vătămate și a bagajelor acesteia, continuând discuțiile cu ea, cu scopul de a-i câștiga încrederea și asigurând-o că vor călători în bune condiții până la destinația comună, în municipiul.
La scurt timp după aceea, partea vătămată a reușit să schimbe o bancnotă de 10 euro, pentru suma de 33 lei, din care i-a achitat imediat inculpatului suma de 20 lei, având unele suspiciuni față de amabilitatea excesivă a acestuia, precum și față de faptul că - deși inițial a spus că locuiește în - solicitase și eliberarea biletului său, ca și al părții vătămate, doar până în localitatea, păstrând ambele bilete asupra lui, cu argumentul că oricum, vor călători împreună.
Inculpatul, care deja aflase din discuțiile cu partea vătămată, despre locul de unde aceasta venea, văzând și bagajele pe care le avea asupra ei, precum și faptul că aceasta deținea asupra ei o sumă de bani în euro, pe care probabil o aprecia consistentă, a luat decizia de aoî nsoți pe partea vătămată pe tot parcursul drumului, urmând ca în locul și la momentul prielnic, să o atace pe aceasta și să o deposedeze de banii și bagajele pe care le deținea.
Pentru asigurarea reușitei planului său, inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul -, căruia i-a comunicat toate elementele legate de partea vătămată și de posibilitatea deposedării acesteia de banii și bunurile deținute.
Pe tot parcursul călătoriei cu trenul, între D și P, inculpatul a avut mai multe discuții telefonice și comunicări prin SMS cu inculpatul, stabilind de comun acord planul de acțiune ce aveau să îl urmeze.
Astfel, după ajungerea în P, ce a avut loc între orele 24,00 - 1,00, inculpatul a ajutat-o pe partea vătămată la căratul bagajelor, conducând-o spre unul dintre taximetrele din stație, taximetru în care se afla deja, pe locul din față dreapta, inculpatul -, care purta pe cap o, cu scopul de a nu-i fi observate cu ușurință trăsăturile feței și care comandase taximetristului o cursă, tot până la.
Pe parcursul călătoriei până la, cei doi inculpați nu au luat legătura, prefăcându-se a nu se cunoaște, iar inculpatul, așezat împreună cu partea vătămată pe bancheta din spate, continuând să discute cu aceasta pe același ton familial, ca și când ar fi discutat cu mama sa, impresie pe care de altfel, a și creat-o taximetristului, martorul.
La intrarea în municipiul, inculpatul - i-a cerut taximetristului să oprească în zona stației "" și, după achitarea costului transportului, a coborât din taxi.
Partea vătămată a dorit și ea să coboare din taxi în aceeași zonă, însă inculpatul i-a cerut să rămână în taxi, asigurând-o că o va duce până acasă, folosind o scurtătură printre blocuri.
Imediat după aceea, la circa 200 de locul unde coborâse inculpatul -, inculpatul i-a cerut șoferului să oprească, și au coborât din taxi, atât el cât și partea vătămată.
Partea vătămată a observat că zona era neiluminată, însă inculpatul a luat bagajele, începând deplasarea pe "scurtătura" dintre blocuri.
Deoarece partea vătămată a sesizat că inculpatul se deplasa mult prea încet, s-a reîntors în câteva rânduri către acesta pentru a vedea ce se întâmplă, însă inculpatul i-a cerut să meargă înaintea lui, pentru că bagajele sunt grele.
Între timp, însă, inculpatul - i-a ajuns din urmă, a trecut pe lângă inculpatul și a ajuns lângă partea vătămată, aplicându-i acesteia două lovituri în zona feței și a cefei, trântind-o la pământ, după care i-a smuls poșeta și o plasă cu alimente pe care le avea asupra ei.
I-a cerut apoi inculpatului să părăsească locul agresiunii, cu toate bagajele părții vătămate. Partea vătămată, deși căzută la pământ, i-a auzit pe cei doi inculpați vorbind între ei și i-a văzut fugind împreună cu toate bagajele ei, ceea ce i-a format convingerea că cei doi fuseseră înțeleși, săvârșind fapta conform unui plan prestabilit.
Urmare a loviturilor ce i-au fost aplicate, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
De remarcat că pe tot parcursul discuțiilor avute de partea vătămată cu inculpatul, din gara D și până în municipiul P, aceasta a remarcat că inculpatul avea asupra lui o geantă model "Diplomat" din material textil, prevăzută cu o de umăr, geantă pe care inculpatul - atunci când a luat bagajele părții vătămate, după coborârea din taxi, în municipiul - și-a atârnat-o după gât.
Partea vătămată a relatat organelor de poliție, alături de toate semnalmentele inculpatului și împrejurarea portului de către acesta a genții respective, element de natură să conducă, alături de alte probe și indicii, la identificarea acestuia, întrucât fusese văzut de lucrători din cadrul Poliției, cu câteva zile înaintea săvârșirii infracțiunii, la sediul acestui organ de poliție, în timp ce avea geanta respectivă asupra lui.
După ce inculpații, având toate bunurile părții vătămate asupra lor, au părăsit locul infracțiunii, abandonând-o pe partea vătămată trântită la pământ, aceștia s-au deplasat înspre calea ferată, iar în zona "-" din, inculpatul a deschis poșeta și a luat banii din interiorul acesteia, iar din geamantan a luat unele bunuri (parfumuri, telefon mobil, încălțăminte), pe care le-a transferat într-o plasă, aruncând restul bunurilor ce nu purtau interes sau care puteau conduce la identificarea lor.
Ajungând apoi în zona, inculpații au luat un taxi cu care au venit în municipiul P, unde inculpatul i-a dat inculpatului suma de 100 euro și i-a atras atenția să nu spună nimic despre participarea sa la săvârșirea infracțiunii.
Ulterior, inculpații s-au despărțit, conform declarației inculpatului, acesta plecând la Târgu-J, iar inculpatul, la
Tot inculpatul a mai declarat că în data de 3 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu inculpatul în H, unde stătea cu o prietenă într-o garsonieră în care recunoscuse două-trei parfumuri sustrase de la partea vătămată și, cu acel prilej, acesta i-a cerut să nu spună nimănui, nimic despre tâlhărie, întrucât " este bună" și poliția nu a aflat nimic.
Ulterior acestei întâlniri, inculpatul a plecat la I și a revenit la data de 5 ianuarie 2009 pentru a-și ridica cartea de identitate de la Primăria, unde a și fost identificat de organele de poliție, prilej cu care a fost reținut, iar în data de 6 ianuarie 2009, fost arestat preventiv pentru 29 de zile.
După reținerea sa, acesta a avut o atitudine refractară, schimbându-și declarația în puncte esențiale care i-ar fi putut face, atât pe el cât și pe inculpatul, autorii faptei, aspect încurajat și de faptul că inculpatul nu a fost găsit de organele de poliție, reușind între timp să părăsească țara și să plece, cel mai probabil în Italia.
Și în instanță, inculpatul a avut, cu ocazia primei sale audieri, o poziție nesinceră, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, însă - ulterior - a depus la dosar un memoriu, în cuprinsul căruia relata săvârșirea acestei infracțiuni, însă de către inculpatul -, el având doar rolul de parte vătămată, alături de partea vătămată -, întrucât și lui îi fuseseră aplicate lovituri de către acesta, în timpul deposedării de bagajele pe care le transportau.
Mai mult chiar, inculpatul a arătat că inculpatul, în cursul discuțiilor telefonice avute din gara D și în timpul călătoriei cu trenul spre P, i-a propus să o deposedeze pe partea vătămată de toate bagajele pe care le avea, să coboare cu ele din tren și să se deplaseze apoi cu acestea la locuința inculpatului, din
În final, însă, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor, așa cum acestea au fost reținute în rechizitoriu.
Inculpatul a recunoscut, de asemenea, că în cursul lunii decembrie 2008, fără a poseda permis de conducere, a condus în mai multe rânduri, pe drumurile publice din județul H, cât și din alte județe, autoturismul Ford Focus, cu număr de înmatriculare -, închiriat de la SC P, prin intermediul numitului.
În drept, faptele săvârșite de inculpatul -, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit. b și c și al. 21lit.a pen. și, respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002, iar fapta săvârșită de inculpatul - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1, al. 2 lit. b și c și al. 21lit. a pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire și în consecință, reducerea pedepsei, iar în subsidiar, în măsura în care nu va fi dispusă schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie.
Cu privire la soluția adoptată de prima instanță pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, inculpatul nu a formulat nici un fel de critici în apel.
Prin decizia nr.234/A/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Din declarațiile părții civile - și din declarațiile martorilor, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe, din interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpați, scrisorile depuse de inculpatul și susținerile acestuia din fața primei instanțe, cu ocazia acordării ultimului cuvânt, este cert că inculpatul s-a prezentat părții civile ca un binevoitor care s-a oferit să o ajute dezinteresat la achiziționarea biletului de tren și transportul bagajelor, în realitate acesta evaluând ce bunuri are partea vătămată asupra sa și contactând pe coinculpatul, pe care l-a dirijat telefonic spre locul în care au deposedat pe partea vătămată de bunurile sale prin violență, făcându-se vinovat de infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Reținând că declarațiile inculpatului sunt contradictorii, în primele declarații a negat în totalitate fapta, pentru ca în fața instanței de fond și de apel să încerce să incrimineze numai pe inculpatul, instanța a arătat că acestea nu pot fi luate în considerare, impunându-se înlăturarea lor și reținerea stării de fapt așa cum a fost pe scurt descrisă.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei s-a arăt că este corect reținută, cei doi inculpați au cooperat pentru deposedarea părții vătămate de bunurile sale prin violență, fiind exclusă schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, s-a motivat că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal. Apreciind modul în care inculpatul a ales victima, cu posibilitate minimă de apărare din cauza vârstei, modul extrem de organizat și coordonat în care a acționat, faptul că a fost inițiatorul infracțiunii, atitudinea nesinceră și antecedentele penale, instanța de apel a arătat că pedeapsa aplicată în prima instanță pentru infracțiunea de tâlhărie nu poate di diminuată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârii penale atacate și în rejudecare față de probatoriul administrat în cauză, reindividualizarea judiciară a pedepsei.
În dezvoltarea memoriului de recurs inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond susținând că partea s-a de contribuție la săvârșirea infracțiunii a fost una minoră, că nu este o persoană violentă și că a înțeles gravitatea faptei săvârșite iar pe viitor a respecta legile țării.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele care vor fi expuse:
Instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au dat o încadrare juridică corectă a acesteia.
Probatoriul administrat a demonstrat săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa - tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin 1 alin 2 lit. b și c și alin 2 indice 1 lit. a din codul penal și conducere a unui autovehicol fără permis de conducere pe drumurile publice, prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie - singurul aspect critic al recursului - aceasta a fost corect realizată de către instanța de fond.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului sunt de închisoare de la 7 la 20 de ani. Instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare de 8 ani, deci orientată spre minimul special.
La aplicarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile genarale de individualizare, prevăzute de art. 72 din codul penal. Astfel instanța a apreciat asupra contribuției inculpatului la săvârșirea infracțiunii, modalitatea în care a conceput săvârșirea acesteia și actele materiale efectiv realizate. De asemenea instanța a avut în vedere și atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal precum și numeroasele antecedente penale ale acestuia.
Susținerea inculpatului în sensul că a avut o contribuție minoră la săvârșirea faptei este nefondată. Probatoriul administrat a relevat faptul că el a fost cel care a identificat pe partea vătămată ca pe o posibilă victimă, a încercat și a reușit să-i câștige încrederea pentru aop une în situația de a fi deposedată de bunuri și a organizat desfășurarea activității de agresare și deposedare împreună cu coinculpatul. Faptul că nu a agresat-o pe partea vătămată și că agresiunea a fost efectuată de coinculpatul nu diminuează gradul de participare al acestuia la săvârșirea faptei în condițiile în care între cei doi a existat o înțelegere prealabilă în acest sens. De asemenea Curtea apreciază că regretul exprimat de către inculpat este circumstanțial având în vedere atitudinea nesinceră de pe parcursul derulării procesului penal și faptul că acesta a mai fost confruntat de nenumărate ori cu legea penală.
În aceste condiții Curtea constată că nu există temeiuri pentru diminuarea pedepsei fără ca o asemenea diminuare să nu afecteze rolul preventiv și educativ al acesteia astfel cum este reglementat de art. 52 din codul penal.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct1 lit b din codul d e procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 234/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 88 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 5.01.2009, la zi.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 234/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 88 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 5.01.2009, la zi.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. /trehnored. AL
2 ex/14.12.2009
, IA
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
