Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 627/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--23.04.08

DECIZIA PENALĂ NR. 627 /

Ședința publică din data de 12.06. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de contestatorii, împotriva deciziei penale nr.62/R din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă în calitate de reprezentant al intimatelor și, lipsind contestatorii și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Prin cerere depusă la dosar prin registratură, și solicită în completarea probatoriului amânarea pricinii întrucât au solicitat o expertiză topografică de specialitate, deoarece expertiza efectuată în cauză prezintă grave erori.

Instanța respinge cererea de amânare formulată având în vedere obiectul cauzei și pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului formulat.

Reprezentantul intimatelor, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât există autoritate de lucru judecat.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 158/115/din 11.01.2008, contestatorii și au solicitat anularea Deciziei penale nr. 312/19.12.2007, pronunțate de Tribunalul C-S în dosar nr-.

În motivarea contestației formulate, contestatorii au arătat că între aceștia și intimații, și s-au purtat mai multe procese civile și penale și că datorită modului defectuos de administrare a probelor, a faptului că nu s-a făcut o corectă aplicare a controlului judecătoresc și nu s-a garantat un proces echitabil, datorită omisiunii voite a luării în considerare a ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița care stabilea calitatea, vocația și drepturile intimaților, s-a încurajat obținerea de către aceștia din urmă de foloase necuvenite.

S-a mai arătat în contestație că Sentința penală nr.103/4.06.2007 a Judecătoriei Oravițas -a pronunțat de un judecător incompatibil, că a fost ignorată autoritatea de lucru judecat stabilită conform Sentinței penale nr. 547/11.11.1998 a Judecătoriei Oravița și că s-au realizat mai multe ilegalități care au dus la obținerea de către a sumei de 13.143.000 lei.

S-a arătat totodată că motivarea sentinței penale a cărei revizuire s-a cerut este ambiguă sub aspectul identificării cu nr. CF și suprafață a imobilelor în litigiu și că se impunea efectuarea unei noi expertize topografice care să stabilească adevărul.

În drept, contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. c și d Cod procedură penală, art. 387 alin. 1 raportat la art. 388 alin. 2 Cod procedură penală și art. 390 raportat la art. 391 alin. 2 și art. 392 alin. 2 Cod procedură penală.

În cauză a depus concluzii scrise mandatarul intimaților, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare,aceasta nefiind întemeiată.

S-au depus concluzii scrise și de către mandatarul contestatorilor, în care au fost reiterate cele învederate instanței prin cererea introductivă.

În cauză au fost acvirate dosarele nr- al Tribunalului C-S, nr- al Judecătoriei Oravița, nr- al Curții de Apel Timișoara, nr. 11582/C/2005 al Curții de Apel Timișoara, nr. 2409/C/2005 al Tribunalului C-S, nr. 167/C/2005 al Tribunalului C-S, nr. 3544/C/2004 al Tribunalului C-S, nr. 4487/C/2003 al Tribunalului C-S, nr. 727/2003 al Judecătoriei Oravița, nr.1305/2003 al Judecătoriei Oravița, nr. 2173/P/2001 al Tribunalului C-S, nr. 3214/C/2001 al Tribunalului C-S, nr. 43/2001 al Judecătoriei Oravița, nr. 1303/2000 al Judecătoriei Oravița, nr. 2281/2000 al Judecătoriei Oravița, nr. 2363/1999 al Judecătoriei Oravița, nr. 84/P/1999 al Tribunalului C-S, nr. 93/1997 al Judecătoriei Oravița, nr. 88/P/1996 al Tribunalului C-S, nr. 3683/C/2000 al Tribunalului C-S, nr. 2948/1993 al Judecătoriei Oravița, nr. R/419/2004 al Judecătoriei Oravița, nr. 6108/2000 al Tribunalului C-S, nr. 6514/C/2000 al Tribunalului C-S, nr. 2177/1999 al Judecătoriei Oravița, nr. 5370/C/1998 al Curții de Apel Timișoara, nr. 1296/C/1998 al Tribunalului C-S și nr. 1842/1997 al Judecătoriei Oravița din analiza cărora instanța reține în fapt următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosar nr-, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții și împotriva sentinței penale nr. 591/2005, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr. 2948/P/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința menționată, revizuienții au fost condamnați la o pedeapsă de câte 250.000 lei ROL amendă penală, pentru infracțiunea prev. de art. 220 Cod penal, și la câte 150.000 lei ROL amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 180 Cod penal; în baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de câte 250.000 lei ROL amendă penală; au fost obligați inculpații revizuienți la plata sumei de 4.940.000 lei ROL despăgubiri civile și au fost obligați, totodată, să lase părților vătămate libera folosință a imobilelor pe care le dețin.

Instanța a mai reținut că din sentințele judecătorești depuse de revizuienți, ca motiv de revizuire, nu a fost pronunțată nici o împrejurare care să se încadreze în disp. art. 394 Cod procedură penală; nu există nici o dovadă că hotărârile judecătorești pronunțate ulterior, deși se referă la aceleași părți și același tip de infracțiune, se referă la același eveniment.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Tribunalul C-S, prin Decizia penală nr.312/R din 19.12.2007, pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții revizuienți și, împotriva sentinței penale nr.103/04.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosar nr-.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect că cererea de revizuire este nefondată, întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, și care să ducă la netemeinicia hotărârii de condamnare, a cărei revizuire se solicită.

Având în vedere că nu s-au constatat erori de fapt ale hotărârii de condamnare, erori care să fie puse în evidență ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și inexistente în materialul probator aflat la dosar, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală.

În ceea ce privește susținerile referitoare la probe noi, invocate după soluționarea cererii de revizuire de către prima instanță, s-a apreciat că instanța analizează cererea de revizuire doar în limita motivelor invocate în cuprinsul cererii și care au făcut obiectul actelor de cercetare efectuate conform art. 399 Cod procedură penală.

Așa fiind, s-a constatat că recursul este nefondat, astfel că sentința primei instanțe fiind legală a fost menținută.

Împotriva acestei decizii contestatorii și au formulat contestația în anulare ce formează obiectul dosarului de față.

Tribunalul CSp rin decizia penală nr. 62/R din 11 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei penale nr.312/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală,a obligat fiecare contestator la câte 25 RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a probelor existente la dosarul cauzei, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, primul motiv de contestație în anulare se referă la faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. f-¹, cu privire la care existau probe la dosar, iar cel de-al doilea motiv al contestației în anulare invocat se referă la faptul că împotriva contestatorilor s-ar fi pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Din conținutul contestației în anulare rezultă că ambele motive invocate se referă la două sentințe penale pronunțate de Judecătoria Oravița, respectiv Sentința penală nr. 591/11.10.1995 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr. 2048/1993 și Sentința penală nr. 547/11.11.1998, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr. 93/P/1997, pentru primul motiv invocându-se puterea de lucru judecat ca și cauză de încetare a procesului penal, iar pentru cel de-al doilea motiv, invocându-se faptul că ambele sentințe se referă la aceeași faptă.

În legătură cu primul motiv invocat s-a reținut că, pentru admisibilitatea contestației în anulare în temeiul art. 386 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, prima condiție fixată de textul de lege este ca instanța de recurs să nu se fi pronunțat (să nu fi analizat) toate motivele de recurs care se refereau la o cauză de încetare a procesului penal, iar a doua cerință este ca la dosarul cauzei să fi existat probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal.

Analizând probele existente la dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere, s-a constatat că nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită.

Astfel, s-a reținut că decizia a cărei anulare s-a cerut privește o sentință penală care s-a pronunțat în calea extraordinară de atac a revizuirii și prin urmare instanța de recurs era limitată a soluționa recursul prin prisma cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.

S-a observat că, atât în motivele de revizuire expuse în referatul parchetului (fila 2 dosar fond) cât și în motivele pentru care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire în dosarul fondului (fila 69 dosar) se invocă puterea de lucru judecat ca și cauză de încetare a procesului penal, asupra căreia atât instanța de fond, cât și instanța de recurs s-au pronunțat, arătând că sentințele depuse de contestatori nu duc la concluzia că acestea se referă la același eveniment.

Într-adevăr, analizând cele două sentințe invocate de către contestatori și în cererea de contestație în anulare, s-a observat că acestea se referă la evenimente diferite, respectiv prima sentință (Sentința penală nr. 591/11.10.1995) prin care s-a dispus condamnarea contestatorilor și, se referă la evenimente petrecute în luna iunie 1993 (fila 49 dosar nr- al Tribunalului C-S), iar cea de-a doua sentință (Sentința penală nr. 547/11.11.1998) prin care s-a dispus achitarea numiților și se referă la evenimente petrecute în luna octombrie 1996.

De asemenea, hotărârea prin care s-a dispus achitarea numiților și este ulterioară celei prin care s-a dispus condamnarea acelorași persoane, astfel încât nu se poate invoca puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri față de prima hotărâre,ca și temei pentru încetarea procesului penal.

Din studiul dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se cere rezultă că nu s-au depus alte probe noi care să vină în sprijinul unei cauze de încetare a procesului penal, în afara celor cu sentințele amintite mai sus, astfel încât nici cea de-a doua cerință a art. 386 lit. c Cod procedură penală nu este îndeplinită.

Așa fiind, s-a constatat că primul motiv de contestație în anulare invocat este neîntemeiat.

În legătură cu cel de-al doilea motiv invocat în contestația în anulare, s-a reținut că, pentru a fi admisibil cazul prevăzut de art. 386 lit. d Cod procedură penală, se cere a fi întrunite cumulativ două condiții:

- să existe o hotărâre penală definitivă;

- să existe identitate de obiect și persoană, adică în cadrul celei de-a doua judecăți să fi fost inculpată aceeași persoană care a mai fost judecată, iar obiectul cauzei să-l constituie aceleași fapte pentru care inculpatul a fost judecat.

Referindu-ne la cele două sentințe penale pronunțate de Judecătoria Oravița pe care le-am analizat mai sus, s-a reținut că, dacă prima condiție este îndeplinită (Sentința penală nr. 591/11.11.1995 este definitivă prin Decizia penală nr. 12/R/23.01.1997 a Tribunalului C-S), cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât, deși există identitate de persoană, nu există identitate de obiect (cele două sentințe se referă la fapte diferite), așa cum s-a arătat în considerentele anterioare.

Așa fiind și cel de-al doilea motiv este neîntemeiat.

S-a mai invocat în contestația în anulare un motiv și anume acela că Sentința penală nr. 403/4.06.2007 a Judecătoriei Oravițaa fost pronunțată de un judecător incompatibil.

S-a constatat că și acest motiv este neîntemeiat întrucât, prin Încheierea nr. 10/29.03.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 418/- s-a respins cererea de abținere formulată de judecătorul cauzei (tribunalul fiind sesizat cu incompatibilitatea tuturor judecătorilor de la Judecătoria Oravița ).

Ultimul motiv invocat, referitor la ambiguitatea sub aspectul identificării cu nr. CF și suprafață a imobilelor din litigiu, nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare expres prevăzute de art. 386 lit. a-e Cod procedură penală.

De asemenea, s- reținut că, având în vedere considerentele mai sus expuse și stadiul procesual al prezentei cauze, nu se impunea administrarea probelor solicitate de contestatori cu ocazia judecății în fond a contestației în anulare.

Împotriva deciziei penale nr.62/R/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- au declarat recurs contestatorii și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate deoarece instanțele de judecată nu au pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire formulată, instanța nu a fost compusă potrivit legii deoarece unele magistrate care au făcut parte din completul de judecată erau incompatibile în soluționarea cauzei, că instanța a ignorat cauza de încetare a procesului penal existentă în speță, fiind vorba despre un litigiu ce trenează de mult timp între părți.

Analizând legalitatea și temeinica deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de contestatori este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

ecursul declarat de contestatori vizează decizia penală pronunțată de Tribunalul CSp rin care s-a respins contestația în anulare promovată împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul C S în recurs. Dispozițiile art. 385¹din Codul d e procedură penală enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs. Față de modul în care legea reglementează atacarea cu recurs a hotărârilor judecătorești și ținând seama de dispozițiile art.392 al.4 pr.pen. care prevăd posibilitatea atacării cu apel sau cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestației în anulare, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statornicit că deciziile prin care s-a soluționat contestația în anulare în cazurile prevăzute de art.386 lit.a-c nu sunt supuse nici apelului și nici recursului, la fel și deciziile pronunțate în cazul rezolvării contestației întemeiate pe art.386 lit.d pr.pen.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității căii de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a acestui principiu și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.a teza II Cod procedură penală respinge recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei penale nr.62/R/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă fiecare recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 12.06. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 13.06.2008

Tehnored.

2ex/17.06.2008

Prima inst.

Inst. recurs:,