Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- ( 838/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1025
Ședința publică din 03 iulie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de părțile civile, G, împotriva sentinței penale nr. 218/04 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.40/A/20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 18 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la termenele din 25 iunie și 3 iulie 2009 pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.218/4 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în baza art. 178 alin.2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și b Cod penal a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 alin. 1 și 3 cu aplicarea art. 74 lit. a,b,c Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. a - 34 alin.l lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea și anume 1 an și 10 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal și art. 3 Protocolul 1 CEDO s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative și lit b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus față de inculpată suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de 3 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală și art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de părțile civile după cum urmează:
A fost obligată inculpata către partea civilă la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata unei prestații periodice.
A obligat inculpata la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
A obligat inculpata către partea civilă, asistată de mama sa, la plata sumei de 150 lei lunar începând cu data de 14 septembrie 2004 și până la majoratul minorei - 03 noiembrie 2009- și la plata sumei de 30.000 lei daune morale.
A obligat inculpata la plata sumei de 30.000 lei daune morale către partea civilă G (prin procurator - domiciliat în., sat, județul A ).
A fost obligată inculpata către partea civilă la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat inculpata la plata sumei de 5.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
A obligat inculpata către partea civilă la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 5.000 lei daune morale.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă Primăria Comunei, județul
S-a luat act că Spitalul Județean P, județul A nu a formulat pretenții civile.
S-a stabilit că hotărârea este opozabilă și asigurătorului UNITA INSURANCE
In baza art. 191 alin.l și 349 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere faptul că la data de 14 septembrie 2004, dimineața în timp ce conducea autoturismul marca Skoda - cu nr. B- 99681 09/05 pe DN 7 - din comuna, efectuând o manevră de depășire fără să se asigure a intrat în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare - condus de victima în mod regulamentar cu o viteză de 43- 47 km/.
In urma coliziunii a rezultat decesul șoferului autoturismului Cielo - și a pasagerului și vătămarea corporală a numiților, și
Inițial, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.3891/2005.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Judecătoria Fetești - Județul I, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
După administrarea de probatorii, instanța a pronunțat sentința penală 329/28 noiembrie 2007, desființată prin dec.pen.70/A/18 aprilie 2008 Tribunalului Ialomița, prin care a fost respins ca tardiv apelul formulat de partea civilă și admise apelurile formulate de inculpata, părțile civile, -, G, SC Vienna Insurance SA B, dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr-, în cauză s-a pronunțat sentința penală nr.218 din 4 mai 2008, care face obiectul apelurilor de față.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile civile, G și, inculpata și asigurătorul SC Vienna Insurance SA
La termenul din 20 martie 2009, tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității apelului formulat de partea civilă și a tardivității apelurilor formulate de părțile civile și pentru următoarele considerente:
În primul ciclu de judecată apelul formulat de partea civilă împotriva sentinței penale 329 din 28 noiembrie 2007 Judecătoriei Feteștia fost respins ca tardiv prin decizia penală 70 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, care a rămas definitivă prin nerecurare.
Urmare desființării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță a sentinței penale nr.329 din 28 noiembrie 2007 Judecătoriei Fetești, această parte civilă nu putea formula apel împotriva sentinței penale ce face obiectul prezentei cauze deoarece pentru el sentința penală mai sus menționată intrase în puterea lucrului judecat.
Puterea de lucru judecat face inadmisibil un apel d eclarat împotriva unei hotărâri pe care această parte o atacase anterior printr-un alt apel soluționat în fond. Existența puterii lucrului judecat, care împiedică ca aceeași hotărâre să facă obiectul unei noi verificări, lipsește cel de-al doilea apel d e utilitate funcțională, astfel că sancțiunea aplicată este cea a inadmisibilității.
Prin cererea depusă la termenul din 23 ianuarie 2009 la tribunal, părțile civile și au solicitat, în baza art.364 Cod procedură penală, să se dispună repunerea în termenul de declarare a apelului.
În opinia tribunalului, apelurile formulate de părțile civile și sunt tardive deoarece potrivit art.363 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu distinge altfel.
Conform art.363 al.3 Cod procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv încheierea din 21 octombrie 2008 Judecătoriei Fetești, termen la care au avut loc dezbaterile și pronunțarea s-a amânat la termenul din 28 octombrie 2008, cele două părți civile și au fost prezente personal și asistate de avocat ales (fila 49 dosar instanță).
Întrucât cele două părți civile nu au dovedit o cauză temeinică de împiedicare, pentru ele termenul de apel curge, conform art.363 al.3 Cod procedură penală, de la pronunțare.
Față de data când au formulat apel, 23 ianuarie 2009, și dispozițiile legale invocate mai sus, apelurile formulate de părțile civile și sunt tardive.
Doar apelul formulat de părțile civile G și sunt formulate în termen, deoarece nu au fost prezente la dezbateri sau la pronunțare și nu li s-a comunicat hotărârea ce face obiectul apelurilor de față.
Sintetizând, tribunalul a constatat că apelul formulat de partea civilă este inadmisibil, iar apelurile formulate de părțile civile și sunt tardive.
În apelul formulat de inculpata hotărârea instanței de fond este criticată pentru modul de rezolvare a laturii civile a cauzei, considerând că, în mod greșit, inculpata a fost obligată la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1550/15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești (dosar -) aceasta a primit de la SC Vienna Insurance SA B suma de 50.700 lei cu titlu de despăgubiri materiale care reprezintă cheltuieli de înmormântare, piatră funerară și îndeplinirea ritualurilor religioase.
În opinia apelantei nu se justifică nici obligarea acesteia la plata sumei de 7000 lei către partea civilă în condițiile în care aceasta nu a dovedit o contribuție la înmormântarea tatălui.
Sunt considerate prea mari daunele morale acordate părților civile, și
Hotărârea instanței de fond este criticată și pentru greșita obligare a inculpatei la plata de daune morale către partea civilă în calitate de reprezentant al minorei în condițiile în care s-a dovedit că între ea și victimă nu ar fi relații firești de la părinte la copil.
Asigurătorul SC Vienna Insurance SA B critică hotărârea instanței de fond pentru modul de rezolvare a laturii civile, considerând că în mod greșit instanța a obligat inculpata la plata sumei de 10.000 lei daune materiale în condițiile în care asigurătorul a plătit părții civile suma de 50.700 lei conform sentinței civile 1550 din 15.03.2007 a Judecătoriei Pitești.
S-a considerat că părțile civile și nu erau îndreptățite la daune morale în condițiile în care prima era concubina victimei, iar cu privire la cea de-a doua, s-a dovedit că între ea și tatăl ei nu a existat o relație apropiată.
La rândul lor părțile civile G și critică hotărârea instanței de fond pentru modul de rezolvare a laturii civile, considerând daunele morale acordate prea mici în raport de prejudiciul moral produs acestora prin pierderea părinților.
Tribunalul examinând sentința ce a făcut obiectul apelului de față, actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, în raport de dispozițiile art.371 al.2 Cod procedură penală, a constatat că apelurile formulate de inculpata și asigurătorul SC Vienna Insurance SA B sunt fondate și le-a admis, iar apelurile formulate de părțile civile și G au fost respinse ca nefondate, apelul formulat de partea civilă a fost respins ca inadmisibil, iar apelurile formulate de părțile civile și au fost respinse ca tardive.
La instanța de fond, partea civilă, în calitate de soție a victimei, a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 81.400 lei despăgubiri materiale, 200.000 lei daune morale și o prestație periodică lunară egală cu salariul minim pe economie (filele 44-45 dosar fond P).
în calitate de fiică a defunctului s-a constituit parte civilă (fila 40 dosar fond P) cu suma de 7000 lei reprezentând cheltuieli materiale și 150.000 lei daune morale.
G - fiu al victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale.
Tribunalul a considerat că în mod greșit instanța de fond a obligat inculpata la plata despăgubirilor materiale către, și G deoarece, pe de o parte, în baza sentinței civile nr. 1550/15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești (dosar -) partea civilă a primit suma de 50.700 lei cu titlu de despăgubiri materiale, care reprezintă cheltuieli de înmormântare, piatră funerară și îndeplinirea ritualurilor religioase, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar (fila 77 și 79) rezultă că o mare parte din bunuri, începând cu alimente, cosmetice, băuturi alcoolice, încălțăminte, vată, ciorapi, vopsea de păr, exced necesităților legate de înmormântare și comemorările victimei.
De asemenea, despăgubirile materiale acordate părții civile nu sunt dovedite, dovezile depuse de aceasta sub formă de înscrisuri (filele 80,92) privesc plata impozitelor pe apartament și auto anterior decesului victimei, o sentință civilă nr.5257 din 21.06.1999, taxa către Universitatea, în condițiile în care partea civilă nu a dovedit că a participat material la înmormântare și pomenile ulterioare, și mai ales pentru faptul că are 30 de ani, poate munci iar obligația tatălui pentru continuarea studiilor acesteia ar fi subzistat până la împlinirea vârstei de 25 de ani.
Față de cele relatate mai sus, tribunalul a considerat că se impune a fi înlăturată obligarea inculpatei la plata daunelor materiale către părțile civile și.
La termenul din 12 aprilie 2006( fila 756 vol.II dosar Judecătoria Fetești ), în calitate de reprezentant legal al minorei, fiica din afara căsătoriei a victimei, a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte civilă și a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 100.000 lei daune morale și o prestație periodică în folosul minorei până la terminarea studiilor.
La termenul din 2 mai 2006 (fila 70 vol.l dosar Judecătoria Fetești ), fiica victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei cheltuieli de înmormântare și 1 miliard lei daune morale.
Tribunalul a considerat că nu se impune acordarea de daune morale către partea civilă în calitate de reprezentant legal al minorei, născută dintr-o relație extraconjugală a victimei.
Aceasta deoarece, așa cum chiar partea civilă a declarat, între victima și minoră nu au existat relații firești ca între părinte și copil, minora nu s-a bucurat de un sprijin moral și material din partea victimei, singura sa contribuție la creșterea și educarea acesteia fiind plata unei pensii de întreținere în sumă de 100 lei.
Pornind de la principiul că sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatoare, dar să nu constituie în același timp amenzi excesive pentru autorii daunelor, nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit, tribunalul a considerat că daunele morale acordate părților civile, G și sunt prea mari, în condițiile în care relația dintre victimă și soția sa nu era foarte bună, dovadă fiind acțiunea de divorț promovată de această parte civilă și relația extraconjugală pe care o avea victima, relație din care s-a născut minora.
Este de netăgăduit faptul că părțile civile au suferit de pe urma pierderii soțului și, respectiv tatălui lor, dar având în vedere cele menționate mai sus, tribunalul a considerat că suma de 10.000 lei acordată fiecărei părți civile cu titlu de daune morale este suficientă pentru acoperirea prejudiciilor morale produse.
Pentru aceleași considerente avute în vedere la admiterea apelului formulat de inculpată, a fost admis și apelul formulat de asigurătorul SC Vienna Insurance SA
In ceea ce privește apelurile formulate de părțile civile G și, acestea au fost respinse ca nefondate.
Așa cum s-a arătat, la analiza apelurilor formulate de inculpată și asigurător, partea civilă G nu a dovedit pretențiile materiale solicitate, iar cu privire la daunele morale acordate, tribunalul a considerat că nu se impune reaprecierea lor.
In ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, acesta fost respins, deoarece din probatoriul administrat în cauză, acte și depoziții de martori, G, rezultă că cea care a suportat toate cheltuielile legate de înmormântare și parastasele ulterioare ale victimei, a fost concubina acestuia, partea civilă.
Deși, așa cum chiar apelanta parte civilă menționase, relațiile dintre ea și tatăl său erau reci, totuși instanța de fond i-a acordat suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, suficient pentru acoperirea prejudiciului moral produs.
Prin decizia penală nr.40/A din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, au fost admise apelurile declarate de asigurător SC Vienna Insurance SA B și inculpata (), împotriva sentinței penale nr.218/4 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o desființează sub aspectul laturii civile.
Rejudecând, s-a înlăturat obligarea inculpatei la plata de despăgubiri civile materiale către părțile civile și.
A fost înlăturată obligarea inculpatei la plata de daune morale către partea civilă, prin reprezentant legal.
A fost redus cuantumul daunelor morale acordate părților civile, și G la câte 10.000 lei pentru fiecare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.379 pct.l lit.a Cod procedură penală s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă, împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.379 pct.l lit.a Cod procedură penală, s-a respins, ca tardive, apelurile declarate de părțile civile și, împotriva aceleiași sentințe penale.
In baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile, G și -, împotriva sentinței penale nr.218 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Au fost obligate fiecare dintre părțile civile, G și -, la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr.218 din 4.11.2008 și a deciziei penale nr.40/A din 20.03.2009 au declarat recurs părțile civile, G, și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul modului de rezolvare al laturii civile.
Motivele de recurs așa cum au fost susținute de avocații părților civile recurente sunt cuprinse în practicaua deciziei.
În esență, motivele de recurs privesc majorarea daunelor materiale și morale, la sumele pe care le-au solicitat părțile civile.
Analizând recursurile declarate de părțile civile, G și în raport de motivele invocate, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală.
Cu privire la partea civilă, rezultă din actele dosarului că aceasta a primit suma de 50.700 lei daune materiale potrivit sentinței civile nr.1550/15.03.2007 a Judecătoriei Pitești, care acoperă cheltuielile de înmormântare.
Cheltuielile materiale solicitate de partea civilă nu au fost dovedite, iar prestația periodică nu se justifică,având în vedere vârsta de 30 ani a părții civile și posibilitățile acesteia de a munci.
Cheltuielile materiale au fost acordate părților civile în raport cu ceea ce a fost dovedit, dar ținându-se cont și de necesitatea cheltuielilor făcute, fiind înlăturate acele cheltuieli care exced unei înmormântări.
Se observă că părțile civile li s-au acordat despăgubiri morale de câte 10.000 lei, sume care au rolul de a acoperi într-o oarecare măsură suferințele acestora, dar dacă s-ar majora aceste sume, s-ar ajunge la realizarea unro venituri nejustificate pentru acestea.
În mod justificat, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciilor morale.
Oricum, în faza recursului nu există nici un caz de casare prevăzut de art.3859Cod procedură penală care să permită majorarea daunelor morale.
Având în vedere că recursurile părților civile privesc doar laturea civilă a cauzei nu are nicio relevanță invocarea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.7 Cod procedură penală, deoarece referatul de evaluare privește doar pe inculpații minori, iar în cauză inculpata este majoră.
Din cuprinsul hotărârilor recurate nu rezultă că sunt contraziceri între dispozitiv și considerente, iar soluțiile adoptate sunt motivate.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă se apreciază de către C că este întemeiat și îl va admite în baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală și va trimite cauza la Tribunalul Ialomița pentru rejudecarea apelului acestei părți civile.
În mod greșit instanța a respins apelul acestei părți civile ca inadmisibil, iar motivarea dată contrazice dispozitivul în privința acestei părți.
Inițial cauza a fost soluționată prin sentința penală nr.329 din 28.11.2007 care a fost desființată în totalitate prin decizia penală nr.70A din 18.04.2008 a Tribunalului Ialomița când a fost respins ca tardiv apelul formulat de partea civilă și admise celelalte apeluri, dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeași instanță.
În această situație se observă că prin desființarea sentinței penale nr.329/28.11.2007, toate părțile au fost puse în situația inițială, respectiv a începerii judecării cauzei de la instanța de fond.
Prin pronunțarea unei noi sentințe, respectiv nr.218/4.05.2008, toate părțile aveau dreptul să atace această hotărâre cu apel, potrivit art.362 Cod procedură penală.
Raționamentul instanței de apel cu privire la inadmisibilitatea recursului părții civile este greșit, deoarece prima sentință a fost desființată în totalitate și nu s-a mai menținut nicio prevedere în legătură cu vreo parte.
Dacă hotărârea inițială a instanței de fond ar fi fost desființată în parte și menținute prevederile cu privire la partea civilă, s-ar fi putut susține ideea că apelul acestuia este inadmisibil.
Prin admiterea apelurilor celorlalte părți și desființarea în totalitate a sentinței penale nr.329 din 28.11.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare, efectele acestor apeluri s-au extins cu privire la toate părțile, neavând importanță că apelul părții civile a fost tardiv.
Dacă s-ar admite raționamentul instanței de apel, s-ar ajunge, practic, în situația ca partea civilă să nu aibă dreptul la folosirea căii de atac a apelului, așa cum este reglementat de art.361 și urm. Cod procedură penală.
Mai este de observat că se încalcă și principiul dreptului la un proces echitabil, deoarece așa cum s-a mai arătat, prin admiterea raționamentului instanței de apel, practic, partea civilă nu ar avea dreptul să folosească căile de atac prevăzute de lege.
Cum instanța de apel în primul ciclu procesual a desființat în totalitate sentința penală nr.329 din 28.11.2007, nu se mai poate susține că această hotărâre care nu mai există ar fi intrat în puterea lucrului judecat.
În concluzie, Curtea va admite recursul declarat de partea civilă în baza art.38515pct.2 lit.c cu referire la art.3859pct.9 Cod procedură penală, va casa decizia recurată în parte și va trimite cauza spre rejudecarea apelului doar cu privire la această parte civilă.
Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de celelalte părți civile recurente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Va obliga recurentele părți civile, G și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Va respinge ca nefondate cererile de acordare de cheltuieli judiciare, formulate de către părțile civile potrivit art.193 Cod procedură penală, având în vedere că li s-au respins recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.40/A din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița și casează decizia recurată în parte și trimite cauza spre rejudecarea apelului doar cu privire la această parte civilă.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de celelalte părți civile recurente, G și împotriva sentinței penale nr.218 din 4.11.2008, pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.40/A din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița
Obligă recurentele părți civile, G și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Respinge ca nefondate cererile de acordare de cheltuieli judiciare, formulate de părțile civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./9.07.; 14.07.09
- jud.:;
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Dumitru Mirancea, Adriana Băjan
