Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.617/
Ședința publică din data de 11.06.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii nr.78/CC din 06.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare lăsarea inculpatului în libertate, având în vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că inculpatul a fost atacat de partea vătămată, astfel că ne aflăm în fața unei cauze de legitimă apărare.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, având în vedere că din actele de urmărire penală rezultă că acesta se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat, că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, creând neîncrederea în eficienta actului de justiție în rândul opiniei publice date de lăsarea în libertate a unui inculpat care a comis o infracțiune cu un caracter grav.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită să fie pus în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 78/CC din 06.06.2009, Tribunalul Timiș, în dosar nr- în temeiul art.143 Cpp, raportat la art. 148 lit. f Cpp, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
A dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui si, născut la data de 11.11.1974 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în T,-, jud. T, posesor al CI seria - nr. - pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 06.06.2009 până la data de 04.07.2009.
În baza art.139 alin. 1.C.P.P. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.3577/30/06.06.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, constând în aceea că în noaptea de 05./06.06.2009, în jurul orelor 01.00, în fața barului situat la intersecția străzilor și, inculpatul, pe fondul unui conflict anterior i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracelui numitului, cauzându-i un "politraumatism prin înjunghiere", potrivit concluziilor preliminare ale IML T și punându-i în primejdie viața.
În consecință, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de nesiguranță creată celor care au luat la cunoștință despre comiterea faptei și chiar neîncrederea în eficienta actului de justiție în rândul opiniei publice, date de lăsarea în libertate a unui inculpat care a comis o infracțiune cu un caracter grav, rezultat din modul de operare și fiind întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. s-a impus arestarea preventivă a inculpatului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.1648/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța din data de 06.06.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i pen. constând în aceea că în noaptea de 05./06.06.2009, în jurul orelor 01.00, în fața barului situat la intersecția străzilor și, inculpatul, pe fondul unui conflict anterior i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracelui numitului, cauzându-i un "politraumatism prin înjunghiere", potrivit concluziilor preliminare ale IML T și punându-i în primejdie viata.
Potrivit declarațiilor inculpatului, în seara incidentului, în jurul orelor 24 00, s-a deplasat împreună cu doi prieteni la localul din zona. Aici s-a întâlnit cu partea vătămată care la rândul său era însoțit de mai mulți prieteni, toți fiind sub influența băuturilor alcoolice. Partea vătămată i-a reproșat inculpatului că, in urmă cu o săptămână i-a agresat un verișor. Pornind de la acest reproș a inițiat un conflict, au fost implicați și ceilalți prieteni care l-au agresat pe inculpat. In acest context, inculpatul susține că a folosit cuțitul pe care îl avea asupra sa și pe care îl cumpărase în acea zi din piață.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Pe de altă parte, art. 5 alin.1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
În speță, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și anume:procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, procesele verbale de identificare, declarațiile martorilor, -, -, precum și concluziile preliminare întocmite de IML T urmare a examinării părții vătămate, instanța a reținut că există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat penal.
Prin urmare instanța a considerat că este îndeplinită cerința instituită de art. 143.pen.
De asemenea, s-a mai constatat că legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul o pedeapsă mai mare de 4 ani și că, față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului care nu este la prima incidență cu legea penală, suferind o condamnare pentru altă infracțiune cu violență în minorat, față de locul în care s-a petrecut incidentul și impactul pe care l-a avut asupra persoanelor aflate în incinta localului, instanța și-a format părerea că există date suficiente că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cpp, art. 143 Cpp, art. 148 lit. f Cpp, art. 149-151 Cpp, a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins cererea inculpatului formulată prin apărătorul din oficiu, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara pentru considerentele relatate mai sus.
Împotriva încheierii penale nr. 78/CC/06.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 09.06.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art.20 penal raportat la art.174,175 lit.i penal. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața și sănătatea persoanei cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 78/CC/6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.78/CC/6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 15.06.2009
Tehnored.
2ex/17.06.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.06.2009
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.617/
Ședința publică din data de 11.06.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.78/CC/6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.06.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr.1648/P/2009-30 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 617/R din 11.06.2009 pronunțată de această instanță, fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii penale nr. 78/CC din 6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 12.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 09.06.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr.1648/P/2009-30 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 617/R din 11.06.2009 pronunțată de această instanță, fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii penale nr. 78/CC din 6.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 12.06.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin, Anca
