Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 710/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 710
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentant de - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpatul, partea civilă B și partea responsabilă civilmente SC, împotriva deciziei penale nr. 152/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul asistat de av., pentru partea civilă - av. și av., pentru partea responsabilă civilmente av., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpat, depune la dosar concluzii scrise și o adeverință pentru a face dovada că inculpatul este de profesie conducător auto.
Avocat, pentru partea civilă depune la dosar o adeverință, două declarații de martor, o scrisoare medicală și două adeverințe medicale.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că cele două instanțe au apreciat în mod greșit probele administrate în cauză dând o încadrare juridică greșită. Astfel, fapta nu a fost săvârșită pe un drum public, în accepțiunea OUG195/2002 și în consecință conducătorul auto nu avea obligația să respecte regulile special stabilite prin acest act normativ și regulamentul dat în aplicarea acestuia.
Din probele administrate rezultă clar că evenimentul s-a produs pe locul special amenajat pentru autovehiculele părții responsabile civilmente SC SRL, înafara drumului public, respectiv a părții carosabile.
De asemenea, cele două instanțe au menținut încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, deși inculpatul nu era încadrat pe meseria de șofer ci aceea de muncitor. Chiar dacă ar fi fost încadrat pe meseria de șofer, apreciază că nu a încălcat nicio dispoziție legală deoarece locul unde era parcată mașina era pe calea de acces a mașinilor firmei la care era angajat și era la același nivel cu partea carosabilă și în nici un caz, așa cum au reținut cele două instanțe pe trotuar, iar în momentul în care a urcat în mașină și înainte de a face manevra de mers înapoi s-a asigurat în oglinzile retrovizoare, deci a respectat prevederile legale.
Totodată, cele două instanțe au apreciat în mod greșit probele administrate și au stabilit eronat împrejurările faptei, sau nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor oculari rezultă că accidentul s-a produs pe calea de acces a mașinilor firmei și nu așa cum s-a reținut pe trotuar, că partea vătămată este de statură mică (parox.1,50 m) și nu era în preajma mașinii când s-a urcat inculpatul în mașină împreună cu colegii săi, că în fața mașinii condusă de inculpat se afla un stâlp și deci acesta nu avea cum să iasă, dacă nu făcea manevra înapoi și faptul că manevra înapoi a făcut-o cu viteză redusă și după câțiva metri a simțit că a lovit cea. Imediat a oprit mașina, a coborât din ea, nemaifăcând nicio altă manevră.
Coroborându-se declarațiile inculpatului cu ale martorilor oculari și cele ale părții vătămate rezultă că aceasta din urmă era cu fața spre mașină, deci a văzut luminile albe din spatele mașinii care indica introducerea schimbătorului de viteze pe mersul înapoi, a văzut mașina cum se deplasa înapoi spre ea, dar nu a schițat nici un gest să se ferească din calea mașinii. Mai mult, înainte de eveniment și până în momentul producerii impactului, partea civilă vorbea la telefonul mobil.
Față de toate aceste aspecte, în principal, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit.1Cod pr.penală cu aplic. Art. 181Cod penal, solicită achitarea inculpatului, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin.2 și 4 în art. 184 alin.2 Cod penal, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74,76 Cod penal și să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege sau o amendă penală, cu suspendarea executării- conform art. 81-86 Cod penal.
Cu privire la latura civilă, arată că daunele morale au fost acordate foarte ușor, fără o bază probatorie. Chiar dacă partea civilă și-a pierdut un organ, respectiv splina, acest lucru nu o împiedică să ducă o viață normală și nici nu i-a diminuat capacitatea de muncă. În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală prin care s-a stabilit că partea vătămată are afectată capacitatea de muncă cu 15%, însă acest lucru nu este doar ca urmare a extirpării splinei ci se datorează și celorlalte afecțiuni de care suferă aceasta.
Așadar, solicită respingerea acțiunii civile, respectiv a pretențiilor părții civile B.
Avocat, pentru partea responsabilă civilmente SC SRL, arată că față de probatoriul administrat în cauză, acordarea daunelor morale este nejustificată și se impune înlăturarea lor, arătând că acestea trebuie apreciat în abstract, în principal prin aplicarea criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a persoanei. În concret, cuantificarea acestui prejudiciu este subordonat aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit. Ori în cauza de față, acordarea daunelor morale este oarecum contradictorie, având în vedere că instanța de apel a respins pretențiile civile. Astfel, la dosar nu se găsește nici un contract de muncă care să ateste că partea civilă a fost privată de niște venituri, actele medicale și în mod special expertiza întocmită în cauză demonstrează că afecțiunile pretinse nu au legătură cu accidentul, ele preexistând acestei perioade, iar pentru recuperarea efectivă a părții civile nu s-au făcut cheltuieli suplimentare celor de internare.
Ori, atâta timp cât acordarea daunelor morale este direct condiționată de existența unui prejudiciu moral, a unei perturbări aduse vieții de familie, sociale și profesionale, în lipsa probațiunilor cu privire la asemenea perturbări, daunele morale nu se justifică
În consecință, solicită a se înlătura înscrisurile depuse de partea vătămată deoarece sunt subiective, să se dispună admiterea recursului și să se modifice în parte decizia tribunalului în sensul de a fi respinse sau a se diminua cuantumul acestora.
Avocat, pentru partea civilă B, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună acordarea daunelor materiale în cuantumul stabilit de instanța de fond, precizând că atât din probele administrate în cauză cât și din actele depuse astăzi la dosar rezultă că partea civilă a cheltuit aceste sume pentru vindecare.
De asemenea, din certificatul medico-legal depus la dosar rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, aceasta fiind internată în spital și suferind o intervenție chirurgicală. Mai mult din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă aspecte care permit instanței de judecată să facă o apreciere asupra despăgubirilor materiale.
Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că în mod greșit instanța de apel a respins daunele materiale, fapt pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la recursurile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente, arată că acestea sunt nefondate, arătând că daunele morale reprezintă un preț al durerii suferită de partea vătămată, ori în cauză s-a făcut dovada, atât cu acte cât și cu martori, că partea vătămată a suferit nu numai fizic ci și psihic în urma accidentului.
Solicită respingerea recursurilor și să se dispună obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru partea vătămată, solicită a se respinge recursul formulat de inculpat- pe latură penală, întrucât din probele administrate în cauză inclusiv schița de la fila 11 ds. urmărire penală rezultă fără nici un dubiu că accidentul a avut loc pe trotuar. Inculpatul nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi, accidentând-o pe partea vătămată. În consecință culpa în producerea accidentului este în totalitate a inculpatului.
Având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale și prejudiciul estetic suferit de partea vătămată, apreciază că pedeapsa aplicată de instanță este destul de blândă, fapt pentru care solicită respingerea recursului.
Avocat, pentru partea responsabilă civilmente și av., pentru inculpat, având pe rând cuvântul, solicită a se respinge recursul formulat de partea civilă.
Reprezentantul parchetului arată că încadrarea juridică dată faptelor este corectă iar fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea, pe latură civilă, arată că în mod justificat s-au acordat daunele morale, având în vedere suferințele produse părții vătămate și traumatismul cranio- facial cu scalpare.
Solicită a se respinge recursurile formulate de partea responsabilă civilmente și inculpat, ca nefondate.
Cu privire la recursul formulat de partea civilă, apreciază că instanța ar putea obliga inculpatul la plata daunelor materiale în cuantum de 600 lei, având în vedere declarația martorului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile puse de apărător, însă solicită a se avea în vedere că este de profesie conducător auto și că are un copil minor în întreținere.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul art. 334 od procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev și ped. de art. 184 alin. 2 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, CNP -, născut la 1.01.1979 în P N, jud. N, cu domiciliul în,-, cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, confecționer tâmplărie PVC la SC SRL P N, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev și ped. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,c și 76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de trei luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioada de 2 ani și 3 luni.
În temeiul art. 359 od procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998, 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N, să plătească acesteia suma totală de 70.000 lei.
În temeiul ar. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998, 999, 1000 alin. 3 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/1996 cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență N și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N, să plătească Spitalului Județean de Urgență suma de 2043,91 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, reactualizată la data executării.
S-a constatat că plata despăgubirilor este asigurată de societatea de asigurări SC SA.
În temeiul art. 189 și 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N, să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 alin. 1, 4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N, să plătească părții civile B suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: inculpatul era angajat la SC SRL P N, iar la 12.04.2006, în jurul orelor 11,30 urcat la volanul autoutilitarei marca "Ford " cu nr. - aparținând angajatorului. Mașina se afla pe trotuar, în apropierea intrării în sediul societății, pe str. - - din P
Împreună cu inculpatul au urcat în mașină și martorii G și, iar inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure suficient și a accidentat-o pe partea vătămată B, ce se afla pe trotuar.
Urmare a accidentului, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale și i s-a pus viața în primejdie, fiind internată în Spitalul Județean de Urgență N cu diagnosticul "ruptură splină cu hematom perisplenic politraumatizat prin accident rutier, fractură cubitus dr. fractură rotulă stg. traumatism cranian cu plagă decolată craniană, hemoragie subconjuncțională os, fibromatoză uterină". S-a intervenit de urgență practicându-se splenectomie, lavaj, drenaj cu 2 tuburi, sutură plagă craniană.
Partea vătămată a avut capacitatea de muncă pierdută pe perioada îngrijirilor medicale iar în prezent redusă cu 15%, a rămas cu o infirmitate fizică permanentă suferind pierderea unui organ.
Vinovăția inculpatului, sub forma culpei, s- probat cu procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto anexă (5-11 ), declarațiile părții vătămate date pe parcursul urmăririi penale (25-26 ), declarațiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale ( 30, 33-34 ) și în fața instanței (18 dosar), declarațiile martorilor G și G date pe parcursul urmăririi penale (27,28 ) și în fața instanței și concluziile raportului de expertiză medico-legală (142 dosar instanță).
În drept, fapta inculpatului a fost calificată ca infracțiune de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2,4 Cod penal. În temeiul art.74 lit. a,c Cod penal, prima instanță a reținut in beneficiul inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, motivat de faptul că acesta a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, astfel cum a rezultat din caracterizările depuse la dosar (47,48 dosar instanță) și de faptul că în fața instanței a avut o comportare sinceră.
În ce privește acțiunea civilă exercitată de către partea civilă B, prima instanță a admis-o în parte, cu următoarea motivare: partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 100.000 lei, din care 50.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale. Prin fapta sa ce a avut ca urmare vătămarea gravă a sănătății părții civile, inculpatul a pricinuit acesteia un prejudiciu material cert, ce a fost dovedit în parte cu înscrisurile depuse la dosar (cele 4 acte sub semnătură privată - 42-45 dosar) și cu declarațiile martorilor și B. Față de aceste probe, coroborate cu alte date ce au rezultat din dosar (numărul zilelor de îngrijire medicală, intervenția chirurgicală suferită de către partea vătămată, consecințele pe termen ale accidentului asupra sănătății părții civile), prima instanță a apreciat că suma de 30.000 lei este echitabilă pentru acoperirea prejudiciului material încercat.
În ce privește daunele morale, s-a apreciat că acestea nu pot fi cuantificate însă principiul reparării lor trebuie recunoscut în cazul infracțiunilor prin care a fost grav vătămată integritatea corporală și sănătatea persoanei, ținând cont de faptul că aceste daune au ca scop a da o compensare și satisfacție victimei infracțiunii, prin raportare la suferința fizică și psihică încercată de aceasta, motiv pentru care, prima instanță a apreciat că suma de 40.000 lei reprezintă o dezdăunare echitabilă pentru prejudiciile morale aduse părții civile.
Tot cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei,s-a admis și acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență N și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 2043,91 lei reprezentând cheltuieli de asistență medicală reactualizată la data executării, apreciindu-se că pretențiile au fost dovedite prin actele depuse la dosar (referatul de la 50 dosar instanță).
S-a constatat că plata despăgubirilor este asigurată de societatea de asigurări
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 Cod procedură penală, inculpatul și partea responsabilă civilmente.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat, în esență, că fapta nu a fost săvârșită pe un drum public, astfel că inculpatul nu avea obligația să respecte regulile special stabilite de OUG nr. 195/2002 și regulamentul ei de aplicare. S-a susținut că fapta a fost săvârșită pe spațiul special amenajat la intrarea în sediul părții responsabile civilmente, care nu intră în noțiunea de drum public. În consecință,s-a susținut că nici încadrarea juridică dată faptei de prima instanță, respectiv art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, nu poate fi reținută pentru că accidentul nu a fost urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice; mai mult, nu era angajatul părții responsabile civilmente în calitate de șofer.
A mai susținut inculpatul că prima instanță a apreciat în mod greșit probele administrate, stabilind împrejurările comiterii faptei numai luând în considerare declarațiile părții civile și ale martorilor ei, care nu au fost de față la accident, ignorând în totalitate declarațiile martorilor oculari și raportul de expertiză medico-legală. A mai arătat că din coroborarea declarațiilor sale cu ale martorilor oculari și cu declarațiile părții civile,a rezultat că partea civilă se afla cu fața spre mașină, deci a văzut luminile albe care indică introducerea schimbătorului de viteză în poziția mers înapoi, însă nu s-a ferit din calea mașinii,iar inculpatul nu putea să observe că partea vătămată a apărut în spatele mașinii pentru că aceasta are o statură mică, 1,50, iar partea din spate a mașinii era înaltă, fiind o mașină cu care se transporta marfă. S-a mai învederat instanței că în momentul producerii accidentului, partea vătămată făcea pași fără o coordonare anume pentru că era concentrată la o discuție ce o purta la telefon,iar mașina nu a trecut de două ori peste corpul acesteia, pentru că, așa cum au declarat martorii oculari, în momentul în care au simțit ceva, mașina a fost oprită. Totodată,din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate, deci este aptă de muncă,iar scăderea cu 15% a capacității de muncă nu a fost urmarea doar a pierderii splinei ci și a celorlalte afecțiuni, care nu sunt consecințe ale accidentului.
Un alt motiv de apel al inculpatului s-a referit la acordarea despăgubirilor civile fără o bază probatorie.Totodată a susținut că nici acordarea de daune morale nu se justifică,întrucât afecțiunile prezentat de partea civilă sunt de natură patologică, cu excepția extirpării splinei, iar partea civilă nu s-a încadrat în vreun grad de invaliditate.
În motivarea apelului, partea responsabilă civilmente a arătat, în esență, că trebuia reținută culpa comună în producerea accidentului,întrucât partea civilă vorbea la telefon și nu a fost atentă, iar accidentul nu s-a produs pe trotuar. Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul Neamța constatat că apelurile sunt fondate numai în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile.
Astfel,s-a apreciat că prima instanță a reținut corect, pe baza unor probe legal administrate, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei,reținând că din coroborarea declarațiilor martorilor G și G cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, a rezultat că accidentul s-a produs pe trotuarul din fața sediului părții responsabile civilmente, care era folosit și ca o cale de acces pentru autoturismele acestei societăți.
În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul a constatat că acestea au fost stabilite de prima instanță prin apreciere, neavând un suport probator iar declarațiile martorilor și B sunt echivoce, neavând forța suficientă pentru a dovedi că partea civilă a cheltuit suma solicitată pentru îngrijirea medicală, iar înscrisurile depuse la dosar dovedesc doar împrumutul unor sume de bani, nu și folosirea împrumuturilor pentru îngrijirea medicală a leziunilor suferite în urma accidentului.
Față de cele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul Neamț,prin decizia penală nr.152 /AP din 15 mai 2008,s-au admis apelurile și s-au redus despăgubirile pe care a fost obligat inculpatul să le plătească părții civile, prin înlăturarea daunelor materiale.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs,inculpatul -,partea responsabilă civilmente și partea civilă B, toate fiind motivate în scris.
Inculpatul,prin apărătorul său, a reiterat motivele invocate în fața instanței de apel,susținând în esență următoarele:
- fapta nu a fost comisă pe un drum public, în accepțiunea dată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 și ca atare nu-i sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, neavând obligația să respecte regulile de circulație impuse pe un drum public;
- greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat,respectiv aceea prev. de art. 184 al.2 și 4 din Codul penal, cele două instanțe neluând în considerare faptul că nu era angajat la societatea respectivă în calitate de șofer, ci de muncitor, conducând accidental mașina care a fost implicată în vătămarea corporală din culpă a părții civile;
- nereținerea în cauză și a culpei părții vătămate, care a fost neatentă la manevra mașinii, aflându-se în spatele acesteia, vorbind la telefon;
- acordarea fără nici o probă a daunelor morale, în condițiile în care partea vătămată nu s-a încadrat după accident în nici un grad de invaliditate,prezentând doar o incapacitate de muncă de 15%,ca urmare a extirpării unui organ,respectiv splina;
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului,casarea celor două hotărâri anterioare, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond,în principal,achitarea, în temeiul art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în art.182 aliniat 2 Cod penal.
La rândul său,partea responsabilă civilmente, a criticat cele două hotărâri anterioare,sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile,respectiv, acordarea de daune morale părții vătămate,într-un cuantum exagerat, fără a exista un prejudiciu moral dovedit,respectiv o perturbare a vieții de familie,sociale și profesionale. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate,reținerea spre rejudecare, iar pe fond, în principal înlăturare ca nejustificate a daunelor morale, iar în subsidiar, reducerea substanțială a acestora.
Recurenta parte civilă, a criticat decizia pronunțată în apel d e către Tribunalul Neamț, întrucât fără nici o motivare, în urma admiterii apelurilor declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente, i-a fost respinsă cererea de acordare de daune materiale, deși în urma accidentului produs de către inculpat, a suferit leziuni vindecabile în 45-50 de zile de îngrijiri medicale,perioadă de timp în care a fost internată în spital și supusă unei intervenții chirurgicale,fiindu-i extirpat un organ,respectiv splina,ceea ce a implicat efectuarea unor cheltuieli suplimentare cu plata medicamentelor,hranei suplimentare și de regim,c/valoarea transportului de la domiciliu la spital.
Instanța de control judiciar, analizând recursurile declarate de cele trei părți, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, constată următoarele:
In cauză, cele două instanțe de judecată au reținut o situație de fapt corectă,bazată pe probele administrate atât la urmărirea penală,cât și în faza cercetării judecătorești,constatându-se că accidentul rutier s-a produs din vina inculpatului care nu s-a asigurat suficient înainte de a efectua manevra de mers înapoi. Tocmai pentru că accidentul s-a produs pe trotuar, locul destinat circulației pietonilor, inculpatul avea obligația de a se asigura că poate efectua manevra în condiții de siguranță. Admițând că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 160 alin. 1 din HG nr. 85/2003 (în vigoare la acea dată și preluate și în actuala reglementare, ce stabilesc că un conducător de vehicul care intenționează să meargă înapoi este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce a semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora), inculpatul era obligat să respecte măsurile de prevedere pentru exercițiul activității pe care o îndeplinea, anume de conducător auto.
Raportat la cele arătate mai sus, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor G și G și concluziile raportului de expertiză medico-legală, rezultă că la data de 12.04.2006, inculpatul, în calitate de angajat al părții responsabile civilmente, s-a urcat la volanul autoutilitarei marca "Ford " cu nr. - aparținând angajatorului, care se afla pe trotuar, în apropierea intrării în sediul societății, pe str. - - din P Fără a se asigura, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi și a accidentat-o pe partea vătămată B, ce se afla pe trotuar. Aceasta a suferit leziuni vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie. În urma accidentului, partea civilă și-a pierdut splina.
Probele susmenționate,confirmă culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, care a circulat cu autoturismul pe trotuar și nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi. În condițiile în care în fața autoturismului pe care-l conducea se afla un stâlp și era obligat să meargă înapoi, condițiile de vizibilitate erau reduse, iar manevra urma să se facă pe un trotuar, inculpatul trebuia să le ceară persoanelor care se aflau cu el în autoturism sau altora să-l dirijeze, pentru a face manevra în condiții de maximă siguranță și nu doar să se asigure în oglinzi. Sub acest aspect, nu are relevanță înălțimea părții vătămate sau atenția acesteia, mai ales că circula pe trotuar.
În mod corect a reținut prima instanță că nu are relevanță, pentru încadrarea juridică a faptei, că inculpatul nu era angajatul părții responsabile civilmente în calitate de șofer,întrucât fapta sa este urmarea nerespectării dispozițiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, astfel că încadrarea ei juridică este cea reținută de prima instanță,respectiv art.184 aliniatele 2 și 4 Cod penal.
Apărarea inculpatului și a părții responsabile civilmente, în sensul că fapta nu a fost săvârșită pe un drum public, astfel că nu sunt aplicabile dipozițiile legale privind conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, nu poate fi primită, întrucât fapta este urmarea culpei inculpatului, care nu a respectat dispozițiile legale privind manevra de mers înapoi pe un trotuar, ce era folosit și ca o cale de acces a autovehiculelor societății către sediul acesteia, în lipsa unei alte căi. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din nr.OG 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, fac parte integrantă din drum și trotuarele.
Curtea a mai constatat că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72.Cod penal, respectiv prevederile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite, ținând cont de faptul că urmare a conduitei imprudente a inculpatului partea vătămată a suferit leziuni severe, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a,c și 76 lit. e Cod penal, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special,respectiv 3 luni închisoare,cu suspendarea executării acesteia, în condițiile art.81 Cod penal,apreciindu-se că nu se impune o reducere a acesteia.
Totodată,Curtea consideră că nu se poate reține, așa cum a solicitat inculpatul, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Având în vedere conținutul ei concret, urmările produse, persoana inculpatului și atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală, fapta inculpatului nu este lipsită în mod vădit de importanță.
Pentru motivele arătate,cele două recursuri,respectiv al inculpatului și al părții civilmente responsabile vor fi respinse ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 litera b Cod pr.penală.
In ceea ce privește recursul părții civile, acesta este întemeiat,din următoarele considerente:
Instanța de fond,respectiv Judecătoria Piatra -N, a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate,obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile în sumă de 7.000 lei, din care, 30.000 lei, daune materiale și 40.000 lei, daune morale. Tribunalul Neamț,a admis apelurile inculpatului și al părții civilmente responsabile,doar pe latură civilă, înlăturând obligarea acestora la plata daunelor materiale,pe considerent că probele au fost echivoce,neconvingătoare.
Reanalizând pretențiile civile ale părții vătămate, prin prisma probelor administrate cu ocazia cercetării judecătorești de către instanța de fond, se constatată că există pe lângă actele medicale ce atestă faptul că aceasta a fost internată în spital, că a suferit o intervenție chirurgicală în urma căreia i-a fost extirpată fierea, că a rămas cu o incapacitate permanentă de muncă de 15% pe tot restul vieții,declarațiile a doi martori,respectiv (fila 39 dosar fond) și B (fila 40 dosar fond),care confirmă că în perioada de spitalizare și ulterioară acesteia, B, a împrumutat cca.4ooo euro, precum și 4.ooo lei.
Considerând că partea vătămată a făcut dovada parțială a cheltuielilor efectuate,în urma admiterii recursului părții vătămate,cererea acesteia va fi admisă, urmând ca societatea de asigurări să fie obligată la plata sumei de 15.000 lei
Văzând și dispozițiile art.192 și 193 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr. 152/AP din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă cei doi recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 150 lei fiecare.
În baza art. 38515pct.2 litera Cod pr.penală, admite recursul declarat de partea civilă B, împotriva aceleași decizii, numai cu privire la acordarea daunelor materiale.
Casează decizia atacată numai sub acest aspect, reține cauaz spre rejudecare și pe fond:
În baza art. 14, 346 Cod pr.penală raportat la art. 998, 999 și 1000 aliniat 3 Cod civil, obligă asiguratorul P N, să plătească părții civile B, suma de 15.000 lei, reprezentând daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 193 Cod pr.penală obligă asiguratorul să plătească părții civile cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.
Conform art. 192 aliniat 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul părții civile, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.
Red. C/
Red.
Tehnored.
Ex.4
8/8.12.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
